6,924 matches
-
până când ieșea toată lumea. Și se mai Întâmpla că mai rămânea câte unul prin dormitor la altă brigadă... Îl băga la carceră... În sfârșit, ne ducea la muncă. Cum era mâncarea? Ce vreau să vă spun? Mâncarea era o mizerie. O mizerie! Era varză, murături... mâncare de murături. Am mâncat odată, mi-aduc aminte, mazăre furajeră cu gărgărițe. M-am dus În fundul dormitorului să mănânc, ca să nu văd... Era veche și era plină de gărgărițe. Era groaznic, era ceva... Mi-aduc aminte
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pâinea. Aveam trei sferturi de pâine, 700 de grame de pâine. Asta era mâncarea de bază. Dimineața se dădea un zaț de cafea din asta, surogat, sau terci... mălai cu apă fierbinte, și seara niște arpacaș sau varză. Era o mizerie. Mi-aduc aminte că fiecare făceam planton: schimbul unu, schimbul doi, schimbul trei. Și picai câteodată când ăilalți dormeau tu trebuia să fii treaz și să stai pă acolo, să mergi În jurul barăcii. Și mi-aduc aminte că mă uitam
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mai verificat? După un an de zile, În ’55, s-a eliberat și taică-miu. A venit și el tot acolo, la mătușa asta a mea. Stăteam Într-o sală, Într-un antreu și o cameră trei inși. Într-o mizerie! Eu am plecat pe șantier, În sfârșit... am lucrat pe șantier... Între timp, mătușa a murit și am rămas eu cu taică-miu. Și În ’56, proprietarii care au stat acolo, să se răzbune, probabil, că erau și În legătură cu Securitatea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fund, pluteai. Și când m-am dus la pescari: „Domnilor, uitați, suntem deținuți, plutonierul vrea să vă vorbească”. „Vă duc, că sunteți băiat simpatic”... Și am mers cu barca și am ieșit la loc. Care era alimentația? Traiul era o mizerie, toți eram deshidratați, nu vroiam decât să ieșim. Într-o zi, ne-au dat carne de cai morți, că se făceau tractoare și nu mai trebuiau. Ne-au dat capete de cal cu spanac și tot dormitoru’ necheza... În dormitor
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
spulberat”... „O, musulmanule!”. Era nemaipomenit că, după atâta persecuție, foamete, cum era În Închisori, veselia Îți crea un minim de confort, care altfel nu exista. Da’ faptul că te simțeai bine sufletește, că te deschideai sufletește, suportai toate rigorile și mizeriile mai ușor. Haideți să ne oprim puțin asupra acestor aspecte. Câți erați Într-o celulă? Păi, 50-60... Dintr-un celular de tranzit ajunsesem și la peste o sută... Erau mai multe paturi suprapuse, nu mai știu câte, dar obligatoriu dormeai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
O și murit câțiva În Închisoare... Și la Deva o murit un coleg din cauza bătăilor. Și Îi de neconceput ca un tânăr de 17-18 ani... să-l iei, să-l bați de să-l omori cu bătaia, cu foamea, cu mizeria, cu frigu’. Îi de neconceput... Și un an de zile a durat toată tărășenia asta cu ancheta, cu procesul, cu nu știu ce... Procesul unde s-a desfășurat? Procesul a fost la Sibiu. Acolo l-am avut, o formalitate, mă rog. Câți
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
La Jilava cum a fost? Ooo, la Jilava pur și simplu am rămas Îngrozit. Oamenii erau ținuți pe jos, pe beton, și dormea unul lângă altul... Și noaptea când mergeam, făceam pipi, făceam pe oameni, acolo... Era un miros, o mizerie... Mi-e și greu să-mi mai imaginez acuma. Nu-mi vine să cred că au fost asemenea condiții. Asta nu o fost crimă Împotriva umanității, o fost ceva și mai grav, ceva pur și simplu de nedescris. Și, pe
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
te-ai uitat un pic mai urât, imediat te-o pocnit În cap cu bâtele alea. Din cauza asta, unii mai sensibili, mai delicați, au clacat. Pentru mulți a fost cruntă această trecere..., să intre acolo, la Jilava, În pământ, și mizeria aia cruntă, și foamea, și frigu’... Era toamna târziu și era frig, dar eram unul lângă altul și ne mai Încălzeam... Dar era beton pe jos și erai direct pe el. Și era apă, eram uzi... Nici nu vreau să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și aranjează-l.” Pe ăla, săracul, l-o prins undeva prin coapsă și sângera. Ce poți să faci? Plagă penetrantă... L-am pansat, tetanos aveam, i-am făcut o injecție pentru orice eventualitate, că o atins glonțul Îmbrăcămintea și cine știe ce mizerie avea... Și dup-asta am rămas acolo cu ei. După un timp vine ofițerul de serviciu și zice: „Unde-s ăia?”. „Acolo!” Erau după perdea. „Haideți!” Și-i scoate afară și-i duce. Eu rămân acolo, În chirurgie, și după
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o rupt și nici pe dracu’ n-o avut nici unu’... Pe-ormă, de-acolo i-o adunat și pe toți ăștia de la camera 82 i-o Împărțit În celule. Io când am văzut pe jos pe-acolo moloz și mizerie, că Înainte era o curățenie de te vedeai..., că era gresie pe jos. Și m-au dus În cameră. Toți medicii pe mine: „Ce s-o-ntâmplat, mă?” „Mă”, zic, „nu știu, mă. Io-am stat acolo Închis”. Aveam un
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
10 decembrie 1948, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a votat ceea ce se numește și astăzi Declarația Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului... Și noi ziceam: „Uite, ăia votează și ăștia nu știu nimic, ne țin În foamete, ne țin În mizerie”... Deci noi n-am declarat altceva decât că suntem Împotriva comunismului... N-am avut arme, n-am avut cuțite, n-am avut nimic, decât eram Împotrivă, ca ideologie... Și ne-ntâlneam și discutam... Dar, la nevoie, noi eram gata să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
grevă, greva lupului. La comuniști nu există greva lupului... Și să ne ducă la pușcărie, să ne ducă undeva... În lagărul ăla, unde nu era apă să te speli, nu era apă de băut sau de spălat haine, era o mizerie... Era mâncare slabă, iarnă, frig... Dacă nu era frig, era un noroi crunt, că se-ntâmpla de mai venea câte un vânt mai cald și mai topea zăpada... Și beam apă din copită de cal sau, cum mergeau camioanele pe
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
io-s om liber, că mi-am terminat pedeapsa”. Deci nu era nici un eveniment faptul că-ți terminai pedeapsa. Nimeni nu s-a eliberat atunci când a terminat pedeapsa, cel puțin În anii aceia... La Peninsula erau alte greutăți: mâncarea slabă, mizerie... La Canal nu se lucra... Erau câteva brigăzi care lucrau În agricultură, ceva munci de grădină, dar mâncarea foarte slabă... De data asta facem greva foamei, vreo 50 de oameni numai. Ne izolează Într-o baracă, și după două săptămâni
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ani. Și ne mai dă și izolare cu lanțuri la picioare, mâncare la trei zile, o bucățică de turtoi mică și apă și În a treia zi mâncare... Era sfârșit de octombrie, Început de noiembrie. Afară Îngheța..., era foarte frig, mizerie, fără geam, fără căldură, fără nimic, noi În haine de doc, de vară... Unu’ face 20 de zile, unu’ 25, eu primesc 30, da’ fac 31, că m-o mai ținut o zi... Când mi-o tăiat lanțurile de la picioare
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
La Închisoarea Satu Mare, la sfârșit de noiembrie 1959. După ce s-a terminat al doilea proces, În care n-am recunoscut nimic. Deci ziua mea cea mai bună a fost aceea când mi-au tăiat lanțurile, după 31 de zile de mizerie, de frig și de foame, și când am avut impresia că mă Înalț, pur și simplu... Și, deși slăbit, am urcat scările spre celula mea de la etajul 2 În pas alergător... Și primirea cu „Ave Maria” cântată pe două voci
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
din somn, ne duceau la anchetă, ne chinuiau, veneau cu fel de fel de minciuni... Vai, nici nu vă pot spune ce groaznic o fost. După ce-am ajuns la Închisoare, parcă am ajuns din rai În iad, așa mare mizerie era În Închisorile comuniste. Da’ măcar n-am avut anchetele, că astea a fost groaznice... Pe dumneavoastră v-au bătut vreodată? A, nu, nu, nu m-au atins, numa’ m-au amenințat. Dar nu, nu m-au bătut. Dar te-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de proști”... Hai de capu’ meu! Ce fel de mâncare primeați În Gherla? În Gherla ne-o dat o dată o mâncare... da’ cel puțin dacă spăla mațele alea și cu burta, cel puțin să fi fost curate, să nu fie mizeria aia... N-am putut să o mănânc. Și ne-o dat o dată o supă de fasole cu ciorha de la vacă... Știți ce Îi aia ciorhă? Locul pe unde fată vaca... O jumătate de castron am avut... Când am văzut... am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
intrat În pensie de bătrânețe, și-atunci Îi avansează... Numa’ să știți c-au pensie mare aiștea! Au mare pensie! Și chiar am zis: ăla ce-o tras În fabrică zeci de ani și-o muncit are o pensie de mizerie, iar ăsta se zice că are 20 de milioane... Și-o fost din ăsta care o tras de limbă pe unu’, pe altu... să afle care ce vorbește, ce face... Un fel de, cum ziceți dumneavoastră, turnător. Dumneavoastră ce-ați
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
110 bucureștii de altădată Nu mai veneau orientalii cu mărfuri fabricate în Persia, la Smirna, în Egipt. Nu mai veneau elvețienii cu lucruri fabricate din lemn. Și alții și alții. Și nu mai veneau fiindcă pe de o parte era mizerie materială, iar pe de alta taxele comunale erau din ce în ce mai mari. Astăzi, deși Târgul Moșilor este încă și mai departe de tradiție, cel puțin este în mare progres, și moral, și material.94 tragerea la semn Poporul român a fost întotdeauna
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
sale calde și cu pomii săi roditori din speciile cele mai renumite: astăzi, grădina, parcelată și clădită, a devenit Parcul Ioanid.10 La 27 august a murit, în spitalul Pantelimon, după o lungă și crudă boală, în cea mai neagră mizerie, fără familie, fără ajutor de nicăieri, în mijlocul nepăsării generale, poetul Dimitrie Bolintineanu. [anul 1872] 197 prin licitație publică (Istoria Parlamentului, pp. 206-207). Licitația a avut loc, într-adevăr, la începutul lunii mai 1872, în localul „Vistieriei“ (Ministerul de Finanțe) (v.
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
strada Polonă 104, oferea spre vânzare pomi, fructe, viță-de-vie (TEL., 2 septembrie 1871, p. 3). 198 bucureștii de altădată Poet al redeșteptării naționale, fost ministru al Cultelor și Instrucțiunii, acest om, asistat, în anii cei din urmă ai boalei și mizeriei sale, numai de un singur prieten devotat, anume Zane, a murit neștiut aproape de nimeni, iar cadavrul lui a stat în spital până ce oarecari membri ai familiei l-au ridicat și l-au dus în comuna Bolintinul din Vale, unde a
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
meu o atît de mare satisfacție, e, ca și literatura, în ciuda încordărilor pe care le presupune în anumite momente, o formă de reverie, de transfer într-o altă lume. Evident, dintr-o asemenea stare de spirit, sarcinile, ca să nu zic mizeriile vieții cotidiene, devin aproape insuportabile, prelungiri ale cunoscutului blestem biblic, de unde și vorba de „sudoarea frunții”. După ce-am coborît amîndoi din autobuz, mi-a spus: „Merg mai întîi la croitor să-i las un model de pantalon, apoi (băgînd
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
catifeaua cu tovalul. Dat fiind temperamentul său funciarmente vulgar, G. este opusul lui Ciopraga, un „domn fin” în cvasitotalitatea situațiilor. „Jignirea” acestuia va fi constat, presupun, în formularea vreunei decepții sau într-o apreciere mai rezervată, nu în obstrucții, în „mizerii”, în note observatorii. Finalmente, discuția cu M. mi-a lăsat un gust neplăcut. Am văzut că oricît am vrea să fim atenți la celălalt, îl receptăm parțial. Rămîne un rest incomprehensibil, căci dacă putem să-i transmitem celui ce ne
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Cabinetul medical al Institutului), lucrînd și cu străinii?”, m-a întrebat doctorița Arhiri. Am așteptat „dezvăluirea”. „Trebuie să știi ce și cu cine vorbești, iar în ședințe să ții linia. Vin uneori la mine cîte unii și-mi spun ce mizerii întîmpină. Mă fac că n-aud sau mă arăt obosită. «Lăsați-mă în pace, am și eu necazurile mele». De unde să știu că nu-s provocatori? Da, sînt prudentă!...” Mă uit la ea: păr blond sîrmos, față trandafirie, ochi mici
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și bune”; eu și cu „lucruri” de-ale contemporanilor. *Cei ce călătoresc nu au sentimentul ratării. Acesta aparține, adesea, sedentarilor. Eu sînt cel mai inert dintre ei. *O frază dintr-o conferință a lui Rebreanu îmi sugerează formula de „organizarea mizeriei”. E deopotrivă o problemă individuală și de stat. După trei sau patru ani, iată-mă din nou într-o sală de cinema, la Locuri în inimă (Places in the Heart), scenariu de Robert Benton, cu Sally Field (Oscar, 1985). O
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]