6,604 matches
-
persoane au murit, iar peste 400 au fost date dispărute. În dimineața zilei de 17 decembrie a fost organizată o amplă operațiune de ajutor care a implicat evacuarea a 100.000 de oameni. Aproximativ 20.000 de soldați au fost mobilizați pentru a ajuta la eforturile de recuperare și evacuări. Paza de coastă filipineză a fost trimisă în căutarea persoanelor dispărute după ce s-a raportat că satele au fost măturate de mare. Șaizeci de oameni au fost salvați în largul coastei
Furtuna tropicală Washi (2011) () [Corola-website/Science/324808_a_326137]
-
sprijine operațiunile rușilor în Mediterana. Odată ajuns în Italia în mijlocul comunităților de emigranți greci, Alexei Orlov a exagerat posibilitățile și forța grecilor în viitoarea luptă împotriva otomanilor. El avea să scrie fratelui său Grigori că îi este ușor să-i mobilizeze pe greci în lupta împotriva turcilor și că elenii se dovedesc aliați credincioși și luptători viteji. Activitatea agenților ruși nu s-a limitat numai la misiuniile din Peloponez, dar ei au fost prezenți și în Albania, Muntenegru și Principatele Dunărene
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
plasate strategic (Tripolitza și Mystras) și a unei bunei părți a Peninsulei Mani. Principala cauză a eșecului expediției a fost subestimiarea de către liderii ruși a forței turcilor si supraestimarea puterii insurgenților gerci. Insurgenții, în ciuda efectivelor numeroase pe care le-au mobilizat, au fost prost înarmați și organizați. Armata rusă nu a reușit să organizeze aprovizionarea insurgenților greci cu arme, muniție și nu a putut să asigure pregătirea lor militară. Mai mult, comandanții ruși nu au fost capabili să-și folosească în
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
două legiuni cu efective limitate. Papazolis și-a concentrat eforturile spre mobilizarea klefților și armatoloi din Muntele Olimp și din Macedonia natală pentru sprijinirea luptelor din Peloponez. Efectivele rușilor au fost mult mai mici decât se așteptaseră grecii, iar forțele mobilizate de eleni nu au corespuns promisiunilor făcute de Papazolis împărătesei. Dakin descrie în cartea sa „ „ ultima săptămână a rebeliunii, afirmând că mii de greci au încecat să evite represiunile otomanilor și să se refugieze în Navarino,unde era staționată flota
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
din urmă, Darling îl părăsește pentru a-și regăsi familia și se desparte de Dudley, mulțumindu-i pentru prietenia lui. Dudley se folosește de antrenamentul său pentru a o recâștiga pe Nell de la Snidely, care jură răzbunare. Snidely încearcă să mobilizeze oamenii împotriva Dudley, dar respectarea lor persistente pentru Dudley numai ei se întoarce împotriva Snidely. Snidely descoperă în cele din urmă că Dudley și Nell se află la un alt festival al tribului Kumquat și conduce un atac la scară
Dudley Do-Right (film) () [Corola-website/Science/326057_a_327386]
-
Germaniei. În general termenul de se referă la linia de fortificații de pe granița germană(350.000m), în timp ce Linia Alpilor se referea la fortificațiile de pe granița Franco-Italiană. Francezii au construit linia de fortificații pentru a oferi timp armatei franceze să se mobilizeze în cazul unui atac german. Între Belgia și Franța linia nu a fost construită, respectiv în alte locuri era slabă, deoarece Belgia fiind țară francofonă (valoni), Franța se simțea responsabilă pentru soarta lor și nu dorea ca în cazul unui
Linia Maginot () [Corola-website/Science/326147_a_327476]
-
război pe două fronturi, prin concentrarea trupelor în vest, înfrângerea rapidă a francezilor și apoi dacă era necesar, deplasarea rapidă a acestor trupe pe calea ferată către est, pentru a face față rușilor înainte ca aceștia să aibă timp să mobilizeze pe deplin. a fost creat de către contele Alfred von Schlieffen (1833-1913) și modificat de către Helmuth von Moltke. Schlieffen ca general în vârstă încă de la sfârșitul războiului din 1870 s-a ocupat cu un plan de atacare a Franței. Ideea lui
Planul Schlieffen () [Corola-website/Science/326170_a_327499]
-
ar fi solicitat foarte tare economia, industria și armata germană. Nu se întrevedea nicio speranță pentru învingerea rapidă a Rusiei datorită spațiilor vaste și ale resurselor materiale și umane aparent nelimitate ale Rusiei. Se știa însă că Rusia își poate mobiliza armata foarte încet, armata germană s-ar fi întors împotriva armatei ruse doar după învingerea rapidă armatei franceze. După ce Regatul Unit și Franța au încheiat pactul Antanta cordială, împăratul Wilhelm al II-lea a cerut contelui Schlieffen să conceapă un
Planul Schlieffen () [Corola-website/Science/326170_a_327499]
-
a confirmat aceste socoteli. Planul Schlieffen și-a propus ca scop învingerea rapidă a armatei franceze. Pentru ocuparea Parisului Schlieffen a prevăzut 39 de zile și 42 de zile până la capitularea Franței - înainte ca mașinăria de război rusească să se mobilizeze și să atace Germania(Prusia de Est). Planul inițial (modificat apoi în 1911) prevedea o mobilizare rapidă a armatei germane, care fără să țină seama de neutralitatea Olandei, Luxemburgului și Belgiei printr-un atac rapid să treacă în forță prin
Planul Schlieffen () [Corola-website/Science/326170_a_327499]
-
german urma să concentreze trupele germane pe Frontul de Est. Planul presupunea trimiterea a 91% din trupele germane în Franța și 9% în Rusia. Scopul lui a fost de a învinge Franța în șase săptămâni timpul necesar Rusiei de a mobiliza armata sa, După care armata germană s-ar fi deplasat pe Frontul de Est înainte ca Rusia să poată reacționa. Împăratul Wilhelm al II-lea este citat că ar fi spus: "la Paris luăm masa de prânz, cina la Sankt-Petersburg
Planul Schlieffen () [Corola-website/Science/326170_a_327499]
-
lui Moltke nu a fost la fel de puternic cum a planificat Schlieffen s-o facă, această pierdere a fost mai mult decât compensată prin economiile efectuate în versiunea planului în varianta Moltke. La începutul războiului în conformitate cu directivele Planului XVII, francezii au mobilizat și aruncat forțele lor pe granița germană, în încercarea de rău-augur să recupereze Alsacia-Lorena. Ei au jucat exact în după concepția lui Schlieffen intrând în capcana încercuirii duble, fiind ademeniți spre frontiera Alsacia-Lorena pentru a se retrage din calea înaintării
Planul Schlieffen () [Corola-website/Science/326170_a_327499]
-
care a emis o lege fundamentală provizorie și a lansat următorul manifest prin care își explicau opțiunea pentru independență. Alexandru Ipsilanti a fost ales șeful Filiki Eteria în aprilie 1820 și a preluat sarcina planificării insurecției elene. Ipsilanti visa să mobilizeze întreaga populație creștină din Balcani pentru lupta împotriva otomanilor și să forțeze Rusia să intervină în favoarea coreligionarilor lor. Ipsilanti a traversat în fruntea voluntarilor eleni râul Prut pe 22 februarie, facându-și intrarea în Principatele Dunărene . Pentru a-i încuraja pe
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
Heraklion. Emmanouil Tombazis, numit comisar al Cretei de către guvernul revoluționar, a convocat pe 22 iunie 1823 o convenție la Arcoudaina, în cadrul căreia a încercat să reconcilieze diferitele facțiuni elene și să le canalizeze eforturile împotriva inamicului comun, otomanii. El a mobilizat 3.000 de oameni la Gergeri pentru a-i înfrunta pe soldații lui Hussein. Cretanii au fost înfrânți de otomanii mai numeroși și mai bine organizați în bătălia de la Amourgelles de pe 20 august 1823. Până în primăvara anului 1824, rezistența cretanilor
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
războiul a izbucnit în 1904, pentru că au apărut mai multe diferende teritoriale între cele două imperii. Una dintre cele mai mari a apărut în legătură cu Port Arthur. Acest port de importanță strategică era principalul scop al japonezilor. Cu toate că rușii puteau să mobilizeze mai mulți militari, din cauza tacticilor și strategiilor învechite și ale armelor de proastă calitate ale rușilor, japonezii repurtau victorie după victorie. Forțele militare rusești la sfârșitul războiului au pierdut din putere, iar după ce au pierdut Bătălia de la Mukden, forțele terestre
Bătălia din Strâmtoarea Tsushima () [Corola-website/Science/326196_a_327525]
-
român. s-a născut în 1890 la Piatra Neamț dintr-o familie de artiști francezi, stabiliți în România în anul 1813. A urmat studii de artă la Școala de Arte Frumoase din Iași, pe care a absolvit-o în anul 1913. Mobilizat în Primului Război Mondial cu gradul de locotenent, a fost sculptor de front pe lîngă Marele Cartier General. După terminarea războiului a plecat la Paris pentru a studia la sub conducerea lui . Absolvind studiile pariziene în 1919, plecă în Italia, la Florența
Richard Hette () [Corola-website/Science/326309_a_327638]
-
drumul spre Tbilisi. Obiectivul strategic german era tăierea accesului rușilor la rezervele de petrol din regiunea caspică . Rusia considera Caucazul ca un front secundar al frontului de răsărit. Frontul de răsărit se bucura de atenția specială a rușilor, aici fiind mobilizate cele mai importante forțe militare și resurse materiale. După ce cuceriseră de la otomani fortăreața Kars în războiul din 1877-1878, rușii urmăreau apărarea tuturor câștigurilor teritoriale din regiune, în special a Karsului și portului Batumi. Ministrul de externe rus Serghei Sazonov a
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
alți soldați aliați, ajungându-se la efective de aproximativ 150.000 de soldați, care trebuiau să facă față trupelor otomane. Autoritățile imperiale ruse organizaseră încă din 1914 înrolarea armenilor în unități de voluntari. Cum numeroși armeni supuși țarului fuseseră deja mobilizați pe frontul din răsăritul Europei, unitățile de voluntari au fost constituite din armeni care nu avuseseră obligațiunea să se prezinte la recrutare, sau care nu erau supuși ruși. Unitățile de voluntari armeni au fost inițial concepute să acționeze ca mari
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
Armata a 3-a, care avea efectivele puternic afectate de ultima înfrângere, a fost întărită cu rezerve provenite din rândurile Armatei I și a 2-a, care nu au depășit însă ca ordin de mărime o divizie. Bătălia de la Gallipoli mobilizase toate rezervele otomanilor. Pe frontul caucazian au mai avut loc doar mici lupte de hărțuire, iar rușii au păstrat controlul asupra orașelor Eleșkirt, Ağrı și Doğubeyazıt. Turcii nu mai dispuneau de suficiente resurse umane în regiune pentru ca să poată apăra tot
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
continue. Armata rusă a intrat într-un proces lent de dezintegrare. După cum afirmă Fevzi Çakmak, efectivele armatei ruse s-au redus cu aproximativ 100.000 de soldați în iarna anului 1917, în condițiile în care pe frontul din Caucaz fuseseră mobilizați 250.000 de oameni. Începând cu primăvara anului 1917, situația soldaților ruși s-a înrăutățit și mai mult, proasta alimentație și igiena precară a trupelor a dus la reapariția tifosului și scorbutului. Până la izbucnirea Revoluție Ruse din 1917, Imperiul Otoman
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
fost preluat imediat de soldații armeni. Spre sfârșitul anului 1917 nu mai rămăsese pe frontul caucazian niciun militar rus. La începutul anului 1918, Puterile aliate, cazacii (în sud), georgienii, armenii și grecii pontici doreau cu toții să continue luptele împotriva otomanilor, mobilizându-și forțele în Caucaz, în ciuda oricărei înțelegeri între Rusia și Imperiul Otoman. Armenii, care preluaseră pozițiile de luptă părăsite de ruși au primit din partea Regatului Unit un ajutor financiar de 1 milion de ruble Generalul armean Tovmas Nazarbekian și-a
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
rolului său major în producerea de alimente, materiale de construcții, muniții și de bani pentru economia Marii Britanii, a antrenării de soldați pentru Commonwealth și a gardei pe care o reprezenta pentru submarinele germane, aducând forțe pentru înfrângerea Italiei. Guvernul a mobilizat cu succes economia pentru război, cu rezultate impresionante în industrie și agricultură. Recesiunea s-a terminat, prosperitatea a fost restaurată, iar economia Canadei s-a extins semnificativ. În partea politică, King a respins orice noțiune a unui guvern național unitar
Istoria Canadei () [Corola-website/Science/326310_a_327639]
-
600 de florini așezământului și 500 florini celor nevoiași. Un eveniment tragic s-a petrecut la 18 februarie 1883 când după o repetiție a piesei Henric al IV-lea, un incendiu a transformat în scrum sala teatrului. Autoritatiile s-au mobilizat și l-au angajat pe arhitectul Halmai Andor pentru elaborarea unui proiect pentru o nouă sală. Datorită unui efort susținut teatrul este redeschis pe data de 1 octombrie 1885, redevenind unul dintre principalele lăcașuri de cultură ale orașului. Pe fațada
Teatrul Clasic „Ioan Slavici” () [Corola-website/Science/322735_a_324064]
-
Rusia. Țarul Alexandru al III-lea i-a ordonat ministrului rus de externe, Nikolai Karlovici Giers, să protesteze oficial împotriva încălcării de către Bulgaria a tratatului de la Berlin. În anul următor, Prințul a dat dovadă de abilități militare și diplomatice. A mobilizat armata bulgară, acum lipsită de ofițeri ruși, pentru a rezista invaziei sârbe și după victoria de la Slivnitza (19 noiembrie) l-a urmărit pe regele Milan al Serbiei până la Pirot. Deși intervenția Austriei a protejat Serbia de consecințele înfrângerii, succesul Prințului
Alexandru, Prinț al Bulgariei () [Corola-website/Science/322753_a_324082]
-
a încercat zadarnic să obțină dreptul de a rămâne în Bucovina, argumentând că și-a format o familie în care a apărut și un copil, iar socrul său, învățătorul Ioan Copaciuc, era ofițer (sublocotenent) în rezervă în Armată Română, fiind mobilizat în cadrul Pirotehnicii din București. În primăvara anului 1942, Hariton Borodai a fost expulzat peste graniță, stabilindu-se în orașul Kameneț-Podolsk din regiunea Hmelnițki (URSS), ce se află sub ocupație germană. Acolo a lucrat ca redactor la ziarul „Podolianen“. Singura modalitate
Miroslava Șandru () [Corola-website/Science/322025_a_323354]
-
iar în iulie artistul era în Caucaz. În august s-a aflat într-o scurtă permisie la București. Se pare că iarna o petrece tot în Capitală. 19 decembrie 1943-16 ianuarie 1944 s-a consumat la București expoziția artiștilor plastici mobilizați în secția de propagandă a Marelui Stat Major. S-au expus 232 de lucrări. Printre expozanți a fost și Anatol Vulpe. În 13 ianuarie 1944 expoziția a fost vizitată de mareșalul Ion Antonescu. În timpul verii anului 1945 - lucrează la traducerea
Anatol Vulpe () [Corola-website/Science/322071_a_323400]