6,962 matches
-
căci ceea ce domină omul de atunci încoace este egocentrismul absolut și urmărirea furioasă a propriei satisfacții”; virtuțile morale nu se dobândesc prin educație (aristotel). Binele, cu sau fără grație, „nu a contribuit niciodată la salvarea sufletului”. Doar credința în sine, naIVĂ, totală, asemănătoare cu cea a copiilor, ajută la mântuirea sufletului; „rațiunea nu are nimic comun cu domeniul credinței” - în sensul că adevărurile credinței nu contrazic rațiunea, ci doar o transcend; Luther susține ideea necesității absolute, în sensul că nu există
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
de răspunsuri este relativ mic, deoarece cuvintele „să citească lista” au rezonat puternic în mintea subiectului. A intervenit una din cele mai puternice bariere: teama de ridicol. Persoana s-a gândit la o utilizare anume, a evaluat-o ca fiind naivă sau inadecvată și a refuzat să o noteze. În mod normal, dacă se cere unei persoane același lucru, dar fără sintagma „să citească lista”, numărul de răspunsuri poate atinge cifra cincisprezece. O frază aplicabilă unei situații creative este „să râdem
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
evaluării fiecărei idei). Dacă este important ca toți participanții să coboare pe cât posibil barierele, pentru lider este esențial să le înlăture cu totul. O simplă ridicare din umeri a sa la auzul unei idei mai bizare sau ignorarea uneia mai naive va crea impresia grupului că „așa ceva nu vrea să audă” și imediat încep să se ridice barierele. Acceptarea tuturor ideilor, indiferent de calitatea lor constituie o sarcină dificilă pentru un conducător de ședință. El trebuie să le accepte și să
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
așa cum se întâmplă cu personajele cărora Cézanne le strâmba anapoda brațul ca să echilibreze ansamblul, cărora Parmigianino le lungește peste măsură gaturile ca să le onduleze liniile, cărora Klimt le schilodește membrele ca să le integreze într-o figură decorativă”. Rezultă un roman „naiv”, naivitate însemnând melanj al destinelor după legile hazardului, în care și autorul, si eroii săi sunt „bile într-un joc de biliard”. Principiul de articulare încalcă cronologia verosimilității, frânturile de viață din epoci diferite fiind expuse fortuit (unul din anii
TANASE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290052_a_291381]
-
un copil mai nepământesc și mai necuprins decât alții”, a cărui amintire străbate paginile. Nu lipsesc nici aici cadențele de baladă, pe tema ubi sunt. Dar poetul e mai egal cu el însuși abia în cărțile maturității. Trilogia T.N.T. Tandră... Naivă... Tristă..., compusă din Era muzicii lejere (1996), Poeme supărate rău (1996) și Legiada... Ghid artistic și turistic, pentru spațiul euristic (1998), subsumează bună parte din creația acestor ani. Tentat de dorința corijării vieții sociale și cultural-morale a României postrevoluționare, Ț
ŢARNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290090_a_291419]
-
cu ilustrații de Sabin Bălașa, Craiova, 1980; Cântec pentru Țara-Om, București, 1981; Cartea Clara, București, 1986; Prețul tăcerii, București, 1986; Anuar, București, 1989; De ținut minte. Cartea necuprinsului, București, 1994; Cartea cu iubiri secrete, București, 1995; Trilogia T.N.T. Tandră... Naivă... Tristă..., vol. I: Era muzicii lejere, București, 1996, vol. II: Poeme supărate rău, Timișoara, 1996, vol. III: Legiada... Ghid artistic și turistic, pentru spațiul euristic, București, 1998; Eu sunt povestea unei zile..., București, 1997; Un abecedar bizar... (de purtat în
ŢARNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290090_a_291419]
-
decernat Premiul „Jurnalist european” (1996), Premiul revistei „Poesis” (2000), Premiul Festivalului Internațional de Poezie (Uzdin, 2000) ș.a. În versurile din volumul de debut al lui Ț., Ochi deschis (1974), miracolul lumii și al creației își impune, cu o exuberanță ușor naivă, prezența. Cu frenezie și patos, cu sufletul ca o „locomotivă înhămată” („circulă prin mine un tren de poeme”) sau discret și romantic („Rochia ta de-un galben aprins îmi acoperă inima / uimind-o ușor / o grâne, câmpuri!”), poetul va imagina
ŢENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290135_a_291464]
-
de larg, ambele tipărite în 1965, sunt cărți ratate, ilustrând conjunctural o tematică socio-politică, din volumul Pădurea de cleștar (1967), și el eclectic, se reține ciclul Circul și poemele cu pitici, dedicate copiilor, care impresionează prin prospețimea limbajului și umorul naiv. În Țărmul singuratic (1968) clasicizarea se produce, s-ar spune integral, la nivelul universului, tematicii, tonalității, stilului. Poemele, construite pe un rudiment epic, sunt plasate în Antichitatea latină, iar formula poetică are simplitatea versificației populare și revine la începuturile ermetizant-simboliste
THEODORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
meditativă, dar echilibrată, calmă. În genere, Ț. uzează de motive livrești, de reminiscențe dintr-o bună tradiție, cizelându-le adesea în vers clasic. Îl preocupă, de pildă, figura poetului, ca suflet al naturii înzestrat cu darul cântării (Circuit, Poeții sunt naivi, Aici a trăit poetul ș.a.). Alteori gândul extincției e transpus într-o imagistică astrală: „Numai o dată, mineralizat, / voi atârna de stea, balast ciudat, / și ochii se vor auri pe rând / de colbul stelei ruptă din pământ...” (Numai o dată). Discursivitatea și
ŢION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290191_a_291520]
-
Gellu Dorian, Liviu Ion Stoiciu, se include în sumar o pagină de poeme de Dan Laurențiu, alături de un interviu luat de Liviu Antonesei lui Emil Brumaru, din scrierile căruia se retipăresc poezii precum Marchizul va intra la ora cinci, Cântec naiv, Country. Virginia Stănescu traduce din Mac Linscott Ricketts studiul intitulat Mircea Eliade și Tudor Arghezi. Mărturisind, în genere, spiritul tutelar al lui Mihai Eminescu, redactor, între 1877 și 1883, al cotidianului omonim, T. încearcă să reînnoade o tradiție. Un număr
TIMPUL-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290180_a_291509]
-
nouă, și renumerație... Tipătescu: După buget!... Pristanda: Mică, sărut mâna, coane Fănică. Tipătescu: Lasă, Ghiță, cu steagurile de alaltăieri ți-a ieșit bine; ai tras frumușel condeiul. Pristanda: (uitându-se pe sine și râzând) Curat condei! (luându-și numaidecât seama, naiv.) Adicăte, cum condei, coane Fănică?... Tipătescu: Contul jidanului s-a plătit la Comitet pe patruzeci și patru de steaguri. Pristanda: (naiv) Da. Tipătescu: Ei?... s-a pus patruzeci și patru de steaguri? Pristanda: (cu tărie) S-a pus, coane Fănică
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
ieșit bine; ai tras frumușel condeiul. Pristanda: (uitându-se pe sine și râzând) Curat condei! (luându-și numaidecât seama, naiv.) Adicăte, cum condei, coane Fănică?... Tipătescu: Contul jidanului s-a plătit la Comitet pe patruzeci și patru de steaguri. Pristanda: (naiv) Da. Tipătescu: Ei?... s-a pus patruzeci și patru de steaguri? Pristanda: (cu tărie) S-a pus, coane Fănică, s-a pus... Poate unul-două să le fi dat vântul jos... da' s-a pus... Tipătescu: Patruzeci și patru? Pristanda: Patruzeci
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
rău... Pristanda: Doamne păzește, coane Fănică, să trăiți, patruzeci și patru, în cap... patruzeci și patru... Cum zic, unul-două, poate vântul... ori cine știe... Tipătescu: (râzând) Ghiță... apoi nu mă orbi de la obraz așa. Pristanda: (schimbând deodată tonul, umilit și naiv) Famelie mare... renumerație după buget mică... Tipătescu: (uitându-se la ceas) Ia să lăsăm steagurile, Ghiță... Pristanda: Curat să le lăsăm, coane Fănică. Tipătescu: Spune odată istoria de-aseară, că mă grăbesc. Pristanda: Bine ziceți, coane Fănică. Aseară pe la zece
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
care mi-ai propus schimbul, caremi faci întrebarea, trebuie să răspunzi... Tipătescu: (apropiindu-se și îndesându-se înspre Cațavencu, se repetă jocul de scenă de mai sus) Ba zău, spune, nu ți se pare prea mult? 'Ai? Ce zici? Cațavencu: (naiv) Nu. Tipătescu: (cu insinuare) Dacă s-ar retrage Comitetul permanent și am rezerva un loc pentru prea iubitul d. Cațavencu?... Cațavencu: (zâmbind și cu bonomie) E un nimic, stimabile... Tipătescu: Dacă în postul de advocat al statului s-ar numi
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
cu mine ca și cum Îi părea rău că am fost arestat. După câteva zile mi-a zis: „Bun, da’ de ce v-a arestat? Ce-ați făcut voi de v-au arestat?”. Și a reușit să mă tragă de limbă, că io, naiv cum am fost la vremea ’ceea, i-am declarat tot... Și după vreo lună de zile l-a scos de la mine din celulă și bineînțeles că lucrurile au fost clare, pentru că, atunci când m-a dus În anchetă mai serios, Îmi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de sus: „Dați repede o saltea jos”. Că ele, săracele, au cules toate saltelele și de jos și le-o pus să le fie mai cald. Atunci careva mi-o aruncat o saltea jos și-o pătură. Dar eu atuncea, naivă cum eram, am zis: „Nu vă deranjați, că eu mă culc și pe scânduri”. Da’ zice șefa: „Cum să te culci pe scândură? Lasă-mă, că am bolnave destule. Și dumneata, care ești sănătoasă, să nu mi te Îmbolnăvești”. Am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
asigure secretariatul revistei România viitoare, care a apărut, probabil cu un unic număr, în decembrie același an. Mai înainte își încercase norocul la cotidianul Războiul, proprietatea tipografului Ioan Weiss, jurnal apărut în timpul războiului din 1877, când se impusese unui public naiv animat de frumoase sentimente patriotice prin publicarea pe prima pagină (ziarele apăreau în patru pagini) a unor scene fanteziste (desenate cu multă imaginație) de pe câmpul de luptă de peste Dunăre. Nu va fi acceptat aici ca traducător de limba franceză, în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
nu-și propune să ofere sinteze - deși, de câteva ori, întreprinde scurte priviri retrospective, cu referiri îndeosebi la personalitățile politice ale vremii, el este un povestitor corect al istoriei și atât. Opiniile sale concluzive sunt rare și de cele mai multe ori naive. Evoluția Partidului Liberal, de la gruparea revoluționară a „roșiilor“ C.A. Rosetti și I.C. Brătianu (conservatorii erau „albii“), până la partidul de guvernământ bine organizat, condus de îndemnul succint „Îmbogățiți-vă“, partid care a contribuit la crearea și dezvoltarea unei burghezii naționale
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și la insuficienta prețuire de către aceasta a istoriei și culturii naționale, acuzații izvorâte și din resentimentele pe care el le nutrea lui Titu Maiorescu, cu care intrase în conflict în anii tinereții sale ieșene. Explicațiile și aprecierile lui Bacalbașa sunt naive și confuze. 46. Pe Maiorescu îl chema numai Titu: adăogirea „Liviu“ era o răutate a lui Hasdeu (n. a.). Informație greșită a lui Bacalbașa; pe Maiorescu îl chema Titu Liviu, dar iscălea consecvent Titu Maiorescu, neagreând prenumele compus. 47. Studiul lui
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
general oamenii. Cezar Bolliac scria bine, însă sufletul popular urma pe alți ziariști cari scriau mai puțin estetic, însă mai mult înțeleși de masă. N.T. Orășanu avea un nume. Satirele lui, versurile lui umoristice, toate cu caracterul diatribei politice foarte naive, foarte primitive și incorecte ca factură gramaticală, resimțindu-se de incultura epocii, plăceau totuși. Pe Orășanu toată lumea îl făcea haz, iar unele din satirele lui erau cântate în oraș. bucureștiul în 1871 169 Revista contimporană (1873-1876), deja amintită aici; bihebdomadarul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de N.D. Popescu între anii 1874 și 1906, mai răspândit decât primul și cu o existență mai îndelungată, calendar în care acesta și-a publicat, de asemenea, masiv, proza de inspirație istorică, deosebit de gustată de tineretul vremii, în ciuda caracterului ei naiv, schematic și superficial. 346. N.D. Popescu a funcționat ca arhivar-șef la Ministerul de Externe din 1876 până în 1913, când a fost pensionat. 347. La alegerile care au avut loc în mai-iunie 1871 toate forțele liberale (radicalii în frunte cu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Țara Românească în 1845 (și nu în 1836, cum menționează Bacalbașa), practicând medicina în diferite orașe (Călărași, Târgoviște, Mizil etc.), până prin 1860 când se stabilește definitiv la București. Aici și-a creat, cu bună știință, profitând de ignoranța unor pacienți naivi, o faimă de medic empiric, obținând - de fapt - unele succese terapeutice prin aplicarea psihoterapiei, a sugestiei, a medicației homeopatice, impunându-se în fața bolnavilor cu autoritate, dominându-i cu energie prin tr-o comportare severă și o voce puternică. S-a instalat
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
muzica de canoanele clasice. Admirația nu i-a fost răsplătită în nici un fel de autorul lui Parsifal. În schimb, criticii (Johannes Brahms și Eduard Hanslick) au reușit un timp să-l marginalizeze și aproape să-l elimine din viața muzicală. Naiv, fostul învățător declara că el nu le-a făcut nici un rău acestora și că nu înțelege de ce nu-l lasă în pace să compună. Succesul i-a venit prea tîrziu, datorită îndeosebi lui Wilhelm Furtwängler. Acesta considera muzica bruckneriană ca
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
rolul Kristinei. Deși actor foarte bun, nu știu cine e cel ce l-a interpretat pe KarlOskar.) Bazat pe un roman de Wilkelm Molberg, filmul reconstituie drama unor oameni care, ajunși la limita răbdării, sînt nevoiți să-și părăsească țara natală, Suedia. Naivi, ei cred total în literatura propagandistică despre America. Treptat însă, speranțele le sînt spulberate. Ajung în Minnesota, la un conațional plecat cu mulți ani înainte. În locul unui om înstărit, cum și-l imaginau, găsesc un ins sărac și speriat, incapabil
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pe Profesor e că, pentru un critic, pare uneori destul de amuzant să pună, o dată la cîțiva ani, canonul estetic deoparte și să accepte rațiunea de a exista a unei asemenea mărfi care sfidează produsele așa-zișilor consacrați. În sfîrșit, „scriitoare naivă”, dar femeie planturoasă, „bronetă”, Domnica Gîrneață a putut face, ca ghicitoare experimentată, și o vrajă ca să-l aducă!... A prins, mai ales printre literați, sensibili la metaforă (Octavian Voicu a și citat-o deja în vreo trei ocazii) afirmația lui
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]