7,852 matches
-
aveam de-a face cu o metaforă pe care cititorul o deduce dintr-un anumit număr de seme comune coloanei și paiului. 7.12. Un început de povestire Începuturile povestirilor sunt interesante în ceea ce privește anafora. Pentru a-și situa universul ficțiunii, naratorul trebuie să introducă un anumit număr de elemente noi în domeniul de cunoaștere propriu cititorului. Să analizăm primele rânduri din Capodopera necunoscută de Balzac (1845): Într-o dimineață friguroasă de decembrie, spre sfârșitul anului 1612, un tânăr îmbrăcat în haine
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
infidelă garantată doar prin dinamica textului, impusă de enunțător. De fapt, este ceea ce permite ca personajul să poată fi numit astfel; este întreaga prezentare făcută în rândurile de mai sus. Construind pas cu pas imaginea unui personaj timid și nevoiaș, naratorul își rezervă dreptul de a folosi un adjectiv subiectiv cu sens dezavantajos, ponosit, care caracterizează indirect o enunțare deosebită și de a-l asocia lui neofit. Nu la fel se întâmplă pentru coreferența dintre "maestrul François Porbus" și cele două
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
lucrul acesta nu este obligatoriu: la fel de bine, acest personaj se poate să nici nu fi existat odată. Mai degrabă, cititorul va identifica substantivul propriu și descrierile plecând de la pactul implicit dintre romancierul clasic și cititor. Acesta din urmă știe că naratorul trebuie să ofere informațiile necesare pentru înțelegerea textului și știe că și naratorul cunoaște acest lucru: pe această bază tacită, se va gândi că nu există nicio capcană, că descrierile trimit doar la un individ din cotext, la cel care
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
nu fi existat odată. Mai degrabă, cititorul va identifica substantivul propriu și descrierile plecând de la pactul implicit dintre romancierul clasic și cititor. Acesta din urmă știe că naratorul trebuie să ofere informațiile necesare pentru înțelegerea textului și știe că și naratorul cunoaște acest lucru: pe această bază tacită, se va gândi că nu există nicio capcană, că descrierile trimit doar la un individ din cotext, la cel care este evidențiat prin povestire, adică bărbatul pe care vrea să-l viziteze personajul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Henric al IV-lea). Nici de anaforă nu este vorba, de vreme ce portretul nu a fost introdus în rândurile anterioare; mai degrabă este vorba de o înțelegere: ca și cum cititorul, cam incert lucru, s-ar fi gândit la același obiect ca si naratorul. Prezența articolului hotărât nu este surprinzătoare: nu este nevoie ca tabloul să fie unic, cititorul este chemat doar să observe un singur referent, portretul asupra căruia romancierul atrage atenția. În mod imaginar, romancierul îl plasează pe cititor în sfera amatorilor
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
contribuie la impunerea coreferințelor. Astfel se face că anafora "sărmanul neofit" are la bază o evaluare asumată de un cititor care ar fi parcurs deja etapele anterioare ale textului și care ar fi acceptat să intre în universul configurat de către narator. 7.13. Reluarea imediată Textul lui Balzac amestecă anaforele nominale cu articolul hotărât și cu demonstrativul. Această libertate de alegere pe care limba le-o lasă locutorilor i-a interesat pe lingviști, care s-au întrebat pe ce principii se
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
termeni. În: În vizuina lui, un iepure se gândea (Căci ce altceva să faci într-o vizuină?) Și iepurele acesta de moarte se plictisea 273. demonstrativul întărește continuitatea textului dincolo de ruptura pe care o produce cel de-al doilea vers: naratorul îi indică cititorului că vorbește tot despre același iepure. Folosirea lui "acesta", chiar și într-o digresiune, privilegiul celui care spune povestea, întărește înțelegerea cu cititorul. În afara strânsei sale legături cu subiectivitatea enunțiativă, determinantul demonstrativ, spre deosebire de anafora realizată cu articol
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
fi raportat la estetica lui: de fapt, proiectul Comediei umane urmărește tocmai să extragă generalul din particularul unui personaj, să povestească o întâmplare cu morală. Însă acest procedeu face parte și din contractul narativ: această folosire a demonstrativului îi lasă naratorului posibilitatea de a-și manifesta superioritatea fără să-l încarce pe cititor: procedează ca și cum referentul i-ar fi familiar, furnizându-i și mijloacele cu care să îl construiască. În acest fel, cititorul apare ca alter ego, dar și ca ucenic
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de a-și manifesta superioritatea fără să-l încarce pe cititor: procedează ca și cum referentul i-ar fi familiar, furnizându-i și mijloacele cu care să îl construiască. În acest fel, cititorul apare ca alter ego, dar și ca ucenic al naratorului. Pe de altă parte, folosirea determinanților demonstrativi, pentru care cititorul nu are acces nici la centrul deictic, nici la referent, este caracteristică unei anumite literaturi narative moderne, care tinde să fie foarte exigentă cu cititorul și să îngreuneze accesul către
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
casa ei și că acești preoți se găsesc chiar lângă fiica lui Hamilcar în palatul lui, conchidem, în mod natural, că Salammbô și fiica lui Hamilcar sunt una și aceeași persoană; b) pe baza convențiilor narațiunii clasice: acest tip de narator nu are "dreptul" să introducă substantive proprii fără a le asocia imediat cu o caracterizare, fie ea și minimală. În aceste condiții, cititorul leagă imediat substantivul propriu de personajul feminin încă anonim. Acest tip de prezentare este un fel de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
minimală. În aceste condiții, cititorul leagă imediat substantivul propriu de personajul feminin încă anonim. Acest tip de prezentare este un fel de "cadrare" care înscrie noul personaj într-un spațiu balizat în prealabil; se potrivește unui roman istoric în care naratorul nu percepe lumea prin singularitatea unei conștiințe. Educația sentimentală începe cu totul altfel: [...] Frédéric, ca să ajungă la locul lui, împinse grilajul clasei I și deranjă doi vânători cu câinii lor. Fu ca o apariție. Ea era așezată în mijlocul băncii, singură
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
adresarea cu tu când amintește de originea lor burgheză. În această discuție, ceea ce este spus este în armonie cu felul în care este spus: conflictul se desfășoară simultan pe două niveluri: cel al "conținuturilor" și cel al "cadrului" conversațional. Dacă naratorul din nuvela lui Maupassant ar fi folosit pronumele ei al non-persoanei, ar fi realizat o ruptură între narator și personaje. Folosindu-l pe on286 "comme on dit dans la famille" ("cum se spune în familie"), se situează la graniță: parțial
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cu felul în care este spus: conflictul se desfășoară simultan pe două niveluri: cel al "conținuturilor" și cel al "cadrului" conversațional. Dacă naratorul din nuvela lui Maupassant ar fi folosit pronumele ei al non-persoanei, ar fi realizat o ruptură între narator și personaje. Folosindu-l pe on286 "comme on dit dans la famille" ("cum se spune în familie"), se situează la graniță: parțial, adoptă punctul de vedere al personajelor, însă nu renunță la persoana a treia singular și nici nu trece
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
familiei. Același noi desemnează atât familia, cât și pe fiecare membru în parte, ca și cum colectivitatea ar transcende individul: doamna Chantal se duce să facă "marile provizii", într-un fel trimisă de grup. După cum vedem, on joacă pe două granițe: între narator și personaje, și între personaje. La Bosco, pronumele on permite o trecere lină a punctului de vedere de la eu, la cel al unei colectivități anonime, însă familiare, cea a locuitorilor din regiune. După chez soi (la tine) și on s
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
tot de punctul de vedere al lui André, însă de data aceasta este vorba despre o percepție sonoră. În schimb, în al doilea paragraf, pasajul " Copilul își adora părintele [...] dragostea pentru un necunoscut" este raportat din punctul de vedere al naratorului: desemnările "copilul", "D-na Steindel", "fiul său") și cunoștințele transmise exclud punctul de vedere al personajului. Vom remarca, și într-un caz, și în celălalt, rolul crucial jucat de imperfect în delimitarea fragmentelor ilustrative pentru punctul de vedere folosit. ▪ 2
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
mi-o spusei eu mie însumi... însă deodată, aruncându-mă în genunchi în fața ei și cuprinzând-o pios în brațe. Prezența adverbului modal "poate" marchează totuși o interferență a "discursului", interferență existentă prin faptul că "eu" se referă atât la narator, cât și la personaj. La fel, propoziția incidentă nu mai știu intercalează un paragraf de "discurs" între două fragmente de "povestire": ea este raportată la situația de enunțare a naratorului și nu a întâmplării povestite. Ultimul paragraf ține integral de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
interferență existentă prin faptul că "eu" se referă atât la narator, cât și la personaj. La fel, propoziția incidentă nu mai știu intercalează un paragraf de "discurs" între două fragmente de "povestire": ea este raportată la situația de enunțare a naratorului și nu a întâmplării povestite. Ultimul paragraf ține integral de "discurs". Fragmentele de "discurs", specifice perechii interlocutive eu tu includ vocative, imperative, interogații, opoziții temporale între prezent / perfect compus / viitor, deictice (dincolo de mărcile temporale ale verbelor, elemente cum ar fi
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
albă; descriptorul distinge apoi două părți: ceea se găsește în partea de sus a acestei fațade și ceea ce se află în partea sa inferioară. Tema-titlu este în final recapitulată de toate, apoi de casa aceasta restaurată, asociată unui comentariu al naratorului: introducerea temei-titlu: În capătul acela (...) se vorbise; prima parte: centrul casei: o fațadă (...) cenușii; a doua parte: partea de sus: În partea de sus (...) iepure; a treia parte: partea de jos: Trei trepte (...) decupate; recapitularea comentariu: Pe atunci (...) retras din
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
prezent non-deictic, părură, are rolul de a aminti că privirea tânărului lucrător este cea care susține descrierea. Însă această prezență discretă a unui punct de vedere este, de fapt, devansată de privirea unei instanțe introduse pe modul ipotetic, "observatorul", dublul naratorului, care conduce descrierea într-un mod ce depășește cu mult posibilitățile tânărului lucrător: de exemplu, nu el este cel care își asumă evaluarea de pretențios, ci "observatorul". Acest text revelează instabilitatea. Pe de o parte, există un efort pentru a
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
nu el este cel care își asumă evaluarea de pretențios, ci "observatorul". Acest text revelează instabilitatea. Pe de o parte, există un efort pentru a raporta descrierea la un personaj; pe de altă parte, se instituie o instanță intermediară între naratorul omniscient și personaj: "observatorul". Acesta din urmă nu are acces la alte informații decât cele cunoscute de către personaj (nu vede decât exteriorul casei), însă percepția sa atestă excelența programului romanesc balzacian, așa cum este el enunțat în celebrul "cuvânt înainte" din
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
spuse, în extrasul de față, considerăm că trebuie să atribuim expresiile între ghilimele unor instanțe diferite: "locul de întânire al Europei" și "stil Transilvania" sunt clișee culturale (ghiduri turistice, ziare...) atribuite acelui "ON" al zvonurilor; în cazul folosirii cuvântului "masele", naratorul se demarcă mai degrabă de un termen marcat politic (de stânga?), decât de un clișeu. De unde rezultă că există o urmă de confruntare ideologică; călătoria "maselor" de stânga s-ar opune implicit rătăcirilor solitarului narator célinian, politic de dreapta; ghilimelele
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în cazul folosirii cuvântului "masele", naratorul se demarcă mai degrabă de un termen marcat politic (de stânga?), decât de un clișeu. De unde rezultă că există o urmă de confruntare ideologică; călătoria "maselor" de stânga s-ar opune implicit rătăcirilor solitarului narator célinian, politic de dreapta; ghilimelele de la "refugiați" pot fi cu greu interpretate, adică raportate la o sursă clară: autorul dorește oare să semnaleze faptul că termenul pe care îl folosește nu este adecvat pentru acest referent, însă este folosit în
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
raportat. În loc să recurgă la verbe introductive, el începe prin discurs direct și apoi semnalează, printr-o propoziție incidentă, că este vorba despre un citat. În plus, discursul indirect liber asigură trecerea de la discursul direct la cel indirect, ceea ce îi permite naratorului să nu mai introducă mărci demarcative; (b) efortul depus pentru a atenua rupturile dintre registrele enunțiative corespunde unei griji permanente pentru diversitate. De pildă, replicile nevăstuicii, dispuse în nouă versuri, sunt împărțite în două versuri în discurs indirect, două versuri
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de plan de bătaie. Ultima frază (Et coetera, vechea placă) ridică unele întrebări. Este imposibil ca Solal să i-o fi spus interlocutoarei sale, deoarece face eforturi ca să pară patetic. Prin urmare, acest comentariu cinic trebuie să i se atribuie naratorului. Cu toate acestea, el nu introduce o ruptură față de ceea ce precede, pentru că reflectă punctul de vedere al personajului. ▪ 6.1 (1)-(2): Dubla folosire a sintagmei un văl albăstrui denotă contrastul dintre folosirea determinantului un într-un GN cu interpretare
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
acest apar în urma unor întrebuințări distincte: acel pas sigur al omului care tocmai a luat o nestrămutată hotărâre: folosire bazată pe memorie, având valoare generalizatoare, cu efect de complicitate; acelei câmpii întinse și albe: folosire bazată pe memorie, marcând empatia naratorului față de personajul său care îi întruchipează sinele; această scrisoare dureroasă pe care o scrie în mijlocul tărăboiului și al copiilor îndârjiți: este o folosire aparte; ne-am fi așteptat la o folosire bazată pe memorie, însă construind ficțiunea celui care citește
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]