7,953 matches
-
Reza: „Dacă fiul șahului te persecută, nimicește-l, În loc să te distrugi pe tine!” Este acesta, În fapt, un Îndemn la crimă? Și credeți realmente, dumneavoastră, care-l cunoașteți pe Mirza Reza, că aș fi putut Încredința o asemenea misiune unui nebun pe care mii de oameni l-au putut Întâlni aici, chiar În casa mea? Am vrut să mă arăt sincer. Nu sunteți vinovat de crima care vi se atribuie, dar răspunderea dumneavoastră morală nu poate fi tăgăduită. Franchețea mea Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
sens. Acest om care ne ajutase Împotriva propriului său guvern avea să fie dat pe mâna călăilor! Eu, de obicei atât de calm, n-am putut să mă mai controlez, m-am cățărat pe un scaun, am strigat ca un nebun: „Jur pe țărâna care-l acoperă pe tatăl meu că, dacă acest om e arestat, voi suna adunarea „fiilor lui Adam” și voi Îneca Parlamentul În sânge. Nici unul dintre cei care vor vota moțiunea nu va ieși viu de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În veacul al XIII-lea, am spus eu, Djamaledin Îl primește În dar În secolul al XIX-lea. Ce s-a petrecut Între timp? Un lung somn, spuse Șirin. O nesfârșită siestă orientală. Apoi o trezire bruscă În brațele acelui nebun de Mirza Reza. Nu era oare din Kirman, ca și bibliotecarii de la Alamut? Ai fi poate mirat să-i descoperi un strămoș Asasin? Se dusese să se așeze pe un taburet În fața oglinzii ovale, cu un pieptene În mână. Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
așa cum îi ceruse:) Repetă... De ce vorbești încet? ― Creatura, răspunse Parker, ferindu-se să nu ridice tonul. Se află în fața sasului tribord. Da, în acest moment! Deschise tambuchiul ușor. Când îți dau semnalul, închide-l repede și ejectează tambuchiul exterior. ― Ești nebun?... Parker o întrerupse cu brutalitate. ― Fă ce-ți spun! O avem acuma. Hai, deschide încet. Ripley ezită, se gândi să spună ceva, dar o văzu pe Lambert dând energic din cap. Chiar dacă Parker se înșela, ce aveau de pierdut? Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ști ce să-i răspund, mă va ucide. Zeii n-au amintiri și de aceea nu vor ști niciodată ce e nefericirea... Ar trebui, poate, să astup cu țărînă gura acestui sfinx nesățios, ori să Încep să rîd ca un nebun, să-mi bat joc de rătăcirile mele și să uit. Însă ce ar rămîne din mine atunci? Un biet vagabond surîzÎnd fără noimă ca zeii, uitînd că a fost odată tînăr, a visat să fie curajos, În stare să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
repet că toate aceste lucruri Îmi aparțin. M-aș putea răzbuna strigînd: Veți muri și voi care mă loviți și rîdeți de nenorocirile mele! Dar nu vor Înțelege nimic. Vor ridica doar din umeri uitîndu-se la mine ca la un nebun. Zei, apărați-l, vor șopti ei. Omul acesta nu dorește decît curajul de a rămîne gol și de a nu se căi niciodată că nu poate uita nimic din faptele lui...) În fond, Plutarh spune același lucru explicîndu-ne de ce piersicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
recreează lumea după legea iluziilor sale. Dar mă Întreb În ce măsură n-ar trebui să-i recunoaștem un rol mult mai important lui Sancho Panza, pus În umbră de silueta măreață și mizerabilă a Cavalerului Tristei Figuri. Dacă Don Quijote este un nebun frumos și eroic, Sancho Panza este capabil să-și asume lucid o iluzie. Don Quijote vede monștri malefici În locul morilor de vînt și se avîntă Împotriva acestor monștri; vede un coif de aur În locul unui biet lighean de bărbier și castele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Îmi plătești douăzeci de euro de căciulă la sfârșitul fiecărei zile. Dacă vine un control, i-am încărcat în autobuz și-am dispărut: vizităm Valea Loarei. Ziua aia nu mi o plătești. Batem palma? — Fără contracte, nu pot. Faci pe nebunul cu noi? Știi că șantierele mai iau și foc... Grișa se sprijină în cotul stâng de birou și-l privește amenințător. Vaniușka lasă canistra jos și-i deșurubează capacul. Scoate o cutie mare de chibrituri rusești, aprinde unul, se sprijină
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
poliției. Scoate pistolul și i-l plasează în mijlocul frunții: — Semnează! — Trage! O să vezi că n-o să mor. Nu ți-a spus piticul? Dă-mi pistolul, mă mpușc singur, să n-ai probleme cu poliția. Stiopa îl privește ca pe-un nebun. Vede că vorbește serios. Își dă seama că Lionel n-are nici o șansă să-i joace un renghi pentru că racheții sunt cu pistoalele la tâmplele lui. Îi dă pistolul. Lionel scoate butoiașul în lateral, să se asigure că are șase
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
butoiașul în lateral, să se asigure că are șase gloanțe: în fond, și el vrea să verifice ipoteza c-ar fi nemuritor. Stiopa înțelege altceva din gestul lui: — Vrei să joci ruleta rusească? — Nu, ruleta românească! Cu șase gloanțe. — Ești nebun? N-ai nici o șansă. De-aia îi zice ruleta românească. Lionel pune butoiașul la loc. Își lipește gura pistolului de frunte. Închide ochii. Când să apese pe trăgaci, se aude sirena unei mașini de poliție. Stiopa îi smulge arma lui
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
o zi mai slabă, se scuză Robert. Lionel trage fața de masă și se șterge cu ea pe picioare. Toate farfuriile, tacâmurile și paharele se răspândesc pe jos. Trezit din letargie și încurajat de gest, Robespierre începe să alerge ca nebunul prin restaurant, încercând să apuce colțurile fețelor de masă. Deși e beat criță, de câteva ori insistențele lui dau roade. Câțiva picoli aleargă după el, accentuând dezastrul. Robert își ia inima în dinți și-l întreabă: — Pot îndrăzni să vă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Nu ți-am spus fiindcă n-am știut că te interesează. — Pe mine mă interesează tot ce mișcă în blocul ăsta, darmite ce n-o să mai miște... Scuză-mă dacă am fost prea directă. — Nu e grav. Apropo: știi că nebunul ăla iar a început să arunce cărămizi la ghenă? Și un radio cu ceas, ceea ce mă face să cred că, totuși, e vorba de sârbii de la trei. Sârbii sunt morți după mecanismele cu ceas. Dacă nu mor duminică, îți promit
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Trebuie să se țină de cuvânt: a zis c-o să mor pe neașteptate, or, eu o s-o aștept. Trebuie să se țină de cuvânt! O mai sărută o dată pe Liliane. De data asta, scurt. Fata îl privește ca pe un nebun. Dar n are timp să-l analizeze pentru că pierde trenul. Lionel n-o lasă să iasă. A apucat să se uite de jur-împrejur și să vadă pustiul din casă. E clar: nu așa se primește un musafir. Mai ales pe
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
vocea se estompa. — Nu, e târziu, și-așa adorm greu. Hai să vorbim mai bine despre slujbă. Păi, ce să vorbim, înțeleg că nu mă poți ajuta. Nu mai ești ziaristul oficial de altădată, care să pună umărul lângă umărul nebunului Marga, doctorul de nebuni, și să mă salvați, să mă aduceți în ilustra capitală, în invidiatul post de recepționer la hotelul Pizdica. Iartă-mă, știu că nu agreezi argoul. Păsărica, să-i zicem. Păsărica, așa spune poporul. — Da, nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
e târziu, și-așa adorm greu. Hai să vorbim mai bine despre slujbă. Păi, ce să vorbim, înțeleg că nu mă poți ajuta. Nu mai ești ziaristul oficial de altădată, care să pună umărul lângă umărul nebunului Marga, doctorul de nebuni, și să mă salvați, să mă aduceți în ilustra capitală, în invidiatul post de recepționer la hotelul Pizdica. Iartă-mă, știu că nu agreezi argoul. Păsărica, să-i zicem. Păsărica, așa spune poporul. — Da, nu va fi ușor să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
completare personală. Poftim, unde am ajuns! Parcă văd că o avem clientă pe nenorocită. Victima ajunge la noi, nu demenții ăia care voiau să-i dea foc. Aia n-au nici pe dracu’, să știți. Nu-i internează nimeni la nebuni, cum ar trebui... Devenise furioasă, îi privea pe cei doi ascultători indiferenți, de parcă ar fi fost amestecați, vinovați, îi îngloba, de fapt, într-o mai vastă nemulțumire. Se aplecă, strânse de pe bancă farfurioara, ceașca de ceai, punga în care fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lungul nasului, țigăncușa!... Degeaba încerca să le intre în voie, să se alieze antipatiei lor față de bufon. „Încă n-a venit profesorul?...“ Nepăsarea lor mocnită și rea nu accepta această complicitate. „Mai taci și tu, acolo... Lasă-l în pace, nebunul are dichisul lui...“ Dar dacă ea omisese să-l evoce pe întârziat, atunci ei erau cei care declanșau atacul. „E-he, o încurcă bramburitul! Geaba toate pilele lui, geaba toate limbile lui păsărești, geaba toate fițele. Că iar vin verificările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
făcut, doar nu-i eunuc, ci bărbat, mde, cabărbații. Șoc, spital, injecții, divorț, spital: irecuperabilă, decretase micuțul Marga. Se încurca, o lună, două, cu unul altul, nu durează, nu-i decât o cârpă stoarsă, sărăcuța, așa spunea marele doctor al nebunilor. Iată alt damblagiu: un țăran mic, gras, fără vârstă. După ce i-au luat pământul și l-au obligat să intre îngospodăria colectivă, n-a acceptat să lucreze pe altă fâșie de pământ decât pe cea care fusese a sa. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
normalitatea. Vin trec grăbiți pe lângă el, mereu grăbiți, cu privirile în pământ, copii obosiți. Sfidătoare după-amiază de primăvară. Străzile pline, zâmbetele copilărești ale pacienților pe care i-a întâlnit acolo, în sălile de așteptare ale adevărului.Purtătorii bizarei incubații, frumoșii nebuni ai marilor dezastre, sarea pământului, cavalerii ultimi ai normalității, cum spune doctorul Marga. Coduri complicate, coșmaruri, migrene, vedenii, lacrimi, leșinuri ale normalității, susține nebunul care face pe doctorul nebunilor. Cum să-i recunosc, să-i opresc, să-i însoțesc apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe care i-a întâlnit acolo, în sălile de așteptare ale adevărului.Purtătorii bizarei incubații, frumoșii nebuni ai marilor dezastre, sarea pământului, cavalerii ultimi ai normalității, cum spune doctorul Marga. Coduri complicate, coșmaruri, migrene, vedenii, lacrimi, leșinuri ale normalității, susține nebunul care face pe doctorul nebunilor. Cum să-i recunosc, să-i opresc, să-i însoțesc apoi acasă, să fiu seara asta doar al lor, cu ei... să-i pot aduna, unul și încă unul, să transmitem parola la toți: noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
acolo, în sălile de așteptare ale adevărului.Purtătorii bizarei incubații, frumoșii nebuni ai marilor dezastre, sarea pământului, cavalerii ultimi ai normalității, cum spune doctorul Marga. Coduri complicate, coșmaruri, migrene, vedenii, lacrimi, leșinuri ale normalității, susține nebunul care face pe doctorul nebunilor. Cum să-i recunosc, să-i opresc, să-i însoțesc apoi acasă, să fiu seara asta doar al lor, cu ei... să-i pot aduna, unul și încă unul, să transmitem parola la toți: noaptea asta, noaptea noastră! Noaptea noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
alelalte sunt pentru vise și alelalte pentru morți, lasă că știu eu, Rock Rock Rock again, se zguduie farfuriile și furculițele și cratița și borcanele și masa cu leacuri mirodenii siropuri pentru suferința cea mare, mare cât grădina lui Dumnezeu Nebunul, c-așa mi-a fost dat mie, puiule, să n-am liniște decât aici, la bunătatea lui don’ doctor, că tare-i cumsecade. Nu se aude nimic, nici un zgomot. Parcă n-ar fi nimeni acasă, nici măcar pacienta pe post de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să se bâlbâie, nu e semn bun. Știi, crizele lui. Câteodată revin. Baia o să-l refacă. — În cadă face baie? Ei, nu, că înnebunesc! Bazil face baie în cada lui Bombonel? Spune adevărul, face baie în cada marelui doctor de nebuni, spune? Ești misionar apostolic, ești ambasadorul Crucii Roșii, Semilunii Verzi, al Organizației Unite numite Pomana Păguboșilor? Sau ești rabin, domn’ Marga, fiu de rabin? Parcă așa spuneai că voi, psihiatrii, sunteți ca rabinii. Sau budist, nene Marga. Ești tao, hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu se putea mișca... nici când a auzit pași apropiindu-se. Nu s-a clintit și ce pași solemni avea, dintr-odată, schizofrenicul ăla șiret și slugarnic! Pas pedeapsă, de procuror. Ca un părinte pedepsitor și țeapăn, așa se apropia nebunul. Vasile ajunsese în spatele lui Tolea. Se oprise, lipit de spinarea încovoiată a profesorului Anatol Dominic Vancea Voinov. Nu mai scârțâiau nici ușile. Lumea încetase a respira. Sfârșitul, anul o mie. Blegul Anatol Vancea ghemuit, parcă-și pierduse toată vlaga. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
gală a lui conu’ Marga, când se punea în mare spectacol. Raglanul acela păros avea și un buzunar la piept, în stânga, sub rever, unde se afla nici mai mult, nici mai puțin decât batista albă, apretată a lui Bombonel, doctorul nebunilor. Leit doctorul! Marele Bazil era leit doctorul cel mic și grăsuț și delicat. Și zâmbea, scaraoțchi! Unde mai pui că zâmbea nătângul, să-ți înghețe sângele. Zâmbea cu toți dinții aceia perfecți, mari și galbeni. Domnul Bazil părăsea, demn și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]