60,569 matches
-
aceea de deasupra sau cu soarele la răsărit și, cum stătea acolo, la pământ, cu brațele întinse în cruce, părea că lumina cerului îmbrățișează tot pământul, dar nu era așa : în jur noaptea se făcea tot mai adâncă, tot mai neagră, mai rece, mai tristă. Cum putea fi atâta sfâșiere în atâta lumină ? Inima mea nu mai simțise niciodată atâta durere, frică și liniște, și împăcare. Credeam că mă frâng de mila Lui. Apoi, L-am auzit șoptind (sau poate era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
las să cad. Dar cum tot n-aveam altă treabă iar al meu rămăsese pe loc, mi-am zis să văd ce căutau aici, pe vârful muntelui (și eu cu ei împreună, proastă ce eram! De ! Cap sec de sămânță neagră ! mi-ar fi zis firimiturile de pâine din buzunar... Dar se vede treaba că alea așa de tare mă disprețuiau, că nici nu se gândiseră să-mi vorbească vreodată... Da' acu' era târziu... Mintea de pe urmă o fi bună la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
oamenii nu fac tot așa?! Pe urmă, cu vântul în cele patru zări ! Așa se face că am fost și eu acolo , pe muntele acela, unde spui tu mă izbise vântul, așa, într-o doară, chiar lângă o sămânță mică, neagră o fi fost chiar bunică-ta. Aș fi vrut să merg mai departe, dar vântul se potolise, așa, deodată... și nu mă mai puteam mișca. Am reușit să mă trag doar oleacă mai deoparte, să nu se agațe de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
atunci când îți cresc rădăcini când deodată norul s-a risipit, lumina s-a stins, omul acela nu mai strălucea, se ridicaseră toți să plece. Bine-bine, da' eu cum rămân ?! Nu tu vânt, nu ploaie, ce eu mi-s sămânța aia neagră care uite că a și dat lăstar ?! Proasta ! Las' că vede ea, doar oamenii nu se mai întorc! Așa-s ei făcuți. Să plece, să tot plece, să spună că se întorc și tu n-ai decât să aștepți, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pe bătrân. Stătea, așa, lângă mine și se uita. Se uita , blând și bun, cu milă, la mine, iar soarele care răsărise îl făcea să pară o statuie de aur. Doar pletele-i jucau în briza dimineții lungi, crețe și negre cu luciri albăstrui de negre ce erau plete "ca zambila", ar fi spus cântărețul acela orb care povestise războiul Troiei. Ei, ce-ai rămas așa ? Și mai ales, ce cauți ? zise cu un glas pe care și-l vroia aspru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mine și se uita. Se uita , blând și bun, cu milă, la mine, iar soarele care răsărise îl făcea să pară o statuie de aur. Doar pletele-i jucau în briza dimineții lungi, crețe și negre cu luciri albăstrui de negre ce erau plete "ca zambila", ar fi spus cântărețul acela orb care povestise războiul Troiei. Ei, ce-ai rămas așa ? Și mai ales, ce cauți ? zise cu un glas pe care și-l vroia aspru. Uite, vreau să găsesc piatra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
a plecat la treburi, lăsându-l În fața geamului pe o laiță din bucătăria de vară. Casa, așezată Împotriva soarelui, arunca peste toată curtea o umbră grea - aproape materială. Dincolo de umbră era portița care dădea spre câmpul cu brazdă reavănă și neagră. Din Înalturi, cu fâlfâit amplu de aripi, s-a lăsat pe arătură o pasăre albă, uriașă... Cu cioc roșu, picioare lungi și pene albe, tivite la vârful aripilor cu negru. După ce s-a lăsat pe arătură, și-a aranjat aripile
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ești la Maternitate, cum ne-a fost vorba? ― Am să trec puțin mai târziu. Până la ora zece, mai e vreme. După o scurtă gândire, profesorul a replicat: ― E bine cum ai gândit. Nu-i lucru potrivit să lași timp gândurilor negre să domine situația. Hai să vedem ce noutăți avem În clinică - l-a Îmbiat profesorul, luându-l de braț. Mergeau ca și cum tatăl s-ar fi sprijinit de brațul feciorului... Cei care Îi vedeau nu se mirau, fiindcă profesorul avea obiceiul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
te Întreb ceva... ― Nu-i nimic deosebit, scumpo, doar... ― Ce te supără, tati? ― Vezi tu?... Noi ne zbatem - profesional - să facem treburile cât mai bine, iar unii stau și ne așteaptă „la cotitură”, cum se spune, ca să ne facă zile negre... Eee! Da’ ce Îți spun eu ție, draga lui tati? Povestea Îi lungă... Poate om găsi vreme cândva s-o depănăm pe Îndelete... ― Uneori ești atât de Încărcat de gânduri și tristețe, Încât mă Întreb unde este tati? Tati cel
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
privirii lui Gruia, completându-l: ― Se poate trăi și fără corectura despre care ați pomenit, dar la vârsta și pretențiile pacientului... În timp ce medicii se Îndreptau spre ieșire s-a auzit vorba unor pacienți: ― Apâi dracu’ oricât l-ai spala tot negru rămâni. Altul l-a completat: ― Știi ci zâce o fimei di la mini din sat? ― Ci zâce? ― CÎ barbatu’ trebui sî fii doar oleacî mai frumos dicât dracu’. Încolo sî aibî ci-i trebui... ― Da’ di la așă o căzăturî
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
o lăsăm la jumătate, ci venim și cu argumentația necesară. ― Furat de imaginea momentului revederii celor doi cercetași, am pierdut - pentru o clipă - din vedere faptul că dumneavoastră nu admiteți Într-o frază decât semnele de punctuație și nu „găuri negre” În hăul cărora se pierde adevărul... La auzul acestei fraze, profesorul s-a oprit, și, cu ochi adumbrit, a recitat: „Căci unde ajunge nu-i hotar, Nici ochi spre a cunoaște, Și vremea-ncearcă În zadar Din goluri a se
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de santinelă sau e o patrulă?” - mi-a șoptit Păpădie. Am rămas Încremeniți, cu mâna pe automate... Cum se vedea treaba, rușii nu aveau a face cu echipamentul de camuflaj. Cei doi ruși se desenau pe albul omătului ca tușul negru pe hârtie... noastră. Pășea cu atenție sporită, dar gârla părea fără sfârșit. „Să rămânem pe loc, pentru a vedea ce fac” - am hotărât eu... ― Eu am fiori - a șoptit Despina către Maria. ― Eu tremur de când a Început povestea - a răspuns
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Pe nesimțite, aceasta s-a apropiat și a cuprins-o În brațe... Ardea ca un cărbune!... „Unde sunteți, nătăfleților? Uite aici foc aprins și voi umblați după cine știe ce spălăcite!” - i-a venit să strige infirmierei. A mângâiat-o pe părul negru ca mangalul și a Îndemnat-o să intre În cadă. De această dată, a ridicat un picior ca scris de penelul unui pictor și a pășit peste marginea căzii. ― Așa, frumoaso! Întinde-te În apă și așteaptă mă, că mă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
gândul de veghe... Când a intrat pe ușă, Maria a sărit În Întâmpinarea lui; ― Ei? Cum a fost, scumpule? ― Peste așteptările mele... ― Adică? ― Toate bilele albe s-a nimerit să cadă În același loc. Nu le-a umbrit fața nici una neagră... ― Ați auzit? - a Întrebat plină de entuziasm Maria. ― Di auzât, am auzât noi da’ di priceput nu prea - a răspuns tata Toader. ― Asta Înseamnă că a luat examenul! ― Adicî cini i l-o luat? ― Nu i l-a luat nimeni
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
păși pe poartă, mai marele peste așezământul școlar al comunei tocmai stătea în veranda casei, așezat la o măsuță de răchită împletită, la o ceașcă de cafea împreună cu nevasta sa și-i explica țiganului Cenac, omul de serviciu al școlii, negru ca un harap și veșnic zâmbitor, cum să stârpească șoarecii din sălile de clasă, turnându-le motorină în găurile din dușumele. A, ia uite cine a venit! Poftiți, poftiți! Cu ce ocazie pe-aici, domnule Stelică?... îl întâmpină directorul surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ce se petrece. Prin gardul cu uluci înalte, înghesuite unele într-altele era, însă, greu de văzut ceva și Stelian așteptă până când poarta se deschise și din dosul ei se ivi vecina Mitra, ștergându-și ochii cu colțul basmalei ei negre, iar în urma sa, Mitică, cu o față amărâtă. Ați pățit ceva, Mitică? vru Stelian să știe, apropiindu-se de ei. Mitra îndrugă câteva vorbe din care nu se putea înțelege bine de ce era atât de necăjită și se strecură pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
poștașul, mai iute de mână, scoase alt exemplar din tolba lui și i-l despături sub nas, bătând cu palma hârtia cu miros de cerneală proaspătă de tipar. Pe prima pagină a "Scânteii" sărea în ochi poza mare în chenar negru a dictatorului sovietic, însoțită de un titlu scris cu litere de-o șchioapă. Deschizând ziarul său, Stelian citi fără ochelari necrologul oficial, tipărit și el cu litere mari. Hm, asta era, va să zică, bombăni prudent. A murit Stalin... Marele conducător... Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu un glas aspru și răgușit, care sparse liniștea acelei dimineți liniștite. Pe unde-mi umbli, mă prăpăditule, că de când te caut?!... De trei zile și de trei nopți nu mai avem hodină!...Maică-ta, săraca, și-a pus haine negre pe ea și spune la toată lumea că te-ai prăpădit!... Mă, Culae, mă prăpăditule!... Vai de capul tău, mă!... Cum ai plecat tu așa, ca un năuc și unde te-ai dus?!... Culae își plecă fruntea în piept și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
surpriza să vadă trecând cu motoarele duduind niște camioane mari, încărcate cu militari sovietici. Camionul din fruntea coloanei arbora în bernă steagul roșu cu secera și ciocanul și un tablou al lui Stalin, mare cât toate zilele, cu o banderolă neagră la un colț, iar din niște megafoane puternice se revărsau imnuri proletare. Ticu îl trase de mânecă pe Stelian și îi făcu un semn din cap, fără să-i spună nici un cuvânt. De-abia după ce trecură de palatul poștei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o tăcere pioasă și plină de respect, iar Stelian își plecă la rându-i fruntea și ascultă cu atenție alături de toți ceilalți, deși graiul celui care cuvânta îi era complet necunoscut. Când sfârși, Zalman Aron își așeză pe cap pălăria neagră cu boruri drepte și largi și, luându-și rămas bun, se îndreptă spre ușă, demn și sigur de sine. Iorgu și cu Valentin, ca niște gazde îndatoritoare, se grăbiră să-l însoțească pe bătrân până în stradă. Dar, mai înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
curții. Mai mult decât atât nu putuse lua, chiar dacă ar fi venit cu un vagon de cale ferată, pentru simplul motiv că n-ar fi avut unde depozita. În ce-l privea, Stelian acceptase, la stăruințele lui Iorgu, o servietă neagră de piele, pe care o purtase pe vremuri fratele său la niște procesiuni funerare, o duzină de cărți vechi și un press papier marca "Macazul SA" , turnat din oțel de cale ferată. În sfârșit, în dimineața ultimei zile dinaintea plecării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
stătut, apoi dispăru afară pe ușă cu document cu tot. Surprins, Nando nu mai apucă să-l întrebe de ce era nevoie să ia documentul. De afară răzbătu zgomotul unui motor de mașină și, apropiindu-se de fereastră, văzu un automobil negru, din care tocmai coborau trei inși bine îmbrăcați și cu înfățișare prosperă, desigur niște demnitari de rang înalt ai partidului. În urma lor se ivi un al patrulea, mai scund și mai tânăr, purtând bățos o uniformă de general, urmat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cere o întrevedere specială cu Malenkov și cu Hrușciov?... Sau să găsească o formă mai eficientă de protest aici, la București?... Când ajunse la Universitate se opri, ca să-și aprindă o țigară, și observă cu mirare o mașină de culoare neagră, asemănătoare cu cea pe care o văzuse în fața Comitetului Central, oprindu-se și ea la vreo câțiva zeci de metri în urma lui, de parcă l-ar fi urmărit. Putea fi însă doar o simplă coincidență. O porni mai departe, cuprins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Piața Unirii și își continuă drumul pe cheiul Dâmboviței. Merse o vreme liniștit, privind doar înainte, fluierând vesel o canțonetă. Dar deodată din urmă se auzi un claxon scurt și, când întoarse capul, dădu iar ochi cu mașina de culoare neagră. De data asta era clar că nu mai putea fi vorba de nici o coincidență. Mașina îl urma la o distanță de câteva sute de metri, rulând încet, cu motorul abia auzindu-se. I se păru chiar că șoferul îi face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Nando îi trase o înjurătură și iuți cât putu pasul, abia reținându-se să nu o rupă de-a dreptul la fugă (ceea ce ar fi fost o prostie, fiindcă știa bine că n-ar fi avut unde fugi). Mașina de culoare neagră mări și ea viteza, dar având grijă să păstreze distanța. Era ca un fel de joc de-a șoarecele și pisica. Deodată strada, până atunci pustie, se animă. De la fosta fabrică "Mociornița" se vedeau grupuri de muncitori ieșind de la lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]