6,985 matches
-
mai îndepărtate, construiește o flotă de 50 de crucișătoare militare, Flota Companiei Terestre, pentru a-și impune controlul din nou. Acest lucru provoacă Războiul Companiei, Terra având ca adversar Uniunea, cu baza la Cyteen, o lume locuibilă. Locuitorii stației și negustorii de pe fregatele interstelare sunt prinși la mijloc. Acțiunea romanului se petrece în timpul ultimelor zile ale războiului. Signy Mallory, căpitan al Flotei Companiei Terestre, aflată pe nava ei de luptă, "Norway", însoțește o flotă pestriță ce se refugiază de pe stațiile Russel
Stația orbitală a lumii de jos () [Corola-website/Science/322867_a_324196]
-
pentru noua Alianță Comercială, cu tot cu "Norway" și forțele ei militare. Fără a avea autoritatea de a negocia și nedorind să lupte cu negustorii, Azov pleacă să rezolve conflictul cu Mazian. Sfârșitul Războiului Companiei se întrevede, spre ușurarea lui Konstantin, a negustorilor și rezidenților de pe Stația Lumii de Jos.
Stația orbitală a lumii de jos () [Corola-website/Science/322867_a_324196]
-
cel puțin o așezare civilă s-a dezvoltat în umbra taberei militare. Nucleul a fost, poate, veche o aglomerare indigenă. Apoi, de-a lungul drumului care ducea de la tabără la podul de peste Rin, s-au ridicat prăvălii și hanuri ale negustorilor, pe care o armată le atrage în mod obligatoriu în sat. Ceva mai la nord, prin locul unde acum se află portul fluvial actual, care a succedat, fără îndoială, portului fluvial roman, s-au grupat agențiile comerciale de navigație străine
Mogontiacum () [Corola-website/Science/322977_a_324306]
-
a deschis Levin seria de comedii focalizate pe dorințele și suferințele unor personaje triste din cadrul social al unor cupluri sau familii dintr-un bloc de locuințe sau cartier oarecare: „Hefetz”, „Yaakobi și Leidenthal”, „Tinerețea lui Vardale”, „Krum”, „Popper”, „Meșteșugul vieții”, „Negustorii de cauciuc”,„Cei ce-și fac bagajele” „Nehotărâtul”, „Hops și hopla”, „Femeia minunată din noi” și „Prostituata din Ohio””. Deși centrul de greutate al creației sale a fost teatrul, Hanoch Levin s-a impus și ca un talentat autor de
Hanoch Levin () [Corola-website/Science/319910_a_321239]
-
a fost un matematician italian considerat de unii drept "cel mai talentat matematician din Occidentul Evului Mediu" Fibonacci este cel mai bine cunoscut lumii moderne pentru: Leonardo Fibonacci s-a născut în jurul anului 1170, tatăl lui fiind Guglielmo Fibonacci, un negustor italian înstărit. Guglielmo deținea un post de conducere în cadrul comercial (din varii motive a fost consultant pentru Pisa) în Bugia, un port la est de Alger, în sultanatul dinastiei Almohad din Africa de Nord (în prezent Bejaia, Algeria). În tinerețe, Leonardo obișnuia
Fibonacci () [Corola-website/Science/318970_a_320299]
-
clădirilor, sau numai cazare) 4 Directiva 75/369/CEE (Art. 6: în care activitatea este considerată a fi de natură industrială sau meșteșugărească) Nomenclatorul ISIC Următoarele activități itinerante: (a) cumpărarea și vânzarea de mărfuri: - de către agenți comerciali itineranți, vânzători și negustori ambulanți (ex Grupa ISIC 612); - în piețe acoperite, în alte condiții decât de pe instalații fixe permanente, și în piețe în aer liber; (b) activități reglementate de măsurile tranzitorii adoptate deja care exclud în mod expres sau nu menționează desfășurarea unor
jrc4102as1999 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89265_a_90052]
-
matrimoniale și servicii similare - astrologie, ghicit și alte activități asemănătoare - pompe funebre și întreținerea cimitirelor - curieri și ghizi-interpreți 4 Directiva 75/369/CEE (art. 5) Următoarele activități itinerante: (a) cumpărarea și vânzarea de mărfuri: - de către agenți comerciali itineranți, vânzători și negustori ambulanți (ex grupa 612 ISIC); - în piețe acoperite, în alte moduri decât de pe instalații fixe permanente, și în piețe în aer liber; (b) activități reglementate de măsurile tranzitorii deja adoptate care exclud în mod expres sau nu menționează desfășurarea unor
jrc4102as1999 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89265_a_90052]
-
se taie victimelor nasul, urechile, organele genitale și limba. Însă supliciul favorit era trasul în țeapă, de la care provine porecla "Țepeș", "cel care trage în țeapă". Această formă de execuție a folosit-o în anii 1457, 1459 și 1460 contra negustorilor transilvăneni care nu respectaseră legile sale comerciale. Incursiunile pe care le făcea împotriva sașilor din Transilvania erau în același timp și acte de protecționism menite să promoveze activitățile comerciale din Țara Românească. În plus, în acea perioadă era ceva obișnuit
Vlad Țepeș () [Corola-website/Science/297239_a_298568]
-
părul, după care își curăță gâtul și nările în aceeași apă. Apoi sclava oferă vasul următorului bărbat care face aceleași lucruri. Toți nordicii repetă aceleași gesturi, în același bazin." Ahmad ibn Fadlan scria că în ciuda obiceiurilor necivilizate, avea admirație față de negustori de sclavi și blănuri veniți din ținuturile înghețate ale nordului și față de impunătoarele lor corăbii împodobite cu capete de dragon, numite drakkare. De asemenea, a descris ceremoniile funerare la vikingi: Mi s-a spus ca bărbatul decedat era unul dintre
Vikingi () [Corola-website/Science/297254_a_298583]
-
Publică și a primit comanda artileriei Armatei franceze a Italiei. S-a logodit cu Désirée Clary, a cărei soră, Julie Clary, s-a măritat cu fratele mai mare al lui Bonaparte, Joseph, în 1794. Clary era o familie bogată de negustori din Marsilia. Energia sa clocotitoare, activitatea neobosită, vastele sale cunoștințe, acumulate în lecturile nesfârșite, l-au impus tuturor, începând cu comisarii politici atașați armatei, dintre care unul era Augustin Robespierre, fratele temutului iacobin Maximilien Robespierre. Zi și noapte în mijlocul soldaților
Napoleon I () [Corola-website/Science/297278_a_298607]
-
legăturile cu Imperiul Roman aflat la sud de Dunăre nu au fost rupte. Cetățile și orașele de pe malul stâng al Dunării s-au aflat în atenția împăraților Dioclețian, Constantin cel Mare și Iustinian. Romanizarea a fost continuată de soldații romani, negustorii și misionarii creștini, veniți din imperiu. Continuitatea este atestată de descoperirile arheologice din spațiul vechii Dacii. Inscripțiile din secolul IV atestă că limba latină era vorbită în continuare în Dacia după retragerea aureliană. Donariul de la Biertan din județul Sibiu, relicvă
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
doua, larg acceptată de către istorici în ziua de azi, considera că încă din timpul lui Mircea granița se afla pe Milcov și Siret. Prima teorie avea ca argumente mai multe mențiuni istorice. În 1408, Alexandru cel Bun acordă un privilegiu negustorilor din Liov în care menționează că acei care vor merge către Țara Românească vor plăti taxă „la "graniță", la Bacău... vama de "graniță", fie la Bacău, fie la Bârlad” (traducerea lui B. P. Hasdeu). Prin urmare nu numai Putna, dar
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
Potrivit cronicarului bizantin Chalkokondyl, muntenii din vremea lui Mircea erau în majoritate țărani, ocupându-se cu păstoritul. Principalele orașe de atunci (Argeș, Târgoviște, Severin, Bistrița, Buzău, Târgu Jiu, Râmnic, Câmpulung, Pitești, Russenart, Giurgiu, Brăila, Turnu) erau legate de drumuri pentru negustori și cărăuși. Principalul drum comercial al vremii era cel dintre Bran și Brăila, pe ruta Târgoviște - Târgșor - Gherghița - Valea Ialomiței - Orașul de Floci. Orașele se aflau în proprietatea domniei, care le administra prin intermediul unui vornic domnesc, un pristav pentru iarmaroace
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
glie. Ultima clasă socială era cea a robilor țigani. Aceștia erau datori să execute munci grele ori speciale (scoaterea sării din mină etc.) și să furnizeze domniei o dajdie. În timpul lui Mircea, monedele erau folosite mai ales de către străini și negustori. În țară, tranzacțiile se făceau însă preponderent în natură. Spre exemplu în 1440, deci la peste douăzeci de ani de epoca voievodului muntean, ieromonahul Dorotei cumpără șase vii, plătind în schimb cu 3100 de vedre de vin. Se cunosc cazuri
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
pentru portul Orașului de Floci. Din Ardeal se importau produse industriale, în special arme, și erau aduși meșteri specializați (arhitecți, zidari, meșteri de sulinare și heleștee etc.). În schimb Țara Românească exporta mai mult produse agricole. Vămile erau plătite de către negustori numai în cazul mărfurilor exportate (adică cele cu care plecau în Ardeal). Acestea erau la Bran în cazul Brașovului și la vadul Oltului pentru Sibiu, ultima dăruită mănăstirii Cozia. În timp ce brașovenii aveau voie să-și desfacă produsele în partea răsăriteană
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
brașovenii aveau voie să-și desfacă produsele în partea răsăriteană a țării, sibienilor le revenea apusul. În contextul acestor schimburi se remarcă existența privilegiilor comerciale amănunțite. Acestea stabileau vămile și cuantumul lor pentru diverse categorii de produse, drepturile și îndatoririle negustorilor, precum și eventualele scutiri de plată. Cele mai importante privilegii comerciale privind Ardealul sunt: Mircea inițiază în vremea sa legăturile comerciale cu Polonia și Liovul. Pentru a-i atrage pe negustorii polonezi, domnitorul muntean le acordă la început scutire de vamă
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
cuantumul lor pentru diverse categorii de produse, drepturile și îndatoririle negustorilor, precum și eventualele scutiri de plată. Cele mai importante privilegii comerciale privind Ardealul sunt: Mircea inițiază în vremea sa legăturile comerciale cu Polonia și Liovul. Pentru a-i atrage pe negustorii polonezi, domnitorul muntean le acordă la început scutire de vamă (cu excepția celei din Târgoviște), urmând ca sumele cuvenite să fie plătite din visteria sa. Totodată, negustorii lioveni sunt lăsați liberi să-și desfacă orice marfă oriunde în țară. Singura condiție
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
în vremea sa legăturile comerciale cu Polonia și Liovul. Pentru a-i atrage pe negustorii polonezi, domnitorul muntean le acordă la început scutire de vamă (cu excepția celei din Târgoviște), urmând ca sumele cuvenite să fie plătite din visteria sa. Totodată, negustorii lioveni sunt lăsați liberi să-și desfacă orice marfă oriunde în țară. Singura condiție impusă era ca domnul să aibă dreptul de a cumpăra primul, pentru nevoile curții. Acestea au fost stabilite prin privilegiul comercial din 1403. În 1409 Mircea
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
cumpăra primul, pentru nevoile curții. Acestea au fost stabilite prin privilegiul comercial din 1403. În 1409 Mircea acordă un nou privilegiu prin care condițiile se schimbă întrucâtva. De această dată domnul are dreptul de a cumpăra primul chiar și de la negustorii care sunt doar în trecere prin Târgoviște, vama din acest oraș este precizată ("tricesima", adică una din treizeci), sunt menționate mărfurile aduse și se interzice exportul argintului. Țara Românească întreținea schimburi comerciale și cu țările de peste Dunăre, precum și cu statele
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
din acest oraș este precizată ("tricesima", adică una din treizeci), sunt menționate mărfurile aduse și se interzice exportul argintului. Țara Românească întreținea schimburi comerciale și cu țările de peste Dunăre, precum și cu statele italiene (mai ales Genova și Veneția), ale căror negustori își ancorau vasele în portul Licostomo. De la aceștia din urmă Țara Românească importa mărfurile orientale (stofe scumpe, mirodenii, parfumuri etc.) și exporta ceară, miere, blănuri, etc. Vadurile de peste Dunăre erau la ostrovul Lopatna (lângă Brăila), Orașul de Floci, Dârstor, Giurgiu
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
cu Raguza). În toate aceste puncte se aflau schele pe ambele maluri ale fluviului. Comerțul sud-dunărean s-a intensificat după cucerirea Bulgariei de către turci. Este de menționat faptul că Mircea interzice prin dispozițiile sale să fie luate despăgubiri de la compatrioții negustorilor datori, precum era obiceiul în evul mediu. Prin titlul său, Mircea avea conștiința că este un domnitor și stăpânitor ortodox, ales de Dumnezeu și uns de Biserica Răsăritului. Prin această formulare era subliniată și independența țării, căci domnitorul fusese pus
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
secolul al XIX-lea modificate. Un aspect bun din secolul al XIII-lea îl dă palatul Fondaco dei Turchi, edificiu ridicat probabil în secolul al XIII-lea, este cel mai vechi palat venețian. El a servit ulterior drept reședința a negustorilor turci. Clădirea este o mărturie importantă a stilului veneto-bizantin, în pofida unor falsificări datorate renovărilor secolului al XIX-lea. Tipică pentru o casă comercială din evul mediu timpuriu este structurarea pe două etaje; parterul, la nivelul apei, folosea stocării mărfurilor, etajul
Veneția () [Corola-website/Science/297320_a_298649]
-
la Cetatea Albă, care aveau legături comerciale cu populația băștinașă. La 8 octombrie 1408, când este pentru prima dată atestată documentar, localitatea este înscrisă "Teghenaccio", iar la 18 martie 1434 Ștefan al II-lea întărește din nou privilegiul comercial al negustorilor din Liov, dar cu denumirea - Teghenechiciu. O altă gramotă din 24 februarie 1452, denumirea localității este redată într-o formă mai apropiată de cea actuală - Teghinea . Deci, din a doua jumătate a secolului XV, așezarea e menționată cu denumirea de
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
fost colectate diferite obiecte, în special vase de argilă, din perioada romană. Localitățile s-au menținut până la invazia hunilor în 376 e.n. Unii cercetători presupun că istoria Tighinei începe încă din timpurile străvechi și că prin secolul al XII-lea negustori genovezi ar fi întemeiat aici o factorie, un punct comercial de schimb cu țările străin. Conform istoricului Vasile Spinei din Iași, vadul de la Tighina era protejat de o fortăreață autohtonă românească încă din secolele IX-XI. Împăratul bizantin Constantin Porfirogenetul menționează
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
acceptând să le plătească tribut. În 610-611, avarii, împreună cu longobarzii, atacă puternic Imperiul Bizantin ocupând toată Peninsula Balcanică. Împreună cu slavii din zona ocupată, aceștia asediază Salonicul, iar ulterior, împreună cu perșii, asediază "Constantinopolul" (626). Slavii se răscoală în 623-624 sub conducerea negustorului franc "Samo", scuturând jugul avar, și astfel începe declinul imperiului avar. Aceste atacuri contra avarilor sunt continuate de bulgari, croați, celelalte popoare slave din Peninsula Balcanică. După cca. 670 pe teritoriile stăpânite de avari se stabilesc în masă mare membrii
Avari () [Corola-website/Science/297406_a_298735]