6,663 matches
-
George I al Greciei în 1867. Din copilărie KR a fost mai interesat de litere, artă și muzică decât de activitățile militare pretinse băieților Romanov. Cu toate acestea a fost trimis pentru a servi în Marina Imperială Rusă. KR era nemulțumit și a plecat din marină pentru a se alătura regimentului de elită Izmailovski al gărzii imperiale. S-a căsătorit în 1884 la St Petersburg cu Prințesa Elisabeta de Saxa-Altenburg, verișoara sa de gardul doi. După căsătorie, Elisabeta a devenit Marea
Marele Duce Constantin Constantinovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318054_a_319383]
-
de vot, Viktor Yușcenko având doar 3,5%. Sondajul a indicat și că ucrainenii sunt pesimiști în ce privește situația socio-politică din țară. Șaptezeci și patru la sută considerau că Ucraina este pe calea spre instabilitate și peste 90% din ucraineni erau nemulțumiți de situația economică (96%) și de cea politică (92%) din țară. Conform altor sondaje de opinie, candidatul Partidului Regiunilor Viktor Ianukovici (25,0% - 33,3%) este primul între candidații prezidențiali în preferințele alegătorilor, urmat de Primul Ministru Iulia Tîmoșenko (15
Alegeri prezidențiale în Ucraina, 2010 () [Corola-website/Science/318108_a_319437]
-
după 1812 de administrația rusă, deși fusese aprobată prin lege înființarea de școli primare de limbă bulgară, a unei biblioteci și a unei tipografii la Bolgrad (1860) și se deschisese în 1858 Liceul bulgar din Bolgrad, coloniștii bulgari au fost nemulțumiți în continuare. În anul 1860, guvernul Principatelor Române a început să recruteze soldați din satele din sudul Basarabiei. Nemulțumiți de aceste lucruri, coloniștii bulgari au ales în 1861 o delegație de 500 de reprezentanți din toate satele locuite de ei
Calceva, Bolgrad () [Corola-website/Science/318244_a_319573]
-
biblioteci și a unei tipografii la Bolgrad (1860) și se deschisese în 1858 Liceul bulgar din Bolgrad, coloniștii bulgari au fost nemulțumiți în continuare. În anul 1860, guvernul Principatelor Române a început să recruteze soldați din satele din sudul Basarabiei. Nemulțumiți de aceste lucruri, coloniștii bulgari au ales în 1861 o delegație de 500 de reprezentanți din toate satele locuite de ei și au trimis-o la Bolgrad pentru a discuta cu organele administrative românești. Coloniștii bulgari s-au adunat în
Calceva, Bolgrad () [Corola-website/Science/318244_a_319573]
-
Frații Potcoavă", pe care-l concepuse în numai 15 zile. O variantă parțială a romanului (3 capitole) a apărut în foileton în anul 1902, sub titlul "Frații Potcoavă", în numerele 1-6 ale revistei "Pagini literare", cu semnătura M. S. Cobuz. Nemulțumit de prima versiune, Sadoveanu a modificat de mai multe ori textul romanului "Frații Potcoavă", redenumindu-l "Șoimii".” Varianta finală a romanului "Șoimii" a fost publicată în volum în august 1904, fiind editat de Editura Minerva din București. În același an Sadoveanu
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
Sadoveanu a mai publicat trei volume de povestiri și nuvele: "Povestiri", "Dureri înăbușite" și "Crâșma lui moș Precu", aceste patru cărți fiind primele sale volume publicate. Istoricul Nicolae Iorga scrie că anul 1904 „s-ar putea numi anul lui Sadoveanu”. Nemulțumit de romantismul naiv al primului său roman, Mihail Sadoveanu a reluat subiectul la aproape 50 de ani de la publicarea variantei finale a "Șoimilor", scriind romanul "Nicoară Potcoavă", mult mai matur din punct de vedere literar. Romanul "Nicoară Potcoavă" a fost
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
vieții. La 14 ani părăsește școala, fiind nevoit să accepte o slujbă pentru a-și putea întreține familia. Încă de tânăr, Hoffa se angajează în activitatea sindicală dovedind reale aptitudini în acest domeniu în contextul în care muncitorii erau foarte nemulțumiți de salarii și de condițiile de muncă. În 1932 se înscrie la "Teamsters". În 1936 se căsătorește cu Josephine Poszywak și duce o viață modestă în Detroit. Au împreună doi copii: o fată, Barbara Ann Crancer și un fiu, James
Jimmy Hoffa () [Corola-website/Science/318363_a_319692]
-
(d. 2000), interpretat de Lillo Brancato Jr., este un personaj fictiv în seria televizată distribuită de HBO, "Clanul Soprano". După ce devine asociat de-al lui Christopher Moltisanti împreună cu Sean Gismonte, Bevilaqua devine nemulțumit cu statutul său doar de „asociat” al familiei mafiote DiMeo, iar astfel pune la cale o „lovitură” asupra lui Moltisanti împreună cu Gismonte. Astfel în urma unui foc de arme, Moltisanti este grav împușcat reușind totuși să-l ucidă pe Gismonte. Bevilaqua
Matthew Bevilaqua () [Corola-website/Science/319534_a_320863]
-
prea mult timp deoarece Pew cu un grup de pirați se apropie de han, astfel încât cei doi sunt nevoiți să fugă și să se ascundă. Jim ia cu el un pachet misterios. Pirații conduși de Pew găsesc cufărul, dar sunt nemulțumiți de conținutul lui. Pew este accidentat de niște călăreți astfel încât el moare, dar restul piraților se reîntorc la adăpostul lor. Împreună cu Dr.Livesey și Squire Trelawney, Jim examinează pachetul luat din cufăr. Acesta conținea un jurnal de bord al Căpitanului
Comoara din insulă () [Corola-website/Science/319569_a_320898]
-
după ce a născut un copil mort. Dacă ar fi trăit ar fi devenit regină a Regatului Unit. Charlotte s-a născut la 7 ianuarie 1796 la Casa Carlton, reședința tatălui ei, George, Prinț de Wales. În timp ce George a fost ușor nemulțumit de faptul că nu avea un băiat, regele, care prefera fetițele, a fost încântat de nașterea nepoatei legitime și a sperat că nașterea va servi la reconcilierea dintre George și soția lui, Caroline. Acest lucru nu s-a întâmplat; la
Prințesa Charlotte Augusta de Wales () [Corola-website/Science/319620_a_320949]
-
forță în rândul electoratului de stânga și ostilitatea mișcării republicii populare de dreapta, care dezaprobă pe de-o parte politica externă pe de altă parte proiectele economice ale guvernului total schimbate, ar fi fost datorate experienței Mendès-France. Demisia, acestuia, îi nemulțumește pe majoritatea francezilor care au susținut în totalitate orientările luate de către Pierre Mendès-France, în materie de politici coloniale, economice si industriale. Edgar Faure, el însuși membru al Partidului radical,îi succedă. Abordarea este asemănătoare cu cea a predecesorului său, reluând
Alegeri legislative în Franța, 1956 () [Corola-website/Science/319698_a_321027]
-
a fost o instituție înființată în România de către un grup de 26 de oameni de știință, nemulțumiți de imperfecțiunea organizării Secțiunii Științifice a Academiei Române, care era lăsată pe un plan secundar, având doar 12 locuri pentru a reprezenta toate științele. Cei 26 de membri fondatori au fost următorii: Prof. Dr. Constantin I. Angelescu, Prof. Dr. Dragomir Hurmuzescu
Academia de Științe din România () [Corola-website/Science/319844_a_321173]
-
două brațe ale Dunării: Sulina și Sfântul Gheorghe și poate să-și asigure complet navigația pe Dunăre pe brațul Sulina. Prin urmare, statul român nu ar trebui să aibă pretenții asupra brațului Chilia, care ar urma să revină URSS-ului. Nemulțumiți de faptul că delegația română refuza să accepte acest punct de vedere, în noaptea de 25/26 octombrie 1940, la ora 1, patru monitoare sovietice au debarcat trupe pe ostroavele Daleru Mare și Salangic. A avut loc o luptă scurtă
Insula Maican () [Corola-website/Science/319104_a_320433]
-
îi asiguraseră faima și a început să cânte mai mult romanțe și cântece populare rusești, în marea lor majoritate cântece triste. Familia soției sale s-a întors la Odesa. După război, Gheorghi Belousov s-a întors acasă foarte bolnav. Foarte nemulțumit de căsătoria fiicei sale, el a refuzat să intre în contact cu ea și a interzis și celorlalți membri ai familiei să întrețină corespondență cu ea. Din 1948 Petre Leșcenco a cântat în diferite restaurante și cinematografe din București, uneori
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]
-
și se însoară cu Vera Belousova, care obține astfel cetățenia română. După intrarea trupelor sovietice în București, la 31 august 1944, familia Verei Leșcenco s-a întors la Odesa. După război, Gheorghi Belousov s-a întors acasă foarte bolnav. Foarte nemulțumit de căsătoria fiicei sale, el a refuzat să intre în contact cu ea și a interzis și celorlalți membri ai familiei să întrețină corespondență cu ea. rămâne la București și participă la concertele lui Petre Leșcenco. Cu toate că mulți dintre prietenii
Vera Leșcenco () [Corola-website/Science/319144_a_320473]
-
Rus și Alexandr Kerenski au recunoscut pe 16 iulie 1917 autonomia regională a Secretariatului General al Ucrainei, deși au încercat să îndulcească propunerile Radei. Asfel, Secretariatul General urma să funcționeze ca reprezentant al Guvernului Provizoriu. Răspunsul lui Kerenski i-a nemulțumit pe liderii ucraineni, iar Volodimir Vinnicienko și-a dizolvat guvernul. După ce Rada Centrală a fost înconunștiințată de instrucțiunile Guvernului Provizoriu Rus, a emis cea de-a doua sa proclamație, prin care confirma existența unei înțelegeri dintre cele două guverne. De
Rada Centrală () [Corola-website/Science/319176_a_320505]
-
puțin de eterodoxia lui Priestley, iar, mai târziu, acesta a reușit să construiască cu succes o școală. Spre deosebire de majoritatea învățătorilor de atunci, Priestley își învăța elevii filozofie naturală și le prezenta acestora chiar și instrumente științifice cumpărate de el. Fiind nemulțumit de calitatea cărților de gramatică a limbii engleze disponibile, Priestley a scris propriul manual: "The Rudiments of English Grammar" (1761). Inovările sale în descrierea gramaticii limbii engleze și în special efortul depus pentru a diferenția limba respectivă de gramatica limbii
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
de 24 de ani, a intrat în posesia moștenirii de la tatăl său, devenind proprietar al mai multor moșii din Bucovina. S-a implicat pe plan politic, fiind inițial membru al Partidului Conservator (românesc), dar la sfârșitul secolului al XIX-lea, nemulțumit și jignit de faptul că nu i s-a permis să aibă nici un rol politic în partid, a fost atras în tabăra ruteană unde i s-ar fi promis funcții. Wassilko ar fi devenit astfel un renegat pentru populația românească
Nicolae de Wassilko () [Corola-website/Science/319385_a_320714]
-
vorbe supărau pe împărat și măreau furia rudelor Evdochiei. Manuel, crezând că pentru a pune capăt tuturor neplăcerilor trebuia să îndepărteze pe Andronic de la curte, îl trimise în 1152 în Cilicia, spre a lupta împotriva prințului armean Thoros. Dar Andronic, nemulțumit de acest exil, își îndeplini foarte superficial sarcina; lăsă să-i scape dușmanul, se lăsă bătut, nu fără a se fi purtat vitejește în luptă; în sfârșit, trebui să evacueze țara și să fugă până în Antiohia. Fu chemat la Constantinopol
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
lovitură de sabie pânza cortului, dintr-o săritură trecu pe deasupra sforilor, parilor și zidurilor lângă care era adăpostit cortul, spre adânca consternare a oamenilor înarmați care-l pândeau și pe care această apariție neprevăzută îi paralizase. Alt cronicar adaugă că, nemulțumit de această întâmplare, Andronic încercă în două rânduri să asasineze pe împărat, în tabăra de la Pelagonia și că Manuel nu fu salvat decât mulțumită grijii nepotului său protosebastul Ioan. Dar, cum între acest personaj, care era fratele Evdochiei și Andronic
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
ziua dormind și noaptea făcând chefuri; el n-avea de loc energia necesară spre a fi un sprijin solid și sigur. Singurul efect al preferinței declarate pe care i-o acordă regenta fu acela de a supăra pe mulți oameni, nemulțumiți de a fi înlăturați și a da naștere la tot felul de zvonuri supărătoare. În curând se puse pe seama protosebastului intenția de a uzurpa tronul și de a se însura cu împărăteasa și pe seama acesteia o îngăduință secretă pentru planurile
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
Tiamat. Sângele conferă oamenilor înțelepciune și supunere față de zei. Aceștia, la rândul lor, sunt dependenți într-o măsură importantă de adorația și ofrandele aduse de oameni, fără de care ar flămânzi. S-au găsit tăblițe cu scriere cuneiformă în care oamenii, nemulțumiți cu unele hotărîri ale zeilor, îi amenințau pe aceștia că își vor căuta alte zeități mai binevoitoare. În afară de principalii zei din panteonul babilonic, mai existau și semizei, de natură divină, dar subordonați zeilor de ordin superior, care le stabileau atribuțiile
Religia în vechiul Babilon () [Corola-website/Science/315537_a_316866]
-
Petru Movilă), de unde i-au și fost trimiși profesori. În cele din urmă, în 1707, Antioh Cantemir fondează Academia Domnească din Iași, cu predare in limba greacă, o instituție similară cu Academia Domnească de la București. La rândul său, Constantin Mavrocordat, nemulțumit de analfabetismul și lipsa de pregătire teologică ce domneau în rândul clerului, dispunea la 1741, o serie de măsuri pentru ridicarea nivelului cultural al acestora: "„Poruncit-au de au adus și cărți pe-nțeles din Țara Românească, căci în Moldova
Istoria educației în România () [Corola-website/Science/315676_a_317005]
-
din America). Lucrările de edificare a bisericii sunt încredințate arhitectului Kercsedi Lajos pentru suma de 4600 coroane, la 31.08.1905. La nici două luni de la începerea lucrărilor (13.10.1905) arhitectul a părăsit lucrul la biserică "până în primăvara următoare", nemulțumit de devizul prea mic. Pe 7 martie 1906 are loc procesul contra arhitectului Kercsedi Lajos, iar pe 11 aprilie 1906 comisia constată pagubele pricinuite prin întreruperea lucrărilor. Lucrările stagnează încă un an, fiind reluate abia pe 12.05.1907, de către
Biserica ortodoxă din Boian, județul Sibiu () [Corola-website/Science/315726_a_317055]
-
Morărița, Valeri Volostnîh, Valeri Colbasiuc și Anatol Mironov. În 1964 echipa a ocupat ultimul loc în clasament și a părăsit primul eșalon al fotbalului sovietic. În grupa a 2-a a ligii secunde echipa a jucat 5 sezoane. Suporterii erau nemulțumiți din cauza că având o experiență de 9 ani petrecuți în prima ligă, după câteva sezoane în liga secundă, echipa nu putea promova din nou în eșalonul superior. Antrenorul principal al clubului, Ivan Zolotuhin, a declarat pe această temă în ziarul
FC Zimbru Chișinău () [Corola-website/Science/316505_a_317834]