KorAP: Find »[drukola/base=nene & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...252 253 254 ...278 >

6,948 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892

popii și damele, până s-a ridicat un negustor în picioare. - Banii! a răcnit o dată. Mama voastră, faceți cu pricină! Florea ședea încă pe scaun și-i privea blând. - Ce e, domnule? - Banii, escrocilor! striga gabroveanul. Încremeniseră și chelnerii. 182 - Nene, nu mă supăra, nene! că mă gâdil repede... a mai spus Nicu-Piele. Vezi, că eu fac urât dacă mă calcă cineva pe picior! - Aduc poliția! a mai apucat să spună unul dintre păgubași. Sandu a răsturnat masa. Ceilalți doi au

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
s-a ridicat un negustor în picioare. - Banii! a răcnit o dată. Mama voastră, faceți cu pricină! Florea ședea încă pe scaun și-i privea blând. - Ce e, domnule? - Banii, escrocilor! striga gabroveanul. Încremeniseră și chelnerii. 182 - Nene, nu mă supăra, nene! că mă gâdil repede... a mai spus Nicu-Piele. Vezi, că eu fac urât dacă mă calcă cineva pe picior! - Aduc poliția! a mai apucat să spună unul dintre păgubași. Sandu a răsturnat masa. Ceilalți doi au scos șișurile. Negustorii aveau

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
banii, nici că i-am cărat ca un prost ce-a vrut și ce n-a vrut. Știu, muierea fuge tot la ăl de are mai mult, dar să mă fi înțeles, mă! Să mă fi înțeleși pricepi? Pricepea Gheorghe. Nea Fane Nea Fane, gură bogată, de-i mai zicea și Carambol, că-i plăcea să joace biliard, avea ceasul lui când se oprea-n față la Stere, se uita în prăvălie și dădea bună seara. Lucra la morgă, despuia morții

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
bea de-a-n picioarele. - Destul o să stau culcat în groapă, zicea. Când e vorba să beau un rachiu, barim să-l simt și-n tălpi. Câte nu știa ăsta! Văzuse la viața lui. Oamenii îl chemau la masa lor: - Mă nea Fane, ia vin', mă, de ne mai spune ceva... 188 - Nu pot, am treabă, zicea, și mai cerea o măsură: Coană Lino, încă o sticlă de lampă... Femeia îi turna, se uita să nu greșească mai puțin, că mușteriul s-

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
aprindeau de plăcere, băutura îl fericea. N-ar mai fi plecat. Nu-și lua mâna lui frumoasă de pe măsura rece, de sticlă. Avea niște degete de domnișoară, albe și prelungi. Pica vreun necăjit. Cerea dorobanțul lui și-l sorbea îngîndurat; nea Fane se da-n vorbă cu el: - De unde vii, tată? - De la muncă, răspundea Chirică, ștergîndu-și barba țepoasă. - Osteniși? - Ostenii. Ce, e ușor? Dau drumu la douăzeci de trenuri pe zi, m-a deșelat acu... - Da ce ac e ăla? - Pă

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
răspundea Chirică, ștergîndu-și barba țepoasă. - Osteniși? - Ostenii. Ce, e ușor? Dau drumu la douăzeci de trenuri pe zi, m-a deșelat acu... - Da ce ac e ăla? - Pă unde schimbi șinele. Vezi matale, și la trenuri e o socoteală, ehe... Nea Fane se mira: - Ce spui? i - Da. Vine de-vnparegzamplu "Titu"... -"Titu"? -Da. Vine, cum îți zic, "Titu". Îi dau drumu pe-a treia. Din partea cealaltă trece "Crivina", le fac loc. Trece unu-ntr-o parte, altu-ntr-alta, socoteală mare, trebuie să

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-s cu morții.. - Nu vorbi! fi îngropi? - Nu, le fac autopsia... Chirică trăgea un gât bun, scutura din cap: - Și otopsia asta cum e? - Păi, te uiți în om. Chirică nu înțelegea. - Cum vine asta te ui(i în om? Nea Fane zâmbea ușurel, mai privea rachiul, apoi fi spunea: - Îl iau, îl spăl, 3 tai... -Aha... - Văd de ce-a murit, știu cum stă mațele-n dumneata... - Nu mai spune! Ești doctor care vrea să zici? - Nu chiar doctor. Un

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
numărul cinci! Nevasta cârciumarului îl cunoștea. Autopsierul era un bețiv liniștit. Nu spărgea nimic, nu făcea scandal dacă se îmbăta. Dar când i se năzărea a chef, începea să bea cu litra. Se uitau mușteriii ceilalți la el. - Cum e, nea Fane? întreba Ilie de alături. - Cum să fie? Beau, că mi s-a făcut scârbă de lumea asta! Să fie dreptatea o sârmă, aș îndrepta-o eu! Și iar începea să vorbească cu Chirică despre morții lui: - Acu i-am

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
îmi iau halatu, îmi vine ajutoru. Îl întreb: "Cum crezi, Vasile, că stă fierea-n ăsta?" Mortu pare cumsecade. Mă uit la buzele lui. Câte muieri o fi pupat? Pe munile țepene are inele. Încă Vasile îmi spune cîteodată: "Mă nea Fane, ce-ar fi dacă am opri noi verighetele astea? La ce-i mai folosește mortului?" Nu m-ating. Îl înjur și-l pui să-și vadă de treabă. Mie nu-mi trebuie. 191 Încă unii au ei grijă înaintea

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
De murit, încă n-am murit, după cum se vede. Cel puțin să nu mă prăpădesc de scîrbă! Că de-asta beau. Mi se face câteodată lehamite de tot, mi-e greu... Pe la miezul nopții, când punea Stere obloanele la ferestre, nea Fane pleca pe trei cărări. Avea de mers până la Tarapana, trebuia să treacă maidanul. Îi era urât să se ducă acasă. Ședea într-o odaie plină de oase și de borcane, care-i aduceau aminte de meseria lui. N-avea

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
petreceri, că ai lor o dată pe an le scoteau din casă. Hoții, tineri, le țineau strâns la pieptul lor, le spuneau vorbe cu două înțelesuri, meseriașii - ce să mai vadă? îl îmboldeau pe Petrică Cîrcu, care se afanisise: - Du-te, nene, că de când se uită muierea la matale. N-oi vrea să te ia de mână... - Să mă duc? bâlbâia președintele. - Du-te, nene. - Dar dacă mă tratează c-un refuz? - Ce refuz, parc-ai avea douăzeci de ani! În cele

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
două înțelesuri, meseriașii - ce să mai vadă? îl îmboldeau pe Petrică Cîrcu, care se afanisise: - Du-te, nene, că de când se uită muierea la matale. N-oi vrea să te ia de mână... - Să mă duc? bâlbâia președintele. - Du-te, nene. - Dar dacă mă tratează c-un refuz? - Ce refuz, parc-ai avea douăzeci de ani! În cele din urmă, Petrică Cîrcu se ridică matolit, împleticindu-se și se apropie de masa lui Bozoncea. Gheorghe i-a dat un scaun, el

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
arcuș. Așa și-a pierdut Petrică Cîrcu cinstea și cuvântul lui de președinte al meseriașilor... Meltenii se încălzeau pe nesimțite. Starostele comanda chelnerilor să mai aducă. - Eu plătesc! făcea, ca omul asupra chefului. Prietenii meșterului o dată s-au oțărît: - Nu, nene, dacă nu plătim și noi cinci baterii, ne supărăm... S-au mai certat, până la urmă i-a învins băutura. Spre ziuă se pupau cu Gheorghe, care le umbla prin buzunarele de la spate. - Al nostru ești, nene Costică, spunea codoșul, că

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
s-au oțărît: - Nu, nene, dacă nu plătim și noi cinci baterii, ne supărăm... S-au mai certat, până la urmă i-a învins băutura. Spre ziuă se pupau cu Gheorghe, care le umbla prin buzunarele de la spate. - Al nostru ești, nene Costică, spunea codoșul, că aflase cum îi cheamă. Să-ți trăiască nevasta și copiii, c-am auzit c-aveți și copii... - Să trăiești, puiule! Și iar se pupau, prieteni la toartă. Cocă s-au făcut draibării. Au chemat lăutarii la

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
făcut draibării. Au chemat lăutarii la masă. - Mă Piculeață, ia vin', mă, de cântă Iu nen-tu! striga conu Costică Galeș, de era negustor în Piața mare, meseriaș vechi, că-l știa o lume. Și după el se luară și ceilalți: nenea Mihalache Tobă, Iordan Belușica, blănarul, om de patruzeci de ani, care nu-ți bea decât duminica, la masa lui, acasă, și Picu Calată, mățarul de la coada Dristorului. Grigore Piculeață s-a dat aproape cu ai lui. 202 - Să trăiți! zicea

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Dragostea de unde-ncepe, De la ochi, de la sprfncene, De la buze tinerele, Și-apoi, lele, lele, lelișoară, Ochii tăi mă bagă-n boală... Mai că nu plângeau meșterii. - Suferă, mă, suferă! se ruga și Picu Calată. Acordeonistul s-a apropiat și el. Nenea Mihalache Tobă i-a lipit și lui o sută de frunte. Piele i-a dat un cot lui Paraschiv: - Ucenicule, fii atent, că s-au ciripit mușteriii! Mînă-mică tot mai dansa cu o nevastă gătită ca un vicleim, când a

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
sufletul și s-a pus pe țipat: - Să vă luați calabalâcul de aici. Ce, ați început să ne împușcați? Vecinii alergară să vadă ce-i. Pică tocmai atunci și sifonarul. Era plin de troscot și afumat, după munci. - Ce-i, nene Chirică? Ce s-a întîmplat? îl întrebă apropiindu-se. - Ce să fie? Mi-au omorât nepricopsiții ăștia cîinele! - Aoleu! Și asta o auziră și ceilalți. Ei țineau la dulăi, îi creșteau din sărăcie, împărțeau bucata de mămăligă, numai să aibă

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
eu vă bat degeaba! Săracii! - Să crape ăl de știe ceva, să trăiți! spuse Treanță cu inima la loc. Am fost la Tulcea după pește, eu și cu tovarășul ăsta, că cu de-alde-astea ne ocupăm, negustori... Să vă spună și nea Lache, ăl de la haltă, care lucrează la mișcarea trenurilor, că ne-a văzut la gară cu pa-pornițele de pește. - Care pește? sughiță șeful. - Peștele de -lam cumpărat. Un leu și jumate chilu! Era și crap, trei lei kilogramu. Clasa una

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
pentru cartier, că-l știau și primarii, el îi lua în colți la vreo nevoie, le bătea cu pumnu-n masă și-i ocăra. Și dacă mai bea câte un morocar de rachiu la Stere, spunea vrute și nevrute. Când se întîlnea cu nea Fane, autopsierul, i se aprindea gura. Cereau, fiecare pe limba lui: - Coană Lino, fă-ne câte o injecție! - Două gamoaie. Nevasta cârciumarului așeza cinzecurile pe tejghea și-și vedea de treaba ei. Bărbații închinau: - Noapte bună! - Dumnezeu să primească! Și

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
un dichis! Trebuie ticluită... Eu totdeauna las o picătură și pentru sfîntu Trifon, patronul lupilor, ăl de-i rău de lăcuste, că de-aia nu mai plouă... Și se întorcea către Lina: Mai supără-ne c-un rând. Plătesc eu. Nea Fane se ștergea la gură și adăuga: - Mai dă-ne cîte-o adormire! Nevasta cârciumarului măsura rachiul, privea prin prăvălie, își mai chema bărbatul, mușteriii povesteau de-ale lor: - Păi să-ți spun eu, domnu Aristică, zicea nea Fane, ce-am

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
rând. Plătesc eu. Nea Fane se ștergea la gură și adăuga: - Mai dă-ne cîte-o adormire! Nevasta cârciumarului măsura rachiul, privea prin prăvălie, își mai chema bărbatul, mușteriii povesteau de-ale lor: - Păi să-ți spun eu, domnu Aristică, zicea nea Fane, ce-am pățit cu una de i-am tăiat-o pe mă-sa... Glasul autopsierului se pierdea în zgomotul cârciumii. Până închidea Stere prăvălia, se turteau amândoi. N-ar mai fi plecat. - Încă o sticlă de lampă și ne

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
pățit cu una de i-am tăiat-o pe mă-sa... Glasul autopsierului se pierdea în zgomotul cârciumii. Până închidea Stere prăvălia, se turteau amândoi. N-ar mai fi plecat. - Încă o sticlă de lampă și ne ducem, se ruga nea Fane. Coana Lina se uita la bărbat. Stere încuviința pentru că nu putea să-i supere pe clienți: - Bine, dar atât. Trebuie să mai dormim și noi! La miezul nopții, se despărțeau la pompă. Domnul Aristică Mînzu mergea ușurel, să nu

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
și Veta în odăi. Coana Marioara o privea înduioșată: - Ai crescut și tu, copilita mamii! Hai, dezbracă-te mai iute, să nu dea taică-tu peste tine. Dar domnul Aristică nu se întorcea așa curând. Avea încă de vorbit cu nea Fane, autopsierul, de știa un sac de vorbe și nu mai termina. Într-o primăvară, ce-i veni lui domnul Mîrzu? A dat sfoară în mahala să-i caute cineva un chiriaș, că-și adusese aminte de-o odaie pe

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
ducă vestea! Ce-ar fi să-i zici tu să-și ia ce-i al lui și să plece unde-o vedea cu ochii, să ne lase în sărăcia noastră? Tramvaistul s-a mai gândit, 1-a întrebat și pe nea Fane, la circiumă: - Mă vecine, ce zici, uite, am un chiriaș. Tânăr, de. Om cu carte, student. Fata merge și ea pe șaisprezece anișori, să-mi trăiască... - Să-ți trăiască! - ...cam face zâmbre chiriașului. Acu, eu n-am văzut-o

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
de-ai lui, de la Tramvaie. Acesta i-a făcut nuntă, a dus-o în mahala la el, au petrecut, scăpaseră și părinții cu fața curată. La vreun an născuse un băiat pe care-l iubea de nu mai putea. Încă nea Fane spunea: - Intraseși la idei, vecine, și, uite... Ai și nepot! - Am, să-mi trăiască! Ce vrei? Așa o fată cuminte ca a mea, mai rar! Nu mi-a ieșit din cuvânt. E drept că a găsit și un bărbat

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]