7,068 matches
-
la plimbare cu o mișcare a mâinii, întorcându-se, pe jumătate, cu spatele pentru a-și arăta disprețul față de cerere. — Care-i treaba? spunea el grăbit. N-am timp de pierdut, timpul înseamnă bani, să știi. Sunt un om foarte ocupat. Și, după ce-l întrebai: — Bine, hai, spunea el pe un ton plin de pică. Dar numai de data asta, să știi. Coborând spre atelier, mă oprii în biroul lui Margery. Recunosc cu mâna pe inimă că principalul meu motiv era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mai aveam de făcut trei mobile în două săptămâni, un termen foarte strâns, chiar și cu ajutorul lui Lurch - ci prin labirintul de coridoare care dădeau în gaura neagră a aripilor scenei. Mai era o oră până la matineu și lumea era ocupată; asistentele directorului de scenă instalau suporturi, Steve mătura scena (era clar că n-avea încredere s-o lase pe vreuna dintre ele să îndeplinească această sarcină vitală), faimoasa actriță care o juca pe Marta stătea, ca de obicei, cu spatele la cicloramă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să se simtă o mare discrepanță între cuvinte și modul în care le pronunțase. Și de ce-mi spunea Modesty 1? Am ridicat receptorul din nou și am format numărul direct al lui Hawkins. Minune, chiar era la birou. Părea ocupat, dar și-a schimbat tonul imediat cum a auzit cine sunt. Acum părea suspicios. Nu fi așa, l-am mustrat eu. Nu e frumos din partea ta. Încearcă să pari bucuros să mă auzi. — De ce aș fi? Mă suni doar pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cât și domenii foarte întinse. Alți dregători ai regimului s-au împăcat și ei fără probleme cu stăpânirea creștinilor, rumii, care se dovedeau înțelegători în primele zile ale victoriei. De fapt, viața și-a reluat pe dată cursul în Granada ocupată, ca și cum Ferdinand ar fi dorit să evite ca musulmanii să plece în masă în pribegie. Ostatecii s-au întors la familiile lor chiar a doua zi după intrarea regelui și a reginei în oraș, iar tata ne-a povestit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
deoarece, potrivit datinii, nu trebuia să ies din casă mai devreme de șapte zile. Când m-am trezit, mireasa era în picioare în patio, rezemată de fântână, uitându-se apatică la mama, care stătea ghemuită la doi pași de ea, ocupată să frece până la strălucire o tavă mare de aramă înainte de începerea celui de al doilea ospăț de nuntă, care avea loc în seara aceea și la care, după datină, doar femeile erau poftite, doar slujnicele cântau și dănțuiau. Salma vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aurul meu, gata oricând să aducă laude oaspeților mei, și mai cu seamă mie, la fiecare petrecere, la fiecare întoarcere a unei caravane, uneori pur și simplu la ceasurile mesei, când se adunau în jurul meu prieteni, rude, slujbași grijulii, neguțători ocupați, ulema aflați în trecere, zidari puși să-mi înalțe palatul. De când cu călătoria la Tefza, bogățiile mele se înmulțiseră, iar reprezentanții mei străbăteau Africa, de la Bedis la Segelmesse, de la Tlemcen la Marrakech, cu încărcături de curmale, indigo, hena, uleiuri sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
susțin că nu are dreptul să facă de fapt compromisurile despre care se zvonește că ar fi cuprinse în tratat - că nu are dreptul să înapoieze teritoriul de pe Malul de Vest, nu are dreptul să distrugă așezămintele evreiești din zonele ocupate și, mai presus de toate, nu are dreptul să împartă Ierusalimul în două. Acesta e cel mai mare impediment. Katie, Israelul a insistat până acum ca Ierusalimul să rămână capitala sa, un singur oraș pentru eternitate. Pentru adversarii prim-ministrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fundul magazinului. Uitasem că prietenul nostru din Bagdad e cam glumeț cu noi. Apoi se răsuci din nou spre Mahmud, zâmbind în continuare. —Ai să mă ierți, Mahmud, dacă trecem direct la afaceri. E târziu, iar eu sunt un om ocupat. Desigur. Mahmud încercă să-i zâmbească în același fel: voia să învețe de la acest om înstărit, voia să-l copieze. Băgă mâna în geantă și scoase primul dintre cele două sigilii pe care un văr tânăr i le adusese la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ce e? —E ciocolată. De ce ai adus atât de multă? —E pentru nepotul meu. Îi e dor de casă. Pot s-o desfac? — Sigur. Te ajut și eu. Henry era sigur că îi tremurau mâinile, dar le ținu suficient de ocupate încât să nu observe ofițerul. Apucă un baton la întâmplare, împinse ciocolata cu doi centimetri în afară, exact cum exersase pe masa lui din bucătărie, rupse staniolul pentru a da la iveală trei pătrățele întregi de ciocolată englezească cu lapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pe care scria Simulare de pace. Dintr-odată se trezi într-o încăpere amenajată în slilul clasic al sălilor de negocieri: o masă lungă și lată, de lemn, la care încăpeau mai bine de douăzeci de oameni. Toate locurile păreau ocupate, pe fiecare scaun stătea câte un avatar, iar pe masă, în fața lor, se aflau cartonașe cu numele fiecăruia. Unul pentru președintele Americii, altul pentru secretarul general al Națiunilor Unite și alte câteva pentru liderii diverselor părți interesate: eternele state arabe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Vă pot fi de folos cu ceva? m-a Întrebat, Închizând computerul În semn de disponibilitate pentru un dialog oricât de lung. - Sper, altfel nu mi-aș fi permis pentru nimic În lume să vă deranjez. Bănuiesc că sunteți destul de ocupată și n-aș Îndrăzni să vă consum timpul doar de dragul conversației, oricât ar fi ea de plăcută... Protocol ipocrit, cu scuze În exces - ființa mică, blondă și cu ochi albaștri care era Sonia Anderson Îmi stimula circumstanțial spiritul ludic. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
l-au reținut pe Socrate sau au Îmboldit-o pe Janeta Darc au degenerat În cazul meu la nivelul unor sunete pe care le auzi Între momentul când ridici și cel când trântești la loc receptorul unui telefon care sună ocupat. Chiar Înainte de a adormi, percepeam deseori un fel de convorbire unilaterală care se purta Într-o zonă adiacentă minții, cu totul independent de șirul real al gândurilor mele. Este o voce neutră, degajată, anonimă, pe care o aud rostind vorbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de a o mânca, și am dat o tură rapidă prin magazin să iau carne tocată, cartofi și lapte. Felicitându-mă pentru viteza cu care operasem, m-am uitat spre case și aproape m-a apucat disperarea văzând cât de ocupate erau. Ăsta e un alt lucru de care sunt mândru: abilitatea mea de a alege coada cea mai rapidă la casele aglomerate. Le-am privit înțelept și am dat peste una vizibil mai scurtă decât celelalte și - desigur, acesta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
se extragă din poziția aceea înghesuită din spatele casei de marcat, mă simțeam responsabil într-un mod bizar: nu părea genul care să găsească ajutor cu ușurință. O femeie trecu repede pe lângă mine intrând cu avânt în magazin, iar hotărârea ei ocupată mă readuse la gândurile legate de Judy, de acasă și de tigaia în așteptare. M-am întors, ieșind din magazin pe o Victoria Street rece. Judy C harlie a zăbovit la cumpărături mai mult decât mă așteptasem. Ba chiar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
la coadă să-și încerce norocul la zidul ei capitonat, iar eu nu eram decât un alt ciudat fascinat și provocat de dimensiunile uriașe ale acestei fete extraordinare. Oare asta eram? Oare sucombam în fața unei fantezii primitive, declanșate de suplețea ocupată a lui Judy? Nu. De la bun început, din clipa în care examinarea inspirată de mirare a lui Stacey la casă crescuse, devenind dorința neașteptată și irațională pe care o simțeam acum pentru fata asta, am știut că la baza ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
naiba știu ce se întîmplă cu ăștia de aici?" Scarlat mototoli spasmodic hârtia. ― De ce n-o fi dat telefon? Avea limba umflată, încleiată, abia rostea cuvintele. Ochii îi căzură pe aparat. Receptorul stătea strâmb. ― Mda... O fi încercat. Firește, suna ocupat! Pune-l ca lumea. Cârnul apucă receptorul cu două degete și îl așeză în furcă. ― Ei, ce-i zic lui Ionescu? ― Chestia asta... Căutați în safe. ― Înseamnă că iar iau trusa... ― Începeți cu biblioteca. Există o încăpere secretă. Necunoscuta a
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fi să plângem la toate, avea dreptate acel păstor de oi care a spus, cine știe de unde o fi învățat, Nu există respect mai mare decât să plângi pentru cineva pe care nu l-ai cunoscut. Inconvenientul acestor digresiuni narative, ocupați cum am fost cu divagații intercalate, este acela că sfârșim prin a descoperi, însă prea târziu, că, deși ne luasem măsuri de precauție, evenimentele nu ne-au așteptat pe noi, că ele sunt deja înaintea noastră și că, în loc să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
transmitere a ordinelor. Așa cum ne-a tot demonstrat neobosită experiența după o analiză serioasă a atâtor cazuri și a respectivelor lor circumstanțe, nu rareori victimele își au cota lor parte de responsabilitate în nenorocirile care se abat asupra lor. De ocupați ce au fost cu negocierile politice, nici una dintre ele, totuși, așa cum nu vom întârzia să ne dăm seama, condusă la nivele de decizie mai adecvate unei perfecte reușite a planului xenofonte, foarte ocupații notabili ai comitetului au uitat sau nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
când intri, nu mă trezi. Spre deosebire de șef, acești doi oameni, ca subordonați ce sunt, nu au dreptul la camere individuale, vor dormi amândoi într-o cameră mare cu trei paturi, un fel de mic dormitor comun, care rareori e complet ocupată. Patul din mijloc este întotdeauna cel mai puțin utilizat. Când agenții erau doi, ca în acest caz, utilizau în mod invariabil paturile laterale, iar dacă dormea aici un singur polițist, era sigur și știut că și el prefera să doarmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pe cineva de altă religie. Este insuportabil de cool. Ea este modelul meu. După asta, Lauren păși spre Salome și o bătu pe umăr, spunând: —Salome. Ar trebui să fii atentă. Aici nu e Geneva. E Hotel Rivington. —Lauren, sunt ocupată! șuieră Salome, de-abia desfăcându-și buzele. Salome semăna cu o Sophia Loren orientală. Pielea ei avea culoarea unei costisitoare praline Fauchon, iar pletele ei negre, lungi până la umeri, luceau ca o peliculă de petrol. Gene de lungimea celor ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
că aveam nevoie să fiu calmată. —O, Sylvie, ce rochie superbă ai pe tine, spuse Hunter. Observând grămada de haine, adăugă: — Îți mulțumesc că mi-ai luat hainele de la curățătorie. Chiar nu e nevoie să faci asta... ești atât de ocupată. Le-aș fi luat eu. Nu am spus nimic. Ați auzit careva vreodată de ne-binecuvântare casnică? 11tc "11" Bebelușul Mondentc "Bebelușul Monden" Nu aș putea spune că aveam cu adevărat chef de prânzul Baby Buggy al lui Phoebe a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Scuză-mă că te deranjez, dar am nevoie de informații și tu ești singura persoană care mi le poate da. — Nu e unul din bancurile tale tâmpite, nu-i așa? Aș vrea eu. A oftat tare în receptor. — Acum sunt ocupată. Dă-i drumul repede, da? — Ești ocupată cu musafirii, presupun. — N-ai decât să presupui ce vrei. Nu sunt obligată să-ți spun nimic, nu? A scos un hohot de râs straniu, ascuțit - un râs atât de înăcrit, de trimfător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și și-a scuturat părul lung și opulent. Cum merge? Tom a ridicat ochii din carte și a exclamat: — Dumnezeule mare, Honey! Ce cauți aici? Ajungem și la asta mai târziu. Mai întâi vreau să știu ce mai faci. — Binișor. Ocupat, cam stresat, dar binișor. S-au întâmplat multe de când nu ne-am văzut. Șeful meu a murit și se pare că am moștenit eu magazinul ăsta. Încă mă mai gândesc ce să fac cu el. — Nu mă refeream la afaceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Adică tot singur ești, nu? Dacă te-ai fi îndrăgostit de cineva, ar fi bătut mult mai repede. — Dragoste? Ce tot vorbești acolo? — N-ai cunoscut pe cineva în ultima lună, nu? — Nu. Bineînțeles că nu. Am fost mult prea ocupat. — Mai ții minte șederea în Vermont? — Cum aș putea s-o uit? — Și ultima noapte pe care ai petrecut-o acolo. O mai ții minte? — Da. Țin minte noaptea aia. — Și? — Și ce? Ce vezi când te uiți la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
altă dată despre „ascuțirea luptei de rasă”. Ceea ce mă interesează de data aceasta este imaginarul românilor despre ei înșiși, fantasma „cetății asediate” prin care par a citi și interpreta realitatea în care trăiesc. România este o țară asediată, asaltată, colonizată, ocupată, inundată și, în final, înlocuită : „Am fost o națiune, devenim o sumă de triburi” ! „Să mori tu ?”, îmi vine să întreb, păstrînd registrul discuției. Mai academic spus : oare chiar așa să fie ? Am un (în)ciudat sentiment de déjà-vu citind
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]