18,249 matches
-
mai tare Decît stihiile nimicitoare 115 toate, si asurzit și sfîșiat mai rău Decît Urizen însuși și toate-oștirile-i ce-n blestemata disperare în jos navală dau. Dar cineva din Geamătul cel de Durere, precum de fum o umbră, Și oase omenești ciocnindu-se în fum se arătară și-Abisul cel de jos 155 Călcîndu-l, scrîșnind în cruntă deznădejde, si in suspinuri ne-ncetate Gîfîind, dese, scurte, răbufnind, suspinînd, adînc deznădăjduind, călcînd în picioare, luptînd, Luptînd ca să rostească Glasul Omului, luptînd să ia
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
întunecase. 265 Ne-nsuflețitul Trup al Albionului zăcea pe Stîncă; și marea Timpului și-a Spațiului Izbea în Stîncă împrejur cu aprige talazuri, si precum un Políp128 Care sub Mare-nmugurește, mădularele Omului În monstruoase chipuri ale Morții-nmugureau, un Omenesc políp al Morții. Mîntuitorul blînd și gíngaș peste cadavrul Morții se-aplecă, 270 Zicînd, "Dacă veți Crede, Fratele vostru va-nvia". Și-ntîi găsi Hotaru-Opacității, și îl numi Satan, În sînul Albionului, fiindcă-n orice sîn de om există hotarele acestea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nu cuteze voința-i s-o afrunte, fiind el însuși Rege Peste Totul, și-n care viitoru-ntreg să fie ferecat în vastu-i174 lanț. Științele fost-au fixate și Vîrtejurile lucrarea-și începură 235 Asupra tuturor fiilor oamenilor, si toate sufletele omenești, înspăimîntate De ale cerului învîrtitoare roți, se strînseră spre înăuntru, si pieriră. Nouă domnie cîștigînd peste toți Fiii săi și Fiicele sale, și peste Fiii și Fiicele lui Lúvah în oribilul Abis. Căci Urizen îi plînse, o egoistă plîngere, Pîna
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
știa Că-nțelepciunea în înălțimi și în străfund ajunge; de-aceea îl făcu pe Orc, Silit în chip de șarpe, să se întindă și să urce peste copacul tainic. Să urce îi îngădui, pentru că el să poată face toate chipurile omenești 165 De voia să ca să asculte, dar groaznică urmare n-o știu. Los șezu-n ploi torențiale a' lui Urizen privind pe recea Enitharmon. Tristele sale cugetări țîșnesc în jos către picioarele-i, zămislind Ouă, care sorocul atingîndu-și, Se crapă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ale Veșniciei, cu Tharmas blînd și Lúvah dulce melodios 275 Peste-ale noastre ape. Această bine-ți amintești; asculta, îți voi spune Ce tu uiți. Pe rînd, cînd ei în noi, cînd noi în ei Trăit-am, Bînd bucuriile Firii Universale Omenești. Într-o îngrozitoare dimineață Asculta, O, viziune-a Încîntării! Într-o îngrozitoare dimineață de sînge închegat Fost-a dezbinata firea omenească, fiindcă gíngașele pasiuni croindu-și văd 280 Prin labirinturile infinite ale inimii, ieșind prin nări În parfumata uluire, statura
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Ce tu uiți. Pe rînd, cînd ei în noi, cînd noi în ei Trăit-am, Bînd bucuriile Firii Universale Omenești. Într-o îngrozitoare dimineață Asculta, O, viziune-a Încîntării! Într-o îngrozitoare dimineață de sînge închegat Fost-a dezbinata firea omenească, fiindcă gíngașele pasiuni croindu-și văd 280 Prin labirinturile infinite ale inimii, ieșind prin nări În parfumata uluire, statura înaintea Ochilor Omului, Femeie luminoasă. Stat-am lîngă întunecoasa-mi nicovala și un morman De fier scînteietor ardea, pentru lopată și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lui Enitharmon Năluca lui Urthona le purta pe ale sale áripi. Încremenit Los simți Milă. Enitharmon spuse povestea Lui Urthona. Los lua în brațe Spectrul, întîi că pe un frate, 340 Apoi că pe alt Sine, uimit și primind fire omenească, scăldat în lacrimi, Smerindu-se, la pofta să de Stăpînire Renunțînd. "Nicicînd nu vei putea îmbrățișa pe dulcea Enitharmon, groaznice Demon, Pînă cînd Cu Spectrul tău nu fi-vei contopit, trupul acela muritor Prin cazne și durere Mistuindu-l, si
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lui Urizen, sărind înalt de-acolo Într-o măreață volta în cerurile lui Enitharmon. Și-ntîi el trase-o linie pe zidurile cerului luminator, Si Enitharmon îi dădu culoare 217 cu raze de înfloritoare dragoste. Rămase neștearsa, încîntătoare-alcătuire, inspirată, divin de omenească. 470 În drepte măsuri împărțindu-le, neobosit Los întocmit-a Nemuritoarele linii 218 peste ceruri, pînă cînd cu suspine de iubire, Blîndă și dulcea Enitharmon Fascinată suflắ nainte peste vînt Spectralii morți. Plîngînd, Nălucile priviră nemuritoarele lucrări Ale lui Los
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de sclavi, duși în corăbii,-împovărează-adîncul răsunînd dogit, Si zornăind de lanțuri; Universala-Împărăție geme. Și poruncí Fiilor săi ca să zidească-un Centru în Străfund; Și Urizen întîia Piatră-o puse, si toate miriadele-i 20 Clădiră-un templu după al omeneștii inimi chip. Și-n partea dinăuntru-a Templului, lucrare măiestrita uimitoare, Ei Tainicul sălaș îl întocmiră, întreaga ordine a desfătării răsturnînd-o, Pentru că orișicine-n templu ar intra să nu poată privi Ascunsele minuni, întruchipînd acele Generări 25 Ale ascunsei pofte
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
groaznice blesteme mari la vremea hotărîtă"." Șarpele Preot 228 înceta; cîntul Războinic răsunắ aspru și puternic Prin toate cerurile. Pînză lui Urizen vibră, chin peste chin. Apoi am auzit Cutremurul Pămîntului 229. Acum în Peșterile Mormîntului și în Ținuturile seminței omenești 125 Vîrteju-ntunecat fără de nume statu în fața chipului lui Orc. Umbră își înaltă îngrozitoru-i cap peste învăpăiatul tînăr Oftînd, urlînd și din adîncuri suspinînd; pentru că el mînia să și-o piardă Și cu această pe șine să se piardă în blîndețe
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
zîmbetele dulcii amăgiri, si cheamă-ți lacrimile tulburi! Suspinele-ți le auzim în ascuțite trîmbiți cînd Dimineață re-nnoi-va sîngele". 210 Așa cîntară demonii adîncului; Goarnele războiului răsunară cu tărie. Orc în bucăți o sfărîmắ, si chipul lui cel omenesc fu mistuit în focurile sale Amestecate cu ale ei îndurerate mădulare împrăștiate prin Abis. În toată Lupta ea se veseli, Dorința fiindu-i Împlinită și vărsînd lacrimi de durere. Din Orc nimic nu mai rămase, decît doar Șarpele în jurul arborelui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Moarte. 105 Vuiește bătălia, grozăvniciile vărsară văpăile mîniei în lucrarea morții; Lucrări enorme contemplắ Los, însuflețit de sfîntul Spirit. Los construiește Zidurile Golgonoozei contra tulburătoarei bătălii, Astfel că ei numai prin Porțile Morții la Enitharmon pot să intre. Răcnind iau omenească față și omenescul chip, 110 Simțind mîna lui Los în Golgonooza, puterea De atragere-a bătăilor ciocanului și războaiele de țesut de-argint Ale lui Enitharmon cîntînd cadențe-alinătoare peste vînt; Fire-omenească iau ei în crîncena-ncleștare, unde în groaznică durere Ceață
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
bătălia, grozăvniciile vărsară văpăile mîniei în lucrarea morții; Lucrări enorme contemplắ Los, însuflețit de sfîntul Spirit. Los construiește Zidurile Golgonoozei contra tulburătoarei bătălii, Astfel că ei numai prin Porțile Morții la Enitharmon pot să intre. Răcnind iau omenească față și omenescul chip, 110 Simțind mîna lui Los în Golgonooza, puterea De atragere-a bătăilor ciocanului și războaiele de țesut de-argint Ale lui Enitharmon cîntînd cadențe-alinătoare peste vînt; Fire-omenească iau ei în crîncena-ncleștare, unde în groaznică durere Ceață după ceață de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de-argint Ale lui Enitharmon cîntînd cadențe-alinătoare peste vînt; Fire-omenească iau ei în crîncena-ncleștare, unde în groaznică durere Ceață după ceață de fiare haitele se sfîșie-ntre-ele, făcînd ca să răsune tare 115 Ale cîntării instrumente; și ceață după ceață, în chipuri omenești, ei Mînă-ngrozitorul vălmășag pînă ce bătălia se sfîrșește; cei ce rămîn Se-ntorc în chinuri și cumplite spasme la starea lor de fiara; Căci monștrii Elementelor, Lei sau Tigrii-ori Lupi246, Fac să răsune cu tărie-asurzitoarea muzică pe care Los și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Urizen, să ude rădăcinile copacului de Taină 257. Ei gíngașele fire le destrăma, apoi le țes din nou în chipurile Sumbrei morți și deznădejdi, și nimeni n-ar putea Scăpa în Veci de Veci, 230 Dacă tu, O, Universală Fire Omenească care-i Un Om, de-a Pururi binecuvîntat Nu ai primi țesutele Integumente. Rahab privește Mielul Domnului. Cu-al ei cuțit de cremene lovește. Și propria lucrare și-o zvîrle în prăpăd Vremi peste vremi, gîndindu-se pe Mielul de-a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Hermafrodita silueta Se înalță că un Cutremur de Pămînt, trudind zbătîndu-se cu gemete De ne-ndurat; în urmă, o groaznică minune izbucni Din sînul cel Hermafrodit. Fost-a numit Satan, 250 Fiul al Pierzării, chip de groază, si părăsit de firea omenească, monstruos, Bărbat fără pereche femeiasca, vrăjmaș urlînd Căzut din Rai și-ostil chipurilor vieții, Si totusi tăinuind femeia-ntunecată, Vala, ca într-un chivot și între Perdele, Urît și blestemat, pururi murind o moarte Veșnică, 255 Fiind puzderii de Tirani
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Ea e Rahab numită; și feluritele lor chipuri dezbinate se cheamă Fiicele-Amalecului, Canaanului și Moab-ului, înlănțuind de stînci Victimele lor, si cu junghére chinuindu-le, cîntînd scăldate-n lacrimi Deasupra victimelor lor. Ascultați cîntecul Femeilor Amalecului: 295 "O, biată făptura omenească! O, biet copil al suferinței! De ce să rătăcești departe tu de Tirța? de ce să mă silești cătușe să iți pun? Dacă mă părăsești, mă mistui-voi peste stînci. Aceste fibre ale ochilor care obișnuiau să-ți rătăcească-n depărtate ceruri
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nu va putea fi mîntuita; Dar cînd Luváh în Orc se prefăcu în Șarpe, el coborî în Acea Stare numită Satan. Enitharmon nainte îl sufla pe Vînturile 380 Golgonoozei pe dragul ei iubit, știind că el era ce mai rămase omenesc din Orc. Ea cu tandrețe îl iubi mai presus de toți frații săi; crescu În gingășia mamei. Giganticele lumi rostogolindu-se în a lui Urizen putere Dat-au Satanei pasămite, prin aste blînde arte, domnie peste totul; Drept pentru care
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-n față cerului tainica să sfințenie. 410 Beznă și tristețe acoperit-au toată carnea. Vecia fost-a-ntunecată. Urizen șezînd în pînza-i de religie înșelătoare simțit-a moartea femeiasca, toropitoare amorțire, cum niciodată Înainte nu se mai năpustise-asupra strălucitorului chip omenesc; își simți porii Sorbind mortală tristă amăgire; orori ale Eternei Morți 415 Prin el străfulgerară. Urizen șezu încremenit pe stîncă să. Uitînd de Legile-i, fiindu-i milă, el începu să-mbrățișeze Femeia-ntunecoasă; cum viața nu se poate stinge
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
si șolzi picioarele și mîinile; căzînd pe burtă Întins prin noian, larg deschizîndu-și gură, cea fără limba, Cu dinții pe trei rînduri, se strădui în van să prindă umbră, Si cu nemăsurata-i coadă biciui Abisul; o Stana chipu-i omenesc, 425 Un chip de Stana fără Simțuri rămas-a spăimîntat pe stîncă, Îngrozitor ochilor de muritori ce-i explorează cărțile. Înțelepciunea să totuși rămase, si toată-a să memorie cu groază fost-a strînsă în cămări. Si totusi chipul sau
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
țîșnește din Abis intru tărîmurile Veșnicei sale zile, și amintirea se sforțează să-l facă mai îndurător. Apoi plîngînd coboară mînios, silind în furia-i pe toate cîte sînt De a sa voie să asculte; și-acum zadarnic áflă Că omenescul chip nu din puterea sa l-a înălțat 455 Și nici din voia-i datu-și-a Legile în vremurile Veșniciei, Fiindcă fiorosul Orc acuma de mînie spumegînd în ceruri se ridícă, Un Rege al urgiei și-al mîniei, o
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Am Greșit, si Greșeală mea rămîne cu mine. Ce Lanț mă-împresoară? în ce Zăvor e ferecat rîul luminii Ce izvoraște dimineață cu măsura și seara luînd aminte? Unde să ne-oprim ca să vedem nemărginirea și-nfinitul? Au unde sînt picioare omenești? căci Iată, ochii noștri sînt în ceruri". 230 El înceta, căci despicat verigă cu verigă, țîșnind din sine Universul explodează 314. Și toate lucrurile răsturnate zburară din centrele lor: oase ciocnindu-se Oaselor se-Alătură: tremurînd, zbătîndu-se, înfioratul lut răsúflă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și mîncări alese 335 Apoi urmează grapa cea de aur în mijlocul focurilor Minții 322. La răpitoare melodii de flaute și harfe și glas dulce Sămînță este pusă-n brazda, în timp ce flăcări încălzesc neagră țarina și fac Ca să purceadă strînsul recoltei omenești. Spre miazăzi întîi săriră Miriadele, si in tăcere-nfricoșate privesc afară din morminte. 340 Apoi Urizen se-așază jos pentru odihnă, si toti fiii săi trudiți Pe paturi se-odihnesc; beau, cîntă, văd vîlvătăile Lui Orc; cu bucurie văd recolta
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Spre miazăzi întîi săriră Miriadele, si in tăcere-nfricoșate privesc afară din morminte. 340 Apoi Urizen se-așază jos pentru odihnă, si toti fiii săi trudiți Pe paturi se-odihnesc; beau, cîntă, văd vîlvătăile Lui Orc; cu bucurie văd recolta omenească răsărind. Și un răstimp în dulce tihna și-l petrec, pînă se coace recolta întreaga. Și Iată, că Luna secerișului, Ahania își azvîrli veșmintele-i de moarte; 345 Le-nfășură cu grijă, în tăcere, si mădularele-i care se luminau
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-vă, si Iubiți în pace, 365 La locul vostru, locul seminței, nu-n creier sau în inimă. De se unesc Zei împotriva Omului, punîndu-și stăpînirea peste Divinul chip de Om, din ale lor lăcașuri nalte Răsturnați, Din Veșnicele ceruri ale-Închipuirii Omenești, si îngropați într-a Uitării Beznă dedesubt, cu suferințe ne-ncetate, evi peste evi, 370 Întîi în vrăjmășie și război slăbiți, atunci în aspră pocăința Ei trebuie să-și re-nnoiască strălucirea, și iar să-și rînduiască Lucrările căzute pradă haosului
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]