6,445 matches
-
este rațională, în sensul justificării perioadei alese pentru cercetare prin trimitere la fenomenul presei catolice românești și la politica Vaticanului cu privire la mijloacele de comunicare în spațiul românesc. De asemenea, autorul reușește să justifice restrângerea temei doar la România Vechiului Regat, omițând din rațiuni de întindere a cercetării, dar și pentru că în sine teritoriul intracarpatic reprezintă un caz particular, sub aspect etnic (cu o minoritate maghiară puternică și activă) sau chiar intraconfesional (cu existența greco-catolicilor, care aveau o puternică individualitate și propria
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
abordate două probleme fundamentale referitoare la presa catolică. Prima se referea la subiectele ce trebuiau evitate de o publicație catolică, iar a doua la prezentarea unui model pentru presa catolică, punctându-se caracteristicile principale. Autorul a explicat ce teme să omita un ziar catolic pentru a se putea numi astfel și ce subiecte putea să abordeze. Nu era vorba despre un ziar specializat pe o temă, ci despre unul care trata diverse subiecte, precum politică, religie și multe altele. În primul
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
unor relatări ale misionarilor, precum și unele ipoteze fanteziste 494. Datorită acestei lucrări, istoriografia maghiară îl va cita deseori (practic cu orice prilej) pe Auner în susținerea tezelor privind originea catolicilor moldoveni. Scrierea a fost repudiată ulterior de Auner, fiind chiar omisă în general în autobiografiile sale; însă "răul" fusese făcut deja. Monseniorul Auner nu a oferit niciodată o explicație privitoare la această gravă eroare istoriografică, dar nici în ceea ce privea schimbarea totală a opticii istoriografice, la numai patru ani de la apariția
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
ultimul adică întărindu-se pentru ultimul poem, gonind superficialul printr-o concentrare a inteligenței. The Keepsake ( Amintirea) amintește de poemul lui Eliot Portrait of a Lady (Portretul unei doamne), cu versul final, " Și am eu oare dreptul să zâmbesc?" Adcock omite rânjetul personajului eliotian și mărturisește că nu se poate "opri din plâns". Poemul fuge și de muzica eliotiană. Există rimă (a-e, b-d, c-f) dar ea cade pe cuvinte premeditat neînsemnate, minimalizate cu ironie. Rima e deconstruită cu inventivitate
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
am. Student: Dacă sunteți, înseamnă asta pentru Dvs că dați la o parte din romane tot ce e obscen și reprobabil? PA: Nu în mod conștient. Cum am mai spus, e o chestiune de moment, ține de frază. N-aș omite nimic deliberat, fiindcă nu există legi, faci ce vrei cu forma narativă. Student: Cum ați descrie o carte bine scrisă? PA: O carte bine scrisă mă încarcă, îmi dă viață și entuziasm. O carte bine scrisă ar trebui să fie
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
din lectorii mei pentru The Distance Between Us) și Rob Pope (cunoscut pentru critica lui, cu o bună perspectivă est-europeană) sunt aliații mei de bază, deși eu sunt nouă la această catedră. E o listă lungă (sunt sigură că am omis mulți), care indică mai multe lucruri: o rețea de sprijin reciproc; o grupare; persoane de care mă leagă nenumărate lucurui pe care le avem în comun. Nu corespondăm tot timpul dar ne vedem când trec prin zona lor. LV. Ai
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
medicinei bizantine. Opera sa a fost repede tradusă în arabă, constituindu-se în sursă de specializare și cercetare pentru medicii califatelor secolelor următoare. Nu este un compilator, dar recunoaște că prezintă pe înaintașii de referință. S-a străduit să nu omită nici o maladie, făcând și retușuri unde ideea era anacronică. Descrie în a 7-a carte, în extenso, ciuma studiată de Rufus din Ephes. A rămas și ca specialist în chirurgia ganglionilor, tumorilor de suprafață, uterine, mamare etc. Orizontului teoretic aprofundat
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
rămâne tăcut. Un autor dramatic nu poate deci, după părerea lui, să reprezinte un sfânt altfel decât în starea păcatului mândriei. "Totuși luând în considerare Comediile celor care au demonstrat această aparență de cinste, vom observa că ei nu au omis să reprezinte niște obiecte cu totul necinstite, decât pentru a zugrăvi altele la fel de vinovate, și care nu sunt deloc mai puțin molipsitoare. Toate piesele lor nu sunt decât vii reprezentări ale patimii orgoliului, ambiției, geloziei, răzbunării, și în special ale
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
o faptă sau o pasiune. Germanii, în ale lor, zugrăvesc o întreagă viață și un întreg caracter. Când spun că zugrăvesc o întreagă viață, nu vreau să spun că abordează în piesele lor întreaga viață a eroilor lor. Însă nu omit niciun eveniment important din ea; iar unirea dintre ceea ce se petrece pe scenă și ceea ce află spectatorul din povestiri sau din aluzii formează un tablou complet, de o scrupuloasă exactitate. La fel în privința caracterului. Germanii nu îndepărtează din cel al
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
era prevăzut cu hrană pentru defuncți, pentru viața viitoare.1 2. Aspecte al vieții religioase În Mesopotamia În timpul neoliticului (9 000-5 500 Î. Hr)tc "2. Aspecte al vieții religioase În Mesopotamia În timpul neoliticului (9 000‑5 500 Î. Hr)" Omițând orice indiciu din paleoliticul târziu și din mezolitic (35 000-9 000 Î.Hr.), este important să spunem câteva cuvinte despre religia mesopotamiană din timpul neoliticului (9 000-5 500 Î.Hr.), care reprezintă o perioadă de o importanță fundamentală În evoluția
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Întregul poem Erraxe "Erra" atribuie păcatelor babilonienilor (neglijență În Împlinirea cultului) nenorocirea care a căzut peste toată țara. Pentru a obține iertarea, se practica „mărturisirea păcatelor”, În cadrul căreia păcătosul, asistat de un preot, Își mărturisea public greșelile, fără să le omită pe cele doar presupuse. Pentru a se elibera de păcate sau din motive asemănătoare, se recitau și litanii penitențiale, numite lipșur - „Fie ca eu să fiu eliberat (de păcatele mele)!” -, sau alte rugăciuni, Însoțite probabil de gesturi penitențiale, ca așa-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
termeni micenieni au trecut În sabină sau latină și să explice acest fapt din punct de vedere istoric 1. Să Încercăm să descriem pe scurt care sunt consecințele ce derivă de aici pentru istoria religiei romane. Dar aici trebuie să omitem amănuntele lingvistice și cadrul cultural ce rezultă din Împrumuturile care privesc domeniul armelor, al construcțiilor edilitare, al țesăturilor și al agriculturii. Peruzzi consideră drept Împrumuturi miceniene următoarele vocabule, pentru care se exclude faptul că provin de la coloniștii greci Începând cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Meillet (1926) și merg până la Benveniste (1967) și Jakobson (1970), au pus În evidență o strânsă legătură În privința inovațiilor cu lexicul religios iranian; vom cita situațiile cele mai clare luând, de aici Înainte, rusa ca unic exponent al slavei și omițând celelalte limbi slave: 1) slava și iraniana au eliminat numele indo-european al cerului (ca obiect al cultului: *dy¶us), Înlocuindu-l cu termenul *nebhos(În rusă, nebo; În avestică, nabah-), care, inițial desemnează norii; 2) termenul *deiwos, „zeu”, dobândește valoare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
că nu este fecioară și naște doi fii, Dylan Eil Donxe "Dylan Eil Don" („Dylan, fiul valului”) și Lleu Llaw Gyffesxe "Lleu Llaw Gyffes" („Celxe "Cel" strălucitor cu mâna pricepută”). Urmează alte aventuri, magie și transformări pe care le putem omite aici. Nu este nici o Îndoială că acțiunea acestor povestiri, Împânzită În Întregime de magie, lasă să se presupună amintirea unor tradiții religioase străvechi, puternic amestecate cu motive legendare obișnuite. Mai mult, este evident că unele personaje sunt În realitate divinități
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
când nu adoptă norme și formule consacrate sau în vogă la un moment dat. Fără să întrebuințeze cuvântul, cei trei interlocutori denunță epigonismul, dar dezaprobă și inovatorismul gratuit, practicat din dorința de a epata. Opunând „născutul” „făcutului”, Mai Știutorul nu omite să precizeze că aceste categorii nu se exclud, ci se completează reciproc. Nașterea include facerea. „Nici identitatea primară (cu sine și cu Lumea totodată, în precuvânt), nici cea secundă (a precuvântului cu expresia sa) nu pot fi obținute dintr-o dată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
numit "prin noi înșine". Brătianu voia să spună că România se va industrializa prin propriile ei eforturi, fără să recurgă la împrumuturi străine. Iorga s-a opus principiului "prin noi înșine". Spunea că este vorba de un schimb internațional etc. (omițînd intenționat sau oricum altfel intenția liberalilor, care nu voiau să pună evoluția economiei sub control străin). Cu ideile lui sămănătoriste, Iorga voia să mențină caracterul agricol al României 59. Cu toate cărțile pe care le scrisese despre comerț și industrie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
scrierile criticilor sau ale dușmanilor lui Iorga, ca Eugen Lovinescu sau Mihail Dragomirescu, Cernăianu ataca operele științifice, personalitatea și temperamentul lui Iorga într-o manieră denigratoare. Orice conflict (și Iorga era angajat în multe) era amplu discutat unilateral. Nu erau omise nici pozițiile literare ale lui Iorga. Opiniile lui sămănătoriste, chiar și controversele lui literare cu cumnatul său, Gheorghe Bogdan-Duică, erau menționate pe larg. Era acordată atenția cuvenită și controversei cu Maiorescu. Problema cu pamfletul lui Cernăianu consta în forma în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
A organizat manifestații publice în care el era principalul orator, iar dscursurile lui începeau întotdeauna cu "Trăiască Italia!" Nici un gînd acordat autodeterminării etiopienilor, dar o mulțime de vorbărie despre "misiunea civilizatoare" a Italiei și despre "barbarismul etiopienilor", în schimb. Iorga omitea să menționeze metodele de luptă ale italienilor, folosirea gazelor toxice și faimoasa scrisoare a fiului lui Mussolini adresată tatălui său, în care descria bombardarea etiopienilor lipsiți de apărare: "pe care bombele mele îi deschideau ca pe niște flori". Iorga a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pașnic și senin se ridicase, asemenea păsării Phoenix, din cenușa propriului trecut criminal (și sinucigaș). Ca multe alte mituri, și această povestire agreabilă despre Europa din cea de-a doua jumătate a secolului XX conține un sâmbure de adevăr. Dar omite numeroase lucruri. Europa de Est (de la granița austriacă la munții Ural, de la Tirana la Tallinn) este lăsată pe dinafară. Deceniile sale postbelice au fost Într-adevăr pașnice În comparație cu ceea ce se Întâmplase Înainte, dar numai datorită prezenței nedorite a Armatei Roșii: era liniștea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
colaboratorii lor din perioada războiului, pentru a netezi demografic terenul și a pune bazele unui continent nou și mai puțin complicat. Acest nod deconcertant În povestea lină a unei Europe ce Înaintează spre „culmi Însorite”, cum zicea Churchill, a fost omis și În Est, și În Vest până În anii ’60, după care a fost invocat numai cu privire la exterminarea evreilor de către germani. Cu câteva excepții controversate, dosarul altor criminali - și cel al victimelor lor - a rămas Închis. Istoria și memoria celui de-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
propuneri ca activitatea industrială din bazinul Ruhr să fie supervizată de o autoritate independentă). Aceste planuri contraziceau explicit spiritul acordurilor de la Potsdam, motiv pentru care generalul Vasili Sokolovski, reprezentantul sovietic În Comisia Aliată de Control din Berlin, a protestat vehement (omițând să admită că URSS violase În mod repetat aceleași acorduri). La 10 martie, Sokolovski a condamnat interesele capitaliste impuse forțat unei populații care pierdea astfel ocazia de a-și demonstra aplecarea către socialism și a reiterat afirmațiile sovietice că puterile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Într-o Întâlnire secretă din februarie 1946 la Moscova, comuniștii au hotărât fuziunea cu „aliații” lor mai numeroși, socialiștii. Două luni mai târziu, convergența se concretiza În Partidul Unității Socialiste (În toate contopirile de acest tip, termenul comunist era deliberat omis de proaspăta formațiune). Fiindcă Încurajaseră fuziunea, un număr important de foști lideri social-democrați din Germania de Est au primit posturi onorifice În noul partid și În guvernul corespunzător. Socialiștii care s-au opus au fost denunțați, excluși din partid și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
forma un guvern multipartit. Departe de a se confrunta cu opoziția, Nagy Își baza acum tot mai mult autoritatea pe Însăși mișcarea populară. În propoziția finală a discursului său, exaltând Ungaria „liberă, democratică și independentă”, el a mers până la a omite, pentru prima oară, compromisul adjectiv „socialistă”. În același timp, Nagy a cerut public Moscovei să „Înceapă retragerea trupelor sovietice” din Budapesta și de pe teritoriul maghiar. Pariul lui Nagy - el credea sincer că putea reinstaura ordinea În Ungaria, Înlăturând astfel amenințarea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și secundare, echipamentului și profesorilor. Era o alegere corectă, și În orice caz dictată de rațiuni electorale, dar consecințele ei nu au Întârziat să apară. În acest punct trebuie să amintim că, În 1968, majoritatea tinerilor nu erau studenți (detaliu omis În multe relatări ale perioadei), mai ales dacă părinții lor erau țărani, muncitori sau imigranți, din provincii Îndepărtate sau de peste hotare. Evident, această majoritate non-studențească a trăit anii ’60 altfel - mai ales spre sfârșit, când totul părea că se Învârte
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
rurale până atunci izolate, dar tot ea a accelerat integrarea, slăbind vechile granițe etnice și sociale. Deși mitul comunist al unității frățești impunea ca amintirile și confruntările din timpul războiului să fie uitate - cărțile de istorie din Iugoslavia lui Tito omiteau prudent războaiele civile sângeroase din trecutul țării -, această tăcere oficială a adus beneficii reale. Generația postbelică În formare a fost Încurajată să se considere „iugoslavă”, și nu „croată” sau „macedoneană”, iar mulți - mai ales dintre cei tineri, cei educați și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]