8,329 matches
-
i se și oprea, apoi, când mașinăria ciudată de zbor revenea la poziția inițială și începea din nou să urce, iar Vlaicu îi saluta cu mâna de-acolo, de sus, micuțul Cristian răsufla ușurat, în timp ce publicul aclama, aplauda și arunca pălăriile văzând curajul și price- perea maestrului aerului. Acele aplauze și urale s-au întipă- rit în mintea lui Cristi încă de mic și s-au transformat, puțin câte puțin, an de an, în visele lui îndrăznețe. Erau oare aceste aplauze
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pentru că ești atât de diferit și eu nu pot fi ca tine ! Și încă te iubesc nespus și nu am cum să nu mă irit când văd că arunci totul la gunoi. Asta nu înțelegi tu ! și Pițu își pune pălăria pe cap, îi întoarce spatele și trântește ușa. Capitolul 4 Grand Restaurant Într-o seară, Cristi și-a adunat toți prietenii la Capșa, spunându-le că este o zi specială. Nimeni nu a știut ce se sărbătorește, era o forfotă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
știut dacă veneau des pe la noi, nici nu i-am băgat în seamă, stăteau acolo în spate cuminți și râdeau la bere. Și noi ce să facem cu atât de puține informații ? Doi tipi înalți, atletici, și unul mic cu pălărie și ochelari. Trebuie să vă mai amintiți ceva, orice detaliu. Însă nimeni nu putea să revadă clar mai nimic. N-au aflat nici că la câteva sute de metri s-au aruncat într-un taxi și au luat-o la
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pentru toți, la preț dublu sau triplu. Toți deveniseră, din oameni simpli, mari comercianți. A văzut micuțul Cristian cum se pot îmbogăți unii peste noapte, când alții mureau de foame. A văzut cum li se fura măruntul orbilor cerșetori din pălării și nu putea face nimic, pentru că, dacă doar ridica glasul, ar fi fost pocnit de i-ar fi sărit dinții din gură. Și nu o singură dată a pățit-o, dar n-a spus nimănui. A învățat să tacă micuțul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
-l faceți să se îndrăgostească de un personaj sau să-l urască ? Să-l purtați prin cine știe ce lumi nebănuite, să nu-mi spuneți că, în loc de un banal cititor, vă imaginați ce o să scrie Cutărescu mâine la recenzii ! — Corect, corect, jos pălăria ! Dar cu mențiunea că citi- torul meu banal, cum spuneți, ca să afle despre cartea mea, cel mai probabil că trebuie să deschidă nenorocitul de ziar. Și încă un fapt, iar aici nu mă puteți contrazice : oamenii nu citesc neapărat cărți
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Mersul ei felin făcea inima lui Cristi să bată în ritmul tocurilor ei, care se loveau violent de piatra trotuarului. Purta niște pantofi simpli, cu un șiret legat deasupra gleznei fragile, care se asortau cu mănușile, cureaua din jurul taliei și pălăria pe care o purta într-o parte, toate albe, strălucitoare. Avea o geantă micuță, tot de culoare deschisă, cu flori care se potriveau cu parfumul crud de primăvară ce îl emanau mișcările ei. Când s-a apropiat de el și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ce... Jay se întinse și-mi atinse nasul în timp ce mă ridicam, sper și nu sper că e pudră de talc pe buza ta superioară. M-am aplecat spre oglindă și mi-am șters rămășițele de coca, apoi mi-am așezat pălăria ușor înclinată, în așa fel încât să arate ștrengărește. - Așa de creativ și atât de distructiv, știu, știu, zise Jay, făcând-o pe Aimee să pufnească în râs. - Jay McInerney, Aimee Light. M-am aplecat și mai aproape de oglindă inspectându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
care locuia alături de casa D-lui Ciurea. Tot altădată plecam cu Dl. Comino și Aurel Băeșu, În trăsurica D lui Comino, ca să pictăm toți trei priveliști de pe malul Moldovei. Aurel Băeșu mi-a făcut portretul după natură, eu cu o pălărie mare albă pe cap. Nu mai știu de soarta lui. În fața tuturor ofertelor, eu rămâneam indiferentă, dar cu gândul la... Dl. Roman . De Costescu Însă n-am putut scăpa, mă amenința că ne va suprima, pe mine și pe el
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
la Iași, unde, În urma calităților lui excepționale, a ajuns la o treaptă mare. Cuvintele lui la plecare au fost: „Dacă știam că va lua pe Costescu, mai bine Îndrăzneam să o cer eu!”. După câteva zile, zăresc pe Dragoslav - cu pălăria În mână -, plecând spre iaz, prin fundul grădinii noastre, foarte amărât. La Întrebarea mea, Îmi răspunde: „Mă duc să mă Înec, sunt foarte amărât de soartă!”. Și bietul Dragoslav, În ce modestie a murit! Noroc de nepoata lui! Tot Dl.
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
ce ne-ați făcut Împreună cu colectivul de la Iași s-a terminat curând, dar cu dorința de a mai reveni. Când se va Întâmpla aceasta, nu se știe. Deocamdată, te rugăm dă un telefon la Iași și liniștește pe păgubaș că pălăria despre a cărui soartă nu se va fi știind se află În bună stare - cu grijă păstrată, la noi. După plecarea Dv., spre seară am găsit-o uitată pe un scaun În sufragerie. Cu sănătate, M. Niculăiasa P.S. Rugămintea e
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
adusese trei oaspeți necunoscuți și unul cunoscut (de la Suceava) . Când s-a Înserat, am intrat În sufragerie, să urmăresc emisiunile micului ecran. Fiind semiîntuneric, dau să mă așez pe un scaun. Pipăi și descopăr prezența unui obiect pufos. Era o pălărie străină. Am dat alarma. La fața locului a venit și soția - Întrebându-ne a cui va fi fiind pălăria - numită clop dincolo de munți. Am pus obiectul În legătură cu locurile ce ocupaseră oaspeții. Apoi, câți și care dintre ei avuseseră pălărie. Unul
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
emisiunile micului ecran. Fiind semiîntuneric, dau să mă așez pe un scaun. Pipăi și descopăr prezența unui obiect pufos. Era o pălărie străină. Am dat alarma. La fața locului a venit și soția - Întrebându-ne a cui va fi fiind pălăria - numită clop dincolo de munți. Am pus obiectul În legătură cu locurile ce ocupaseră oaspeții. Apoi, câți și care dintre ei avuseseră pălărie. Unul singur: prof. I.A. - Iași. Cum Îi aflăm adresa? Căci TÎrgul Iașilor e mare... Ne-am convocat În ședință
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
o pălărie străină. Am dat alarma. La fața locului a venit și soția - Întrebându-ne a cui va fi fiind pălăria - numită clop dincolo de munți. Am pus obiectul În legătură cu locurile ce ocupaseră oaspeții. Apoi, câți și care dintre ei avuseseră pălărie. Unul singur: prof. I.A. - Iași. Cum Îi aflăm adresa? Căci TÎrgul Iașilor e mare... Ne-am convocat În ședință operativă pentru a doua zi dimineața, orele 8 precis. După oarecare dezbatere, În unanimitate, fără nici o abținere, s-a hotărât
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
cum se gândește, ci cum se nimerește. Săptămâna trecută, poșta ne-a adus plicul cu fotografiile - pentru care mulțumim și rămânem Îndatorați, iar un alt plic - răspuns de la Suceava. Ambii expeditori ne-au dat adresa către care să fie Îndrumată... pălăria: Iași. Am luat hotărârea - tot În unanimitate, ca obiectul să fie bine Împachetat: să nu sufere de pe urma contuziunilor - la poștă. Dar, cu aceasta s-a Îndepărtat repetarea vizitei, rămânându-ne o speranță: Când va fi albumul gata. Până atunci adresăm
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
a lui Dinu Flămând, volum în care marele poet portughez, acolo ajutorul de contabil Bernardo Soares, străbate străzile Lisabonei sub chipul unui bărbat scund, cu mustață scurtă, la aproximativ 45-50 de ani, purtând un trenci de toamnă, ochelari, papion și pălărie, zâmbind îngândurat unor percepții lăuntrice. Impresia de autenticitate este atât de puternică, încât arunc priviri angoasate în jurul meu, așteptând să zăresc silueta cunoscută lunecând pe după colț. Nu e nici o îndoială. Sunt chiar acolo și calc pe pietrele de care și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu Vasile să ne ferim să relatăm, amândoi, despre aceleași lucruri. Am urmărit evoluția alor noștri din sală. În asistență - multe doamne de vârstă respectabilă, coborâte parcă din niște viniete de la începutul secolului: fețe destinse, lornioane, pene de struț la pălărie. În „prezidiu” - zâmbetul cât toată fața al directorului Institutului Italian, rezonând cu subtilitate la vocabulele românești. A fost o bună ocazie de a mai afla și unele „trucuri” ale meseriei. Nicolae Prelipceanu, de pildă, mi-a spus, înainte de a urca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
rodnic și printre scriitori, iar misiunea unui agent nu se încheie odată cu schimbarea regimului politic. În acest moment al disputei, elegantul Abdullayev și-a permis să înjure gros în limba turcă. Femeia, sulemenită din abundență și îmbrăcată țipător - rochie galbenă, pălărie roșie și un trandafir mare, de aceeași culoare, la piept -, a râs cu hohote câteva minute. Pe urmă s-a apucat să traducă în germană și engleză celor care au urmărit amuzați cearta ce a „discutat” atât de aprins cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
lui Sigismund, așezându-se într-un semicerc de bidivii de oțel: motociclete Harley Davidson, colorate, ornamentate, una mai arătoasă decât alta. Socializează în trib, poartă haine din piele - bluzoane, jiletci și pantaloni -, ochelari fumurii și lanțuri de mărimi diferite, trabucuri, pălării și năframe pe cap, legate ca la pirați. Printre ei, și câteva fete, c-un aer la fel de războinic, conștiente de postura lor ieșită din comun. Sunt chiar și câțiva copii mici, așezați în șa. Familii pe roți. Bărbații râd în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cozi de topor intraseră în biserică purtând la revere culorile roșu-alb-verde și au trebuit să iasă deoarece toată suflarea s-a întors tăcută spre ei -, nu a trecut multă vreme și doi înalți jăndari unguri, cu pene de cocoș la pălărie, au venit și l-au escortat la Baia-Mare, fiind apoi transferat la închisoarea de la Oradea-Mare; de unde a evadat și, ascunzîndu-se în remorca de cărbune a unei locomotive românești care transporta armament greu german, a ajuns la Turda, unde, la tribunal
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ecleziastul intransigent: obiect de perzanie în tinerețe, de dispreț la maturitate și al uitării la bătrânețe. Iar pentru musulmanul clasic, o valoare de schimb între familii. În cartierul evreiesc, îmbrăcate cu uniforma lor cenușie, cu fustă lungă și dreaptă, cu pălărie cloș și cu pantofi fără toc, soțiile și fiicele caută să izgonească orice semn de feminitate. Ca și cum Eros nu s-ar putea furișa la Thanatos decât într-ascuns sau ca provocare. În ce mă privește, n-am întâlnit decât o
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
niște chipuri deosebit de brutale. Acești oameni par făcuți să execute orice ordin. Iar la porți, gloata orientală, exact ca la Istanbul sau în oricare altă aglomerare semiasiatică. Și în toată această mulțime, foarte vizibili la Ierusalim, evrei ultrareligioși (ortodocși purtând pălării și caftane) care fac imposibilă viața oricărei persoane de bun simț." De aceea Hannah Arendt se grăbește să se îndepărteze de centru, mutându-se la alt hotel, ca să scape de miasme. Unde am citit oare că Theodor Herzl a încercat
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
plecat, cu privirile întoarse spre interiorul ființei lor, ei par totalmente etanși, orbi, indiferenți atât față de bietele creaturi ce se preumblă pe acolo cât și la coșurile cu portocale, la salatele, la roșiile etalate pe pavaj. Lucrul cel mai uimitor: pălăriile borsalino cu borul larg sau plăcințica de blană, puse pe occiput sau pe creștetul capului, nu cad niciodată în drum (măcar kippa e croșetată. Dar aceste voluminoase acoperământuri pentru cap sunt oare prinse cumva prin interior?). Traiectoria cutezătoare a acestor
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
la Vanves, la Pavillons-sous Bois, la Napoli, oriunde la periferia evenimentelor, numai în inima lor nu. Faptul în sine n-are numai părți rele. Cei care nu îndrăgesc peste măsură tizanele călduțe, cordialitățile fără consecințe, clătinatul capetelor acoperite cu tocă, pălărie cu pene, căciulă de blană, kippa sau turban, va găsi în Țara Sfântă un pământ de azil foarte sigur, garantat fără dulcegării de prisos. N-au decât să alerge într-acolo, bunele sentimente nu-i vor urma. La Ierusalim, celălalt
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
învățat despre existența soldaților Anului II, a voluntarilor din Brigăzile Internaționale din Spania și a luptătorilor din Franța Liberă. Viața m-a făcut să întâlnesc latinos internaționaliști. În Occident, aceștia au fost, cred, ultimii cruciați. La fel de diferiți de nomenclaturiștii cu pălării moi pe cât de diferiți erau pelerinii nevoiași din mjlocul pădurii de marii seniori care, zece ani mai târziu, își vor croi feude în Țara Sfântă. Erau oameni de vocație, nu de ambiție. Societatea fără clase le servea drept Ierusalim ceresc
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ursului. Lia culege floricele. O întreb ce culege. Îmi răspunde cu glasu-i subțirel: "Păpădie! Rochița rândunelei..." Prin șanț în urmă văzuse un fluturaș care trecea zbătându-se în zbor: "Nu-i cuminte..." Și pășește repede cu obrăjei albi înfloriți sub pălăria largă, cu ochișorii albaștri plini de lumină, cu rochița roșie de mătasă fluturând, cu cortelul roșu în dreapta, în care grămădește toate folicelele ce culege. Se aude țârâitul greerilor și cosașilor acum în vremea când m-am oprit sub arbori ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]