8,290 matches
-
în plus, tată a doi copii), în stare oricând să găsească soluții mai rezonabile măruntelor drame ale vieții. Senzația de improvizație căznită se datorează și faptului că autorul comite greșala de a face din încornorat un tip tragic, dominat de patimi autodestructive, deși abordează motivul triunghiului conjugal din alt unghi estetic, acela al melodramei, în nota unui comic dureros, însă nici pe departe... mortal! Inadecvarea sare în ochi ca un lucru strident, supărător. În aceeași ordine de idei, Lovinescu atribuia intelectualului
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
E drept, prozatorul nu prea a izbutit să ne facă să râdem și a rescris povestea după gustul său, modernizând "decorul" și, deopotrivă, psihologia zeilor din Olimp, pe care i-a obligat într-un final să se comporte civilizat, fără patimă, dacă nu chiar ca niște intelectuali, măcar ca niște burghezi onorabili. Primul intră în scenă Vulcan, individ necioplit, cu păcate grele (e hoț, bețiv și afemeiat), ce obișnuiește să-și ponegrească frumoasa nevastă (o zeiță, totuși!) în fața fetelor de pripas
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
o părăsise pentru altă femeie (situație simetrică așadar, "în oglindă", circumscrisă de dorința triunghiulară: "[...] el o scăpase odinioară și acum era lovit prin brațul ei"!). Întâlnind-o chiar în seara fatală a despărțirii de "celălalt", tânărul e surprins de violența patimii ce schimonosea demonic obrazul de "icoană" al femeii: "[...] părea în adevăr o altă ființă. Nimic nu mai rămăsese din trăsăturile ei gingașe și fragede, din zâmbetul ei plutitor și fericit: o biată figură brăzdată de durere și un trup frământat
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
planurile, contrapunctic, și în capitolul al treilea poartă pașii eroului său trezit din visare chiar într-o sală de teatru spațiu de două ori privilegiat, pentru că: 1. oferă spectatorului posibilitatea evaziunii din prezentul neconvenabil; 2. promite vindecarea cathartică, purificarea de "patimi". Însă Andrei merge la teatru nu fiindcă vrea să uite, cum s-ar putea crede, ci pentru a retrăi încă și mai intens decât în amintire propria dramă sentimentală. Prin urmare, de cum intră în sală caută același fotoliu unde stătuse
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
sfios și neîncrezător, privat de afecțiunea maternă (mama murise înainte de a o cunoaște), trăind "singur, răsfrânt asupra lui". Rădăcinile răului acolo s-ar afla, în timiditatea și orgoliul singularizării ("se credea chiar mai presus de ceilalți oameni ce pun atâta patimă zadarnică în tot ce fac"), care i-au întărit de timpuriu convingerea că sufletul trebuie să rămână "o amforă de taine", un "secret" de nimeni știut. Tot obsesia thanatică ("de când ținea minte, trăise în tovărășia morții") induce, apoi, indiferența, detașarea
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
în propria viață se reflectă exterior în aspectul foarte îngrijit al peisajului elvețian, care capătă forma unei uriașe grădini unde frumusețea se vede cultivată în mod rațional, după niște reguli precise, astfel încât să încânte ochiul și să provoace plăcere. Nebunia patimii nu are ce căuta aici, în acest paradis terestru guvernat de principiile burgheze ale bunului simț, iar Andrei visează s-o aducă pe Mab, din nou, pe calea cea dreaptă, după ce izbutise deja să o transforme, grație unei riguroase educații
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
apropie pe furiș, noaptea, aruncându-și privirea asupra chipului adormit "ca deasupra unei oglinzi": "Privi cu nesaț la chipul lui Andrei. Era atât de aproape; l-ar fi putut cuprinde în brațe. La ce folos? Sufletele lor erau departe, dezbinate". Patima femeii se va insinua însă, treptat, în sufletul amorțit al amantului înșelat, până când acesta, învins, îi acordă iertarea. În fapt, Andrei era dispus s-o ierte de la bun început, numai că nu se aștepta la o trădare de asemenea proporții
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Curioasă, Lulù pornește în căutarea misteriosului partener, dar se vede asaltată de indivizi ce o ispitesc în fel și chip, cu gândul de a-i deturna intențiile și de a-i pune la încercare dorința: Diomo citește în ochii ei patima și îi promite marea aventură; Puiu Cercel, prietenul din copilărie cu figură de băiat pervers, se arată vexat de indiferența femeii și-și cere drepturile; Artemiza Vardali, care visa la o partidă bună pentru fiica sa, Cleo, își manifestă deschis
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
a fi mai degrabă o sincronizare corală de voci, interese și valori. Comunitatea captează pulsiunile individuale, făcând din ele fapt social. Instinctele se rezolvă în semne colective, legitimate ca enunțări morale. În acest proces de transfigurare a fatalității sangvine, jocul patimilor dezlănțuite se integrează natural într-un discurs al datoriei și al valorii. Această articulare morală explică reacția omogenă a personajelor" (op. cit., pp. 135-136). 198 James L. Smith, op. cit., p. 51 ș.u. 199 Melodrama subliniază mai mult peisajul interior ("the
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
-om. Cadrul sărbătoresc și de început de resacralizare a lumii are putere unitivă. Este prilejul suprem și îndătinat, cunoscut în toate marile culturi mitologice, să se repovestească întîmplările exemplare: mituri, legende locale. În repertoriul creștinilor, pe primul loc se află patimile Mîntuitorului, ca probă de suferință și de izbăvire prin moarte. Întîmplarea dramatică a păstorului carpatic și-a găsit loc în același repertoriu al sărbătorilor de iarnă și tot în chip de colindă. Putem vorbi, așadar, despre două pomeniri ale morții
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
culturalizatoare apare și episodul abstinenței la vin, de ambele părți. La geto-daci faptul a căpătat un curs mai aspru, ajungîndu-se pînă la distrugerea viilor, pe scară destul de largă. A fost opera lui Deceneu, „marele meu contemporan”, scrie Strabo. Probabil că patima beției începuse să îngrijoreze forurile de răspundere, mai ales că prea desele acțiuni militare sfîrșeau în orgii de proporții, ca și la greci, de altfel, ca și la germanii de mai tîrziu. Egiptenii lui Osiris se purtau mai cu prudență
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
liber cugetător” își dorește cu lașitate și lepădare de sine un subit, o stingere spontană, eventual în somn; călugărul de la schitul de bună tradiție creștină preferă să i se dea, înainte de stingere, un canon de suferință, în speranța că, prin patimi, își asigură apropierea de modelul lui suprem și unic, Mîntuitorul. Pe scurt, autorul a avut în atenție un întreg set de teme funerare, pe care nu le-a fixat, însă, într-un scenariu de sine stătător, cum era de dorit
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
perfect credibilă. Una dintre liniile de discurs, prin excelență interior de data aceasta, are ca suport material scene din viața sentimentală petrecute de Vitoria cu dragul ei de Nechifor-Gheorghiță. Se întîmpla ca femeia, cuprinsă ea însăși de îndoieli și de patimă, să sară ca o corboaică în apărarea bărbatului, la unele cuvinte spuse în doi peri, de unul și de altul, în legătură cu călătoriile prea libere ale prea vestitului proprietar de oi. Iată un fragment de dialog unde un interlocutor încearcă o
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Olimp. Numele lui Vico și Herder deveniseră sacre pentru apologeții imaginarului romantic, aceștia proiectînd începuturile tuturor popoarelor, fără discriminare, în „trecutul îndepărtat”, în vecinătatea eroilor mitici și a zeilor. Romantismul reprezenta a treia mare tentativă a Europei, încă nestăpînită de patimi politice înjositoare și de mafii financiare, de a realiza o familie într-adevăr „unită”, pe temeiuri idealiste și sufletești; și se asocia celorlalte momente glorioase și integratoare, de fond și de stil de viață: Renașterea și Luminismul. Cărturarii nordici, în
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
succesiunii spirituale. Stefan Arteni a primit marele premiu al Ministerului Afacerilor Externe al Japoniei în 1996 și în 2005, și marele premiu al Consulului General al Japoniei la Los Angeles în 2002. ADDENDA 1. Triumful capodoperei Gîndirea oficială, căzută în patima ideologizării și a intereselor de grup, poartă război cu capodopera. Faptul decurge din confuzia regretabilă a valorilor, fenomen provocat cu intenție în modernitate și, mai cu seamă, în postmodernism, din dorința unui grup restrîns și potentat de a impune dictatul
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
fir de iarbă și, dând cu mâna, spuneai zâmbind: “Pasca mă-ti de furnică sau muscă, ce-i fi!” știind prea bine că eu eram vinovatul. Nu te-am auzit niciodată înjurând decât de pască. Și înjurai fără ură și patimă, indiferent cât de gravă ar fi fost cauza, înjurai mai mult cu o jumătate de gură, ca și cum ți s-a prins o lipitoare de picior pe care o desprinzi și o strivești. * M-au tulburat niște morți în familie, moartea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
asta era, dansul... Când îi cuprinsese în mâini mijlocul și a început să se rotească în ritmul acela obsedant, i-a pătruns în nări mirosul părului ei și i-a simțit pe obraz respirația caldă. Trupurile lor alunecau alături fără patimă, într-un ritm care nu era al lor, alunecau contopindu-se, dar rămânând ele însele, drepte, rigide, depărtate spațial, unite doar în avântul dansului fără sfârșit. Atunci și-a dat seama că nu o mai dorea. Ar fi vrut doar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lapte și cumva a pui. O să i dea basmaua jos și-o să-i despletească părul ca să-l sărute șuviță cu șuviță. Ce diavol l-a stăpânit până acum? Îi venea să cadă în genunchi, să mulțumească Domnului că scăpase de patimă. Fusese oare fermecat de cineva? Îi va spune toate astea și Laviniei, să o dezlege și pe ea. Se va spovedi și va posti cât îi va cere preotul. Va merge la Athos, ba nu, la Sinai, la Sfânta Ecaterina
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se rotea, se vedea pe sine dansând, săltându-și jupoanele cu dantele de spumă. Nu se simțea apăsată de nici o vină. Era mamă bună și soție grijulie. Era ca și cum trecuse printr-un foc în care-și lăsase să ardă toate patimile și toate visele. Cât despre Barbu, avusese nume domnesc, îl doriseră domn și cei din neamul Brâncovenilor și bunică sa, Ilinca Basarab, Cantacuzina. Ajunsese ajutor de capuchehaie la Istanbul de la nouăsprezece ani, ca să învețe cum se face politica. I-au
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ar veni de la țarii ruși... Și câte și mai câte... Dar nu asta am vrut să zic. Vroiam să-ți spun că atât eu, cât și mama suntem niște oameni cu picioarele pe pământ. Doar că mama a avut o patimă, averea. A adunat și a lipit una lângă alta moșie lângă moșie, până când i s-a dus faima în lume. Fetele le-a măritat cu alte moșii și noi ne-am însurat tot așa. Iar când a fost de i-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că cineva pândește pe coridor în apropierea cabinei mele și nu știu pentru cine este. Unchiule, iar începeți? Eu am fost la Ierusalim doar pentru ispășirea păcatelor mele, știi bine... Iar și iar același lucru, până când? adăugă Lavinia în șoaptă. Patima pe care o pusese în discuție îi îmbujorase obrajii. Joi seara, ajunși la Istanbul, au tras la casele lor de la Kuru Cișmé, de pe malul Bosforului. Erau așteptați de Dinu, stolnicul Constantin Cantacuzino. Spunea că sosise ca să-i întâmpine, dar de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
uiți vreodată în oglindă ca să-ți dai seama ce mare asemănare este între cele cinci copile și dumneata? Lavinia râse scurt. — Mă uit, sigur că mă uit, și odinioară îmi plăcea ce văd. Și cu gravitate, blamându-se, Lavinia povesti patima care-i robise sufletul. Nu pierdea nici un amănunt. Unchiul Ianache măsura cu pas agitat încăperea. Mihai, uluit, abia mai respira. — ... Și m-au chemat la agie să-mi ridic mortul, pe bărbatul meu cu cununie, pe Nicos. Nu împlinisem șaisprezece
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că eu sunt oaia cea pierdută. Lasă-ți turma pe seama ajutoa relor și îngrijește-te de oaia pierdută. Dăruiește mi și mie un ceas din timpul sfinției tale. Păreau de aceeași vârstă, deși Theodosie era cu zece ani mai mare. Patima cu care mitropolitul se dăruia chemării sale îl făcea să înțeleagă firea aprinsă a domnitorului. Prieteni de nu se știe când, încă de pe vremea în care Șerban se ascundea la mânăstirea Hangu. Când a răsărit prima oară steaua lui Șerban
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Mitropolitul, surâzând, îi atinse fruntea cu mir. — Îți mulțumim, prea sfințite, pentru frumoasa cântare ce ai orânduit-o. — Noi îți mulțumim, măria ta, și mai presus de orice mulțumim Domnului nostru Iisus Hristos care ne face alături părtași Sfintelor Sale Patimi, rugându-L să ne învrednicească să prăznuim și Sfântă Învierea Sa. Cum ți s-a părut cântarea, măria ta? — Când glasurile se urmăreau, pălind pe rând și renăscând în același timp, m-am gândit, prea sfințite, că asta nu este
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de pe urmă mai rea decât cea dintâi”, aceasta fiind o apoteoză a celui răstignit. Ultima evanghelie s-a citit, piatra Mormântului s-a pecetluit, diaconii l-au ridicat pe mitropolit să-l ducă în mijlocul naosului, lângă cruce, să binecuvânteze în numele Patimilor lui Iisus și întru nădejdea Învierii Lui. Unul câte unul, primul fiind vodă, veneau spre Theodosie să le înscrie pe frunte cu mir simbolul binecuvântării rostite. Îi miruia, le spunea câte un cuvânt și-i număra în sufletul lui, rugându
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]