6,959 matches
-
afectuoase, mai iubitoare, mai miloase și mai blânde; mai puțin Înclinate spre violență, spre egoism, spre afirmare de sine și cruzime. Iar pe deasupra, sunt mai raționale, mai inteligente și mai muncitoare. În fond, se Întreba Michel observând reflexele soarelui pe perdele, la ce servesc bărbații? Poate că În alte epoci, când urșii erau numeroși, virilitatea să fi jucat un rol specific și de neînlocuit; dar de câteva secole, era clar că bărbații nu mai serveau aproape la nimic. Uneori, Își Înșelau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Într-un restaurant italian, apoi urcară În garsoniera lui să facă dragoste. Bruno lustruise parchetul, pusese flori În vaze; cearșafurile erau curate și miroseau frumos. Izbuti s-o penetreze Îndelung, așteptând până ce ea avu orgasm; soarele, intrând prin spațiile dintre perdele, făcea să-i strălucească părul negru - În care se vedeau câteva reflexe cenușii. Christiane avu un prim orgasm, apoi imediat un al doilea, vaginul Îi fu străbătut de contracții violente; În acel moment, Bruno ejaculă Înăuntru. Apoi se ghemui În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
individuale, era probabil rezultatul unei confuzii Între libertate și imprevizibilitate. Turbulențele curentului de apă lângă piciorul unui pod sunt structural imprevizibile; totuși, nimeni nu s-ar gândi să le califice drept libere. Își turnă un pahar de vin alb, trase perdelele și se Întinse ca să mediteze. Ecuațiile teoriei haosului nu făceau nici o referire la mediul fizic În care au loc manifestările lor; această ubicuitate le permitea să găsească aplicații În hidrodinamică, dar și În genetica populațiilor, În meteorologie sau În sociologia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de frunze și lipsiți de cântecul păsărelelor, însă acum, când primăvara a sosit, totul a revenit la viață: păsărelele acoperă liniștea cu ciripitul lor vesel, pădurile sunt iarăși verzi că smaraldul, iar prin livezi pomii sunt iarăși încărcați cu o perdea albă și parfumată de flori. — Într-adevar, și eu am așteptat cu multă nerăbdare sosirea primăverii pe meleagurile noastre, pentru că iarna asta a fost tare lungă și grea pentru mine. Îmi pare rău pentru tine! Dar vrei să bem un
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
forma unei calești. Spre deosebire de vecinul său, un stratocumulus impozant, acesta era un cirrus prea firav pentru a struni mult timp strălucirea astrului, astfel Încât, un pic mai târziu, o rază sticli pe sub sprânceana de abur, pătrunzând prin despărțitura triunghiulară rămasă Între perdeaua și tocul uneia dintre ferestrele Salonului VIP numărul 6. La capătul călătoriei sale de ani-lumină, căutătura soarelui Înțepă una dintre pleoapele Împăratului, iar aceasta tresări și bătu În retragere, odată cu geamăna ei, oprind visul care se proiecta pe partea cealaltă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Început adevărata singurătate. Sau, cine știe?, a fost ultimul prilej de-a ne mai privi În ochi, cine pe cine mai putea vedea, când cadrul ferestrelor din clădirile Învecinate a Înlocuit televizorul. Pe aceste mici scene de teatru, Între faldurile perdelelor sau În ochiul mijit al jaluzelelor, s-au jucat ultimele drame ale omenirii, lipsite de aportul cuvintelor și al aplauzelor. Au fost schimbate milioane de semne din mâini, Înclinări din capete, uneori chiar zâmbete, bezele delicate Între cei care se
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cu un rustic stăpânit, Îmbia la cunoaștere reciprocă și la schimb fertil de idei. O privire furișă aruncată spre cartea uitată pe așternutul roz mi-a dezvăluit titlul: De ce iubim femeile, roman introspectiv de mare succes la acele vremuri. Apoi, perdeaua de un verde-aprins s-a dat la o parte și ea și-a făcut apariția. Strălucea din milioane de pixeli, placa video performantă Îi accentua grația mișcărilor, iar sistemul de sunet 18.2 Îi sublinia puritatea glasului. Avea părul adunat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
eu Însă rămâneam credincios obsesiei mele, care din când În când Îmi oferea din depărtare străfulgerări de-o clipă. La capătul unui lung coridor, atârnat de clanța ultimei uși, am găsit un slip subțire ca o praștie, străveziu ca o perdea, enigmatic ca o integramă goală-goluță, fără să aibă măcar o literă completată. Am deschis ușa și m-am avântat, cu brațele Înainte. În locul mult-așteptatei moliciuni de stirpe slavă, m-am pomenit Însă pipăind contururile beznei, Înfășurat Într-o cădere fără de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În șir la telefon când nu le-aude nimeni. Dar dacă stau Închise În niște baloane de săpun, așteptând eliberarea? Am intrat, bâjbâind prin aburii denși, alunecând pe pardoseala umedă. Nimic. Vocile și râsetele se auzeau În continuare. Am smuls perdelele În spatele cărora nu sufla decât respirația fierbinte a dușurilor. Am demontat gurile de ventilație, am scos sifoanele de pardoseală, ne-am uitat În spatele plăcilor de tavan fals. Am spart oglinzile. Nimic. Erau doar halate abandonate, capișoane transparente, pe care Încă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de rufe, se scufundă În cadă ori sunt Înghițiți de-un lift. În cea mai mare parte a timpului, adevărul este că suntem invizibili. Apoi, sunt chestiile care țin de geografia locului. În cazul În care Kuznețov avea la ferestre perdele, jaluzele ori o plantă care să blocheze vederea, eram mâncat. Nimic Însă din toate acestea nu se Întâmpla. Ambele camere, atât dormitorul, cât și biroul din care se ieșea În micul balcon, aveau ferestre mari și cu vedere spre șosea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Omul acesta era sîcîitor. Oferind pictorului doar compania unei gîndiri brutale, Aizic dorea cu orice preț să-l zmulgă din inerția pe care bătrînul o dorea durabilă. Un cîine lătră a om. Înspăimîntat, intrusul privi spre ușă. Vremea a tras perdeaua și tabloul zugrăvit de Aizic îi apăru în toată plenitudinea bătrînului Goilav. Nutri chiar, pentru fostul persecutat, un sentiment de dușmănie. - Mai departe știi ce s-a întîmplat? îmi povesti Goilav. Au venit timpurile dorite de tînărul Aizic, dar în
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
care era de obicei pustie. Prin ușile largi de hangar, deschise în peretele dinspre deal, se scurgeau fără opreliști noroaiele din curte. De curînd, din sălile de clasă fusese evacuat grîul, depozitat acolo în timpul campaniei de treieriș. Prin ferestrele cu perdele de tifon, grele de praf, nu puteai zări nimic. Aflată într-un hal fără de hal, de curățenia clădirii nu se ocupa nimeni, nici chiar forfetarul Jugan care avea menirea s-o facă. Dumnealui era prea filosof ca să-și irosească timpul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Nici traiul de șoricel nu-mi mai păru lipsit de griji. Uni, doni, trini, pani, Isca, pisca, doghimani... (folclor copilăresc) Mai erau puține zile pînă să înceapă școala. Însoțit sau nu de domnișoara Cornelia, cutreieram, sub cerul acoperit cu o perdea subțire prin care, metalică, răzbea lumina, satul. Virate în picaj, catralioane de muște se prăbușeau de pretutindeni. În rochii subțiri de pînză sub care, gol, li se ghicea trupul, neveste desculțe ședeau în portiță, cu țînci albineți în brațe. Pruncii
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
întotdeauna un factor de risc, cel mai bine e să le reduci la tăcere. În plus, mama n‑ar vrea ca ei doi să meargă nesupravegheați în camera de domnișoară a Annei, pe care a aranjat‑o ea însăși. Cu perdele înflorate, care i se potrivesc Annei ca nuca‑n perete. Într‑o cameră de domnișoară nu trebuie să stea o femeie, ci numai o domnișoară, după cum sugerează și numele. De fapt, Anna e încă un copil. Hans vrea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cârciumarul, care, la fel ca tata, e un fost ilegalist și combatant în război, se apropie vesel și oferă ceva din partea casei. Când tata primește ceva gratis, nu spune niciodată nu. E deja cam pilit și face un banc fără perdea, oare fetița e destul de mare ca să iasă la produs, că prea proastă pentru asta e oricum. Râsete stridente. Poate mă mai învățați dumneavoastră câte ceva, domnule. Pe dumneavoastră nu mai poate nimeni să vă învețe nimic, dar dacă totuși mai poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pe claviculă, ca niște șerpi subțiri, gălbui. Ar fi vrut să desprindă mâna, s-o întindă. Să apuce mânerul unei cești cu cafea, să întâlnească orice alt obiect sau mâna cuiva. Se întoarse spre ceilalți, uimită că nu-i vede. Perdele de aer vibrau, electrizate, despărțindu-i. Ca și cum soarele, pe care îl simțea pe buze, se risipise între ei. Soarele, precum coroana unui copac fără rădăcini, uriaș, ca un nor, din interiorul căruia se decupase curba albă a frunții de femeie
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Au lăsat-o în aceeași încăpere. Ouă, șuncă, brânză de burduf, unt. Cornuri, savarine. Avu timp să privească biroul lung, acoperind aproape toată lățimea camerei. Nici un tablou pe pereți. Deasupra biroului, un ceas mare, rotund, ca un barometru. Două ferestre, perdele grele. Trei fotolii, unul tras în colț, lângă masa rotundă. Aproape de fereas tră altă masă mică, cu două polițe ; în cea de dedesubt, un radio. Pe biroul placat cu cristal gros, telefonul și o lampă. Prânzul, la ora două. Icre
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fiul ? Oglinda în care o vede acum e murdară, bătrână ? Superba Simonetta... uscată, prăbușită. Blindată în nesimțire și în trecut. Poate fi imaginată ca o bătrână aiurită și maniacă. Zăvorâtă în chilia ei, ca și Cosimo, cu ferestrele închise și perdelele trase, înfășurându-se, ca și dânsul, într-un fel de manta uriașă, care s-o acopere în întregime. Umbra urmărind-o pe ziduri, în rarele zile când ar pleca sau s-ar întoarce acasă. Bănuitoare cu toți, respingându-le bunăvoința
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fața lată, buzele subțiri, firul negru al mustății, surâsul strâmb, timid. Un vechi camarad ? Demult, acum un veac ? Aceeași cameră. — Un domn... frac englezesc. Cabalinul... Cal și măgar. Catârul sterp, sihastrul, lordul, un corn englez. Ridică mâinile să împrăștie ultimele perdele ale somnului. — Te-ai sculat prea devreme, probabil. De-asta ai readormit, spunea colegul. Ți-am văzut bagajul deja făcut. Mi-am închipuit că ai ieșit. — Da, de ieri... reuși să bâiguie. Ar fi vrut să-și amintească vreun amănunt
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ori, până a găsit puterea de a se ridica și a părăsi încăperea... Chiriașul n-a văzut decât tivul rochiei muștar, unduind o clipă deasupra covorului. Prin urmare, Ortansa purta o rochie de culoarea muștarului... Ca să vezi, nici nu observase ! Perdelele sunt trase, răcoare și umbră, capul în pământ... ar fi greu pentru șiretul bicentenar Johann Caspar, chiar dacă s-ar strecura neauzit prin ușa rămasă întredeschisă, să cerceteze chipul captivului. Râsul gros și bătrân se ridică dinspre bucătărie, repede acoperit de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
paradite. Un râs bărbătesc, gros și vechi, din care cuvintele răzbesc greu, parcă din alt veac : — Era, era să scap, să scap tava de râs ! Glumețul ăsta de Mitu... scâncește, lăcrimând, ciudata arătare. Apare și Mitu, ras, frezat, parfumat : „Trageți perdelele, să ne vedem mutrele, ce dracu’ !“ și intră lumina și se văd mutrele, domnul Mitu oferă țigări și zâmbete și glume proaspete, n-ai cum să nu le primești. Apar și doamna Mitulescu și Lena. Chiriașul face conștiincios față conversației
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pe laviță, de unde se vede că slujirea lui Dumnezeu, costă pe amărât. Ai o mașină, ai o casă, cică-i necesar să chemi pe popă ca să-l alunge pe diavol dintre tacheți și culbutoare, din pereții casei, dintre crăpături, de după perdea. Bineînțeles, că la plecare popa are în buzunar, nu pe dracu în persoană, ci numai ochii lui, dați de tine, cu bunăvoință. Cică nu este obligatoriu, ca omul care are casă, să aibă în curte și o mașină, dar în
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
buci, le strânge și de acolo, pac, în tigaie. - Hă hă hă! - Bun bărbat! Atâta că mă cam chelfănea la beție, da’-n rest pâinea lui Dumnezeu. A meritat să mă scol douăj de ani să apretez și să calc perdele și lenjerii. - Da, bre, fie-i țărâna ușoară! își trage mucii nea Fane, trimițând încă o stalagmită pe tabla verde. Deodată încep să șușotească, se aude doar: nepotu-tău ți-a necinstit casa, a adus-o pe moldoveanca asta la tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de ciocurile reumatice și de cum îi fuseseră șterpeliți cârnații Trandafir. Vecinii de pe uliță îi ținuseră partea: au spus că toată viața fusese o femeie muncitoare, care vânduse mii și mii de franzele, care spălase și apretase mii și mii de perdele. Nu era normal ca acum, după o viață de trudă, să i se fure Trandafirii de pe masă. Unde mai pui că Zuza era curva cartierului, scotea din minți toți prietenii omului, de la potăi până la cei cu pedigree. Tatăl fotbalistului Stelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe ea, fiica denaturată, cicloapă și cu naturelul iubăreț, au expediat-o la București. Acolo l-a cunoscut pe Victor ospătaru’, mare proprietar de cocioabă din paiantă pe Muzicuței nr. 2. Pe ăsta l-a ținut împărătește toată viața, cu perdele apretate și chiftele în sos, rotunde ca niște buci. Bene vixit qui bene latuit! zic romanii, strămoșii americanilor. Mă lași? Ăștia s-au tupilat de le-a căzut mucu-n ciorbă și scârț! tot nașpa le-a mers. De fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]