14,286 matches
-
Eu să-l numesc...". Acum trebuie să-l și numesc. Ce va vrea în continuare, să-l botez? Avea ochi nu prea mari, nu prea mici, căprui deschis, un nas drept, o barbă fină și ascuțită. Pielea îi era un pic cam anormal de albă, iar trăsăturile îi erau înăsprite, dar nu prea mult. Părul îi era de un blond alb, care părea să fie o altă bucată de piele. Lung, dar nu prea, părea că strălucește în lumina aurie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
alea care nu au murit din cauza ploilor și care nu au fost modificate de Minister. Tot ce lipsește este ciripitul păsărilor, dar acestea nu se mai avântă afară din cuib decât noaptea, când e mai răcoare și aerul e un pic mai sănătos. Sâmbăta aceasta e prima din noul program de învățământ. De acum încolo vom învăța chiar și duminica. Nu vom avea nici o zi liberă și programul de studiu s-a mărit considerabil. Probabil că ar trebui să ne luăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
dacă ar veni Gardienii? I-am lua de gât și i-am târî prin colbul străzilor și otrava apelor din pârâurile orașului. Și tot așa mai departe. Velail? se auzi la un moment dat o voce pițigăiată. Uită-te un pic! "Velail" nu i-a atras atenția numai lui, ci și celorlalți de lângă el, adică nouă. Pe ecran erau scările blocurilor dimprejur. Erau pline de oameni care se îmbulzeau și se îmbrânceau, se împiedicau în graba lor și ieșeau terorizați afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
vedem subsolul. Subsolul? întrebă el nedumerit. Da, Vladimir, subsolul. Avem ceva de făcut sub laboratorul de biologie... Aaa! Păi, vezi că te căutau câțiva băieți acum câteva ore, când te chinuiai să controlezi Sfetnicii. Și unde sunt acum? Eram un pic furios că nu mi-a menționat acest lucru mai devreme. Nu știu. Poate lucrează la montarea tablelor pe ferestre, zise el defensiv. Într-adevăr, lucrau la montarea tablelor antiglonț. Pe unul din ei l-am găsit la etajul doi după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
proprie și poate pleca tot din inițiativă proprie. Am simțit-o răsuflând a ușurare și o căldură imensă mă năpădi atunci, chiar dacă știam că nu e al meu sentimentul. Totuși, aluziile făcute nu au scăpat Ministrului, care se încruntă un pic. Asta schimbă totul, spuse Allston la fel de calm ca și mine. Ana, vino! ordonă el. Dar Ana nu venea. Dimpotrivă, se dăduse un pas înapoi, parcă pentru a-i face în ciudă tatălui ei. Locul ei era aici. Locul meu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
transferul? Mai poate aștepta. Începem deseară. Vreau să fiu și eu aici. Clar? Foarte clar, zise Soliteraj puțin temător. M-am dus să văd cum stăteau lucrurile prin școală. Pardon, colegiu. În prima sală, totul era normal. Ei erau un pic terifiați și scârbiți de ceea ce văzuseră. Cei care n-au asistat la "spectacol" se dădeau pe lângă cei livizi și albi la față și-i întrebau ca și cum ar fi fost niște copii mici: "Și cum a fost? Cum a fost?". Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
o treaptă din ce în ce mai jos, spre necunoscut, un sentiment straniu de déjà-vu începu să mă cuprindă. Parcă am mai fost pe aici cândva. CÂND? Unde scările se terminau începea un coridor ai cărui pereți erau negri. Începea să-mi fie un pic frică. Oare mai era ceva aici, jos? În tenebrele pământului? Am înaintat timid, temându-mă să nu cad în vreo prăpastie imaginară. Lumina din camera de deasupra pătrundea într-o oarecare măsură și jos, dar nu îndeajuns și se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
curând, am dat și de sala cu patru stâlpi. Nu era nimic special în legătură cu ea... doar cei patru stâlpi care sprijineau tavanul camerei pătrate. Pereții erau la fel de întunecați ca și cei ai holului. Am înaintat până în mijlocul ei, încercând un pic dezamăgirea. Doar atât era aici, jos, în subteran? Ce era așa de special cu locul ăsta? M-am uitat mai atent. Poate am ratat eu ceva. În stânga, nimic special, în dreapta, la fel. În față, în schimb, mă înșelasem. Se continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ăsta și l-am abandonat când am băgat-o pe Eterna înapoi în teacă. Mergeam spre parter. Am luat în mână colierul pe care l-am primit și m-am uitat la el. Ce era special? Avea un lanț un pic cam grosolan și de el atârnă un colț lung și galben... de la un animal. Ascunde! Restiak!" zise Baronul. I-am simțit pe ceilalți foindu-se agitați și liniștindu-se subit. "Nu te bizui pe ceea ce vezi. Lucrurile sunt rareori așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
răspund la întrebare, că trei proiectile mușcaseră din grinzile de sprijin ale podului. Cabluri erau atașate de ele și pe moment erau lăsate, dar în scurt timp fuseseră trase din partea cealaltă de perdeaua zăpadă și tensionate. Capitolul 15 Vibraseră un pic nervos, dar se stabilizaseră. Ne uitam cu toții acolo unde trebuia să fie blocul gri, dar tot ce vedeam era cablul care se pierdea la câțiva metri în fața noastră în voalul de fulgi. Apăru dintr-o dată un om care venea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ar fi fost crăpată sau un rol jucat greșit... un zâmbet sau un ton al vocii nepotrivit... câte depindeau de prestația mea! Nu câte... ci câți! Nu cred că ne-am prezentat. Eu sunt Corvium! Se uita uimit și un pic speriat la mine, dar își reveni. Altanovici Helur, călăuza ta credincioasă, zise el cu o voce tremurândă. Încântat! Nu pot decât să spun același lucru. Din depărtare se auzi motorul unui elicopter cu trei pale care se apropia vertiginos de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mai bine unele aspecte ale securității noastre... un loc departe de ochii celorlalți. Înțelegi? Deplin! Ce s-ar întâmpla dacă s-ar afla că nu suntem încrezători în forțele noastre și în abilitatea noastră de a conduce? Câtă aroganță! Un pic de laudă și e întru totul cucerit și din nou încrezător în sine. "Fatală combinație", zise unul dintre sutele de glasuri din mintea mea, un strateg. Am coborât și la al doilea nivel al subsolului și apoi la treptele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
-ți dai seama. Mai ales după ce idiotul ăla de Altanovici a întrebat, iar eu am făcut greșeala de a-i răspunde! Începu să facă pași mici, care se vroiau a fi amenințători, așa că m-am prefăcut a-mi fi un pic frică. Planul meu... Vezi tu... Guvernului nu-i plac oamenii de teapa ta. Instigatori. De asta oameni ca mine, patrioți, sunt puși în anumite poziții, Corvium. Mai trebuie să spun că măsurile tale de siguranță vor fi inutile imediat ce ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Imperiul. Soarele a început să răsară și, în încercarea sa de a se impune pe bolta cerească, nu a reușit mare lucru. Norii au început să prindă ceva culoare într-un punct îndepărtat la orizont și să se distingă un pic față de portocaliul care îi domina. Apoi au început să prindă putere și să se extindă molipsitor și la alții din jurul lor. După vreo cinci minute de asemenea expansiune, discul solar începuse să se zărească la orizont. Își ițise capul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
infernal ca de fiecare dată și în încăpere apăru Altanovici în straiele Leverifului. Despre ce-i vorba? Comunicatul de presă... l-ai auzit? Da. Mi s-a părut foarte interesant. Mă bucur. Ce știi despre Leverif? Helur se opri un pic, se uită întâi la mine, nedumerit, și apoi la Corvium. Independența sa era planificată de ceva timp. Totul începe în Tibet și apoi se va extinde radial. E mâna împăratului aici. Hm... Ne putem baza pe ei? În ce fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
că nu putem sta aici o veșnicie... vom avea nevoie de căi de scăpare. Trebuie să ajungem în Leverif! Ce posibilități vezi? Hm... pe ușile principale nu putem ieși din cauze evidente... prin subteran, pe unde ați intrat, e un pic periculos. Trupele Armatei ar putea găsi acele tuneluri și atunci ar trebui să ne luptăm ca să ieșim... Așa m-am gândit și eu. Deci tunelurile sunt singura noastră cale... N-aș zice, făcu el întrerupându-l pe Corvium. Mai este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
se mișcase! Ce a rămas în urma sa era dovada clară a furiei Împăratului și a capacității acestuia de a o pune în aplicare. Uimitor! La fel găsiră și ceilalți demonstrația lui Corvium și sunt sigur că și el era un pic impresionat de performanța sa. Ceilalți își părăsiră posturile de la baricade și se apropiau grăbiți de scena măcelului, vrând să-l ajute pe Corvium, care trebuia să fie rănit! Acesta se lăsă în jos și luase din urechea unui TEG un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pe radar și pe alte sisteme, iar faptul că plecarea sa nu este pomenită în registre și că documentele care precizează ce duce la bord sunt încriptate până la paranoia, mie nu-mi vestește nimic bun." Unde se duce? "Așteaptă un pic!" După câteva secunde de ascultat fredonarea unei melodii din anii '20, răspunse. "La aeroportul din Ieșiron, dar dacă rabla asta electronică din fața mea nu se înșeală, atunci trece, în drumul său, pe deasupra colegiului." Sistați totul! "Ce-i aia "a sista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
din anii '20, răspunse. "La aeroportul din Ieșiron, dar dacă rabla asta electronică din fața mea nu se înșeală, atunci trece, în drumul său, pe deasupra colegiului." Sistați totul! "Ce-i aia "a sista"?" Opriți totul! Absolut totul! "De ce?" Mai avem un pic și terminăm aripa D. Cum adică să încetăm lucrul?" " Chiar așa! Am muncit degeaba sau cum?" Tocmai mi s-a comunicat că trei dintre tancurile Armatei au intrat în oraș și mai mult ca sigur noi suntem ținta numărul unu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
am greșit tunelul, domnule, zise cel din față către unul mai din spate. Nu era cufundat în întuneric. Se opriră. "Domnul" se strecură printre alți zece soldați și Gardieni și îl luă de grumaz pe un adolescent pirpiriu și un pic înspăimântat. Uite, băiete, care-i treaba! Ne-ai zis că ne vei conduce la intrarea subterană în colegiu. Deja ne-ai pierdut o dată când am luat-o pe un coridor greșit. Acum ne întoarcem pe un altul! Pe unde naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
poante făcuse colegilor și câte se făcuseră pe seama sa! Câți prieteni nu dobândi el acolo și câte cunoștințe! Era trist să-și vadă "casa" la mâna unor monștri de metal. Aceștia trăgeau fără încetare și monolitul se mai scutură un pic. Putea jura că vibrațiile sau sunetele exploziilor se auzeau până la el, purtate de vânt. Ajunseră și ceilalți. Se uită în jur, încercând să-și dea seama de poziția lor. Trebuiau să fie în Turnul Vechi, un stâlp antic care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
o locomotivă, Corvium îl întrebă pe fostul Romb Argintiu: Ăla era codul? Oh! Da! Împăratului îi plăceau codurile de genul ăsta. Urcând treptele vagonului, putură vedea mecanicul desemnat cum se grăbește spre postul său. Capitolul 26 Ani Eram cu toții un pic confuzi. Nu ne așteptam la un asemenea ajutor și câțiva erau suspicioși, dar era prea târziu ca să dezbatem problema cu puștile la ochi, căci cei dintâi au urcat în trenul care abia se târâia și își ocupau deja locurile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
asta ani de-a rândul. Nu mulți au tăria de caracter să se ascundă în ei înșiși atât de mult timp. Zâmbi resemnată, probabil, și fericită că rolul ei a luat sfârșit. Coșmarul se terminase pentru ea. Mai avea un pic și începea să plângă. Am liniștit-o și am mai vorbit. Am discutat despre colegiu, despre elevi, despre profesori, despre familia ei, despre cunoștințe și diferite puncte de vedere asupra lumii... despre aproape tot ce se poate discuta. Timpul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
altul decât Corvium, cel cu care avusese o întâlnire interesantă în holul de primire de la colegiul Avram Destoipov! Păli când îl văzu, pentru că-și aminti de el. Era exact așa cum îl văzuse atunci! Părul, doar, își pierduse din culoare un pic. Iar în stânga sa, cu mâna ei în cea a soțului, domnea fiica sa, Ana-Maria Michelle. Era îmbrăcată într-o rochie neagră elegantă ce îi punea în evidență aceeași rotunjime a pântecului pe care o observase la nevasta Cronicarului. În fața cuplului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
permită trupului să se vindece singur. — Un organism atât de șubrezit ca al meu? oftează descurajat Augustus. I-a trecut supărarea. Și durerea din picior s-a mai dus. Livia îl strânge afectuos de mână, încercând să-l îmbărbăteze. Un pic mai molcom, i se adresă iscoditor lui Musa: — Tu ce înțelegi prin leacuri blânde? Medicul prinde curaj: — Mă gândeam să oblojim rana alternativ, când cu frunze de varză zdrobite amestecate cu rădăcină de crin, când cu o cocă din miere
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]