10,156 matches
-
am intitulat Curiosul. Cu potirul de aur în față. În spatele lui e pictat un mic fragment de arhitectură olandeză, de la Amsterdam. După ce am semnat un contract cu Centrul de Artă din Amsterdam, în 1997. Am revenit la Chișinău și am pictat Curiosul. Are un sentiment ciudat personajul. Nerăbdător să ia potirul, dar ceva îl oprește, devine suspicios: ce este în potir? Otravă sau miere? S-a adeverit, după expozițiile pe care le-am avut în Olanda, că în potir nu-i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
care ți-a dedicat-o. I.M.: Mă surprinzi. Așa este. Mă bucur că a avut această idee. V.P.: Să mergem mai departe prin lumea ta proprie... Să ne oprim la acest tablou. Cum se intitulează? I.M.: Mama. Un tablou sentimental, pictat în 1996. Ea stă în fața casei, unde ne-am născut noi, cei doi frați. Ea, o ființă profund religioasă. Crede în Dumnezeu de când se știe. Asta ne-o spune prin icoana care se vede. Deși erau doar două biserici deschise
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Am devenit, mai târziu, puțin bănuitor, că nu am reușit acest tablou, din moment ce privitorii spuneau că-i și mama lor. Un soi de gelozie. Eram neîncrezător față de mine. Că, uite, am creat o imagine comună, idilică. Dar am să mai pictez ceva cu Mama și cred că, atunci, am să numesc tabloul Mama mea. V.P.: Să urmărim, dragă Iurie Matei, altă tematică, din expoziția ta de la Muzeul "Mihai Eminescu" din Iași. I.M.: Când am debutat la Chișinău, au fost suprinși specialiștii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Mama mea. V.P.: Să urmărim, dragă Iurie Matei, altă tematică, din expoziția ta de la Muzeul "Mihai Eminescu" din Iași. I.M.: Când am debutat la Chișinău, au fost suprinși specialiștii în artă, publicul larg. Avem în față acest triptic erotic. Este pictat pe vremea când eram student, în 1994. Nu toate mințile erau deschise. Erau mentalități învechite, trona mentalitatea comunistă, mai peste tot. Profesorul meu de la Facultatea de Arte Plastice, Ion Serbinov, care terminase Academia de la Sankt Petersburg, era format în atmosfera
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
student, în 1994. Nu toate mințile erau deschise. Erau mentalități învechite, trona mentalitatea comunistă, mai peste tot. Profesorul meu de la Facultatea de Arte Plastice, Ion Serbinov, care terminase Academia de la Sankt Petersburg, era format în atmosfera realismului socialist. Când am pictat acest triptic, a fost un șoc pentru întreaga Facultate, pentru profesori, colegi, specialiști în artă, public. Este un triptic, dar fiecare tablou are titlul său: 1. Rugă pentru încetarea luptei între suflet și trup 2. Te-am iubit câteva secole
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
și unicei iubiri ce durează din Egiptul antic și până astăzi. Din nou, apare fosta iubită. Într-o ipostază erotică. Este un triptic erotic. A fost un șoc pentru toată lumea. Au fost și niște lucruri raționale pe care le-am pictat. Am vrut să sparg anumite tipare. Nu se prea permitea pictarea corpului bărbătesc, nuduri de femei. V.P.: Vedem și falusuri pictate... I.M.: Da, sunt un simbol al fertilității. Și iar aduc în discuție ironia. V.P.: Se știe, în antichitate, cultul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
ori, i-a transformat pe oameni în arlechini. Care au renunțat forțat la principiile esetetice, la morală, din cauza sistemului politic. Acasă, erau cei adevărați, dar ieșind în public în calitate de pictori, scriitori sau muzicieni, nu mai erau sinceri. Urmează să mai pictez două tablouri pentru a forma un alt triptic. Un portret al secolului XX, Hitler și Stalin fiind copiii lui Lenin. Lenin este autorul lagărelor de concentrare, al gulagurilor. V.P.: Eu văd aici și un protest exprimat prin desen, culoare, prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
care am făcut vorbire. I.M.: Da, da, putem aprecia pozitiv și această interpretare. Suntem la un Festival de Neoavangardă și spun: un artist trebuie să se implice social. Nu poți să te izolezi, indiferent de stilul, de maniera în care pictezi. Sau prin felul tău de a gândi. Nu poți să faci abstracție de social, de ce se întâmplă în jurul tău. Niciodată, marii artiști, fie literați sau pictori, nu s-au detașat de realitate: intuind, anticipând și ce poate să se întâmple
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Am fost acuzat de pornografie, am fost catalogat ca fiind imoral, fără credință și câte și mai câte. V.P.: Au fost, înțeleg, reacții dure, vehemente. I.M.: Da. Dar nu au avut dreptate. Eu nu m-am retras. De atunci, am pictat și pictez tablouri cu atitudine. Evident, am și tablouri care sunt strict personale și sunt lirice, poetice. Cum ar fi tabloul Don Juan, care ține de partea intimă a omului. Dar sunt și tablouri ce înfățișează o atitudine socială directă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
acuzat de pornografie, am fost catalogat ca fiind imoral, fără credință și câte și mai câte. V.P.: Au fost, înțeleg, reacții dure, vehemente. I.M.: Da. Dar nu au avut dreptate. Eu nu m-am retras. De atunci, am pictat și pictez tablouri cu atitudine. Evident, am și tablouri care sunt strict personale și sunt lirice, poetice. Cum ar fi tabloul Don Juan, care ține de partea intimă a omului. Dar sunt și tablouri ce înfățișează o atitudine socială directă. V.P.: Dezvăluim
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Iurie Matei, ce ne poți spune? I.M.: Peisajele reprezintă o pauză la momentele mai complicate ale unor tablouri, cu un anumit mesaj și care mă solicitau foarte mult. La vernisaj, poetul Șerban Foarță a spus să nu renunț la a picta peisaje. Nu voi renunța niciodată. Prin peisaj, realizez niște portrete ale naturii. Așa cum o văd eu. Sau case, unde s-au consumat multe întâmplări ce țin de istorie, destin, cu scene de amor, de gelozie, omoruri. Sau tot ce poate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Mai am lucruri de anticariat. E o cameră a unui copil mare, pictorul, unde se joacă și fiul lui. Nu e acel atelier sobru. V.P.: Auzind ce face fiul tău, Richard, te întreb: ce face pictorul Iurie Matei când nu pictează? I.M.: Eu locuiesc în alt imobil. Când nu pictez, merg spre casă. Și de acasă spre atelier. Am simplificat foarte mult. Fac scenografii de film, fac decor și costume la piese de teatru. Am și luat multe premii pentru aceste
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
unui copil mare, pictorul, unde se joacă și fiul lui. Nu e acel atelier sobru. V.P.: Auzind ce face fiul tău, Richard, te întreb: ce face pictorul Iurie Matei când nu pictează? I.M.: Eu locuiesc în alt imobil. Când nu pictez, merg spre casă. Și de acasă spre atelier. Am simplificat foarte mult. Fac scenografii de film, fac decor și costume la piese de teatru. Am și luat multe premii pentru aceste activități. Prima mea scenografie în teatru a fost la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
vorbim despre Constantin Brâncuși, despre creația lui. V.P.: Sunt tablouri care, în permanență, îți oferă sugestii. I.M.: Da. Sunt mai multe etaje. Fiecare își găsește etajul său de înțelegere. De la omul simplu, surprins de măiestrie, care spune: ce bine e pictat acest chip, parcă-i viu! Până la un specialist în artă, surprins și el de măiestrie, dar pictura îi oferă cel puțin patru componente esențiale. Acum, în secolul XXI. Prima componentă este ideea. Urmează cum așezi această idee în compoziția tabloului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Ateneu", în primul rând, dar și în "Teatrul azi". V.P.: Întâlnirile memorabile cu pictorul Ilie Boca, un spiritus loci și nu numai, despre care ați scris aplicat, cu multă pasiune intelectuală, v-au marcat în vreun fel trăirile interioare, viața? Pictați, Carmen Mihalache? C.M.: Aș fi vrut grozav de mult să am acest talent. Îndrăgostită de pictură sunt de mult, în adolescență devoram cărțile lui Henri Perruchot despre viețile pictorilor, și mă visam flanând prin Montmartre și Montparnasse. Aș putea spune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
gropii cu var mă bâlbâi, tușesc, cad mereu de acord înghit zoile cu demnitate de lord colorez marginile nopții, cioburi de zile Clanț! mă fotografiază îngerul (monstru mic pe senile) clanț! clanț! și a doua zi apar în reclamele luminoase pictat cu tot cu carne și oase Chiar așa: trecut prin zodii și avataruri mă câștig pe mine însumi la zaruri trist și unt și nefiresc poet postmodernist în caftan boieresc mulgând moara costelivă cu aripile cosoroabe ca pe-o sondă din Emiratele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
despre schimbare (,,Noi forțăm primăvara"), iar Bush junior luați aminte și-a luat angajamentul ca America ,,să dea dovadă de determinare fără aroganță". Țintiți cât mai sus, dar păstrați-vă cuvintele cât mai jos pe pământ. Candidații prezidențiali obișnuiesc să picteze un tablou trandafiriu al felului cum va arăta lumea în eventualitatea că vor fi aleși, de parcă cerurile s-ar deschide astfel încât din ele să coboare dreptatea și echitatea. Nu vă așteptați la un astfel de cadou. Sunteți pe cale să moșteniți
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
Angela s-a afirmat ca dansatoare, și-a câștigat existența dând lecții de dans copiilor. Apoi toți s-au stabilit în Grecia unde s-a simțit magnetic atrasă de cultura antică și a început să-și conceapă dansurile după imaginile pictate pe amfore. Dansa noaptea, în spectacole, pe Acropole, reînvia coregrafic atmosfera serbărilor închinate lui Dionysos. Unii au fost extaziați de spectacolele ei, alții le respingeau. Ea însă a înfruntat prejudecățile snobilor și ale moraliștilor rigizi, a oferit contemporanilor un mod
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de origine manciuriană, din clanul Yehonala, una dintre cele opt familii întemeietoare ale dinastiei Qing, cu încă doi frați și o soră. În casa părintească, Laner / Mica Orhidee, acesta era numele ei, a învățat să scrie și să citească, să picteze, să cânte. Devenise o adolescentă atrăgăoare și cu tendințe de independență. A oscilat între a se căsători cu un tânăr ofițer cu care a flirtat și pe care nu-l va uita și participarea la un concurs de frumusețe, alături de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
săracii. A donat o grădină, a dărâmat biserica. Au construit-o în doi ani cu meșteri unguri. Aici a fost un fund de mare. Pe domnul diector l-am cunoscut în 1997, când am venit preot aici. Era o biserică pictată în 1983. Casa parohială a făcut-o în 1994. Am terminat gardul și am demarat proiectul casei sociale. În 2009, am început construcția. Este un centru cultural cu mai multe activități. O sală mare de nunți, alta mai mică pentru
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
vor mai îmbăta și nu vor mai face prostii. Fanfara va defila pe străzile asfaltate. Educația muzicală vine din Austria. Toate s-au ridicat cu efortul domnului director. Clădirea are 33 de metri lungime și 20 lățime. Era o biserică pictată în 1983. Am terminat gardul și am demarat proiectul casei sociale. În 2009, am început construcția. Este un centru cultural cu mai multe activități. O sală mare de nunți, alta mai mică pentru evenimente mai mici. Avem 16 camere ca să
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
îți iau glanda!”, i-a spus Jicî. Bătrânul se teme să depună mărturie. Dar Teletin a turbat de mânie când a văzut că nu mai are taurul. Trecem pe la biserică. Ștefănică Burghelea este țârcovnic. Îl întreb unde putem vedea icoanele pictate de Nicolae Grigorescu. „Da n-avem noi așa șeva. Di uni Grigorescu!?... Bisărica ari icoani noi, frumoasî, oti și culori albastri, roșîi, di tot felu...” Și dă jos din pod niște icoane vechi pe lemn de tei ca să mă convingă
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
viitoare categorie de bunuri la autoservire. Dar a dezavantajat perspectivele de expunere a produselor cosmetice în, raionul de tip bazar. Acolo, chiar și astăzi, cumpărătoarele se cocoață pe scaune înalte, iar stilistele machiate strident, reprezentante ale producătorilor de cosmetice, le pictează și le mânjesc cu de toate, ca să arate perfect, iar rezultatul este o punguță mică dar scumpă cu machiaj în mâna clientei care pleacă. Dar chiar și această metodă de a vinde cosmetice iese din scenă (cred că femeile sunt
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
instrumentală dreptul să meargă în reprezentarea gîndurilor și a evenimentelor"5. "Ne înșelăm cu siguranță dacă ni-i imaginăm pe compozitori luîndu-și pana și hîrtia cu intenția jalnică de a exprima un lucru sau altul, de a descrie, de a picta. Dar să nu ignorăm influențele contingente și impresiile exterioare. Adesea, pe lîngă fantezia muzicală, mai acționează, inconștient, o idee, pe lîngă ureche, ochiul, organ cu activitate constantă care reține, printre tonuri și sunete, anumite contururi care pot, pe măsură ce muzica se
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
soției sale, portrete care sunt la Muzeul de Artă din București, iar ale lui Costache Luca și al Coanei Tinca sunt în stăpânirea pinacotecii ieșene...Pe când cutreeram Buciumul, nu știam de existența unui tablou reprezentând hanul în zi de sărbătoare, pictat de Emanoil Bardasare, pe care privindu-l simți cum te învăluie zvon de cobză și țambal, peste care deslușești limpede glasul viorii și parcă îl vezi pe lăutarul din fruntea bandei cum își lasă obrazul oacheș pe trupul ei a
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]