14,398 matches
-
ne sărutam, dar acum plânsul era de fericire! ― Dor, dragul meu, cât te-am dorit!... Când auzii cum mă chema ea pentru întîia oară, m-au trecut fiori de voluptate. ― Aimée, draga mea Aimée! Și din nou ne îmbrățișam strîngîndu-ne pierduți, ca în fața unei primejdii iminente. O sărutam pe ochi, pe față, pe gât, pe umeri, cu o frenezie smintită, parcă mi-era frică să nu se volatilizeze în aer ca o întruchipare sintetică, iar eu să rămân pururi însetat de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
până atunci nu mi se părea că-i este proprie. Dar n-o cunoșteam încă; ființa ei complexă avea nevoie de mult timp pentru a se descoperi în întregime. Se zbuciuma întruna, tresărea cuprinsă de o neliniște apăsătoare, mă îmbrățișa pierdută, ca în preajma unei primejdii. Și deodată o podideau lacrimile. Plângea cu atâta sfâșiere încît m-am speriat: ― Ce-i asta? Ce ți-a venit? Te doare ceva? ― Tu uiți că în revărsatul zorilor vom muri? ― De ce? am bâiguit prostește. ― Pentru că
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mândria, nu mai semăna cu ea. Am poftit-o să șadă, dar n-a vrut. Mi-a mulțumit și a rămas în picioare. ― Știi pentru ce am venit. Numai pacostea asta îmi mai lipsea, după toate celelalte. E un om pierdut (nu îndrăzni să-i pronunțe numele în fața mea). Scapă-l! Îmi dau seama ce-ți cer, să salvezi un om pe care îți stă în mână să-l dobori. ― Cred că nu-ți dai seama ce-mi ceri. ― E așa
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mîncați grăsimea, vă îmbrăcați cu lînă, tăiați ce e gras, dar nu pașteți oile. 4. Nu întăriți pe cele slabe, nu vindecați pe cea bolnavă, nu legați pe cea rănită, n-aduceți înapoi pe cea rătăcită, nu căutați pe cea pierdută, ci le stăpîniți cu asuprire și cu asprime! 5. Astfel, ele s-au risipit, pentru că n-aveau păstor. Au ajuns prada tuturor fiarelor cîmpului, și s-au risipit. 6. Turma Mea rătăcește pe toți munții și pe toate dealurile înalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
lui Israel, acolo se vor odihni într-un staul plăcut, și vor avea pășuni grase pe munții lui Israel. 15. Eu însumi Îmi voi paște oile, Eu le voi duce la odihnă", zice Domnul Dumnezeu. 16. "Voi căuta pe cea pierdută, voi aduce înapoi pe cea rătăcită, voi lega pe cea rănită, și voi întări pe cea slabă. Dar voi păzi pe cele grase și pline de vlagă: vreau să le pasc cum se cade." 17. "Și voi, oile Mele, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
se mai fură cu camionul, nu mai dispar peste noapte statui, busturi, capace de-o tonă și sute de kilograme de lanțuri seculare botezate „fier vechi“. Acum, totul se face mult mai subtil. Adevărat, ce s-a pierdut a rămas pierdut. Între atâtea altele, s-au cumpărat cavouri istorice cu blazon, fără ca noii proprietari să marcheze undeva numele originar al familiei. În schimb, s-a afișat în sfârșit, la intrare, ghidul mormintelor de interes public, iar în locul haitelor de câini ai
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ș.a.m.d. Am avut profesori, colegi, rude și prieteni care trăiau 11 luni pe an numai cu gândul la pașaportul care să-i ducă de revelion măcar la Varșovia, Dresda, Sofia, de nu la Paris. În cei trei ani pierduți ca tra ducător dactilograf la „ICE Mecanoexportimport“ (i.e. „stagiul obligatoriu în producție“), aveam să văd câteva cazuri dureros de exemplare pentru ce va să zică obsesia străinătății, magia plecării, psihoza alienantă a ieșirii din țară. Specialiști desăvârșiți, multilingvi, oameni cu două, trei
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
interbelic“ publicat în nr. 330, din 18-24 august 2011, al Observatorului cultural. Condamnă și el „maniheismul ideologic transmis principalelor conflicte intelectuale din ultimele decenii“. O „paradigmă de gândire vede în interbelicul autohton o Vârstă de Aur a libertății și demnității pierdute“. Cea laltă, „radical-demitizantă“, vede în generația ’27 „un prolegionarism majoritar și tendințe bolșevice minoritare“. Prima concluzie - „ambele imagini își au justificarea lor“ - e la fel de justă ca următoarea: modelul D. Gusti a fost „cea mai consistentă alternativă universitară la modelul Nae
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
românesc. Un artist a cărui alcătuire fizică paradoxală - de virilitate diafană și forță eterică, de farmec crud și ludic ritualic - am admirat-o de la Valurile Dunării la Agamemnon Dandanache, de la Pădurea spânzuraților la copleșitorul final, de carnaval bahtinian, al Scrisorii pierdute, trecând prin coregrafiile jubilative din Leonce și Lena și, mai ales, prin halucinantele metamorfoze la care (Prospero alchimic!) i-a supus pe Victor Rebengiuc, Clody Bert h ola și Irina Petrescu, pe Toma Caragiu, Ion Cara mitru și Florian Pittiș
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
glorie fără o pasiune. Neoclasicii, care au avut ambiția să regăsească Elada și în forme, au fost primii care au compromis-o. Ei n-au regăsit "focul" antic. Au preluat doar "cenușa". Pe când romanticii au clădit din ruine un paradis pierdut. Undeva, în obsesia lor că totul este provizoriu, nesigur, precar, ei au descoperit că, dacă nu pot spera într-un timp fericit, nimic nu-i împiedică să-l plaseze în urmă. Parthenonul a ajuns, astfel, un loc de pelerinaje romantice
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
să aducă o nenorocire. Numai monștrii sunt excesivi. Typhon are o sută de capete. Gorgonele au zeci de șerpi încolăciți în păr. În rest, și astrele trebuie să asculte de o ordine. Dar amintiți-vă, domnilor, descrierile uneia dintre statuile pierdute ale lui Fidias. Înaltă de peste zece metri, celebra Athena Parthenos era un adevărat colos. Statuia o înfățișa pe zeița înțelepciunii în picioare, îmbrăcată într-o tunică lungă, ținând într-o mână o Victorie și în cealaltă o lance. Pe cască
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
să-și muște coada. Dar mă grăbesc să consemnez visul de azi noapte. La un moment dat, am auzit un lătrat furios. În clipa următoare, a apărut un câine, mare cât un vițel și cu părul întunecat. M-am crezut pierdut. Cum să mă lupt cu o asemenea namilă? Am reușit să-mi fac cruce cu limba în gură și am închis ochii așteptând. Dar, spre surprinderea mea, n-a urmat nimic. Au trecut, astfel, câteva clipe care mi s-au
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
perși în favoarea atenienilor (și, dacă perșii nu l-ar fi asasinat, șirul trădărilor ar fi continuat, probabil), fără să scadă în ochii contemporanilor, de ce n-am avea dreptul și noi romanticii să "trădăm" orice rigoare obișnuită, acționând după logica paradiselor pierdute pe care nu le cauți, ci le visezi? Scuza noastră e că facem, astfel, din antichitate un timp viu. Noi, romanticii, ne putem instala într-o Troie asediată nu de greci, ci de propriile noastre amintiri. Fără să vorbesc grecește
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
înțelege, fără prea multe lămuriri, că mă interesează să merg la bisericile românești din Chicago, în loc să petrec la "Balul strugurilor". A doua zi merg la trei biserici. Una evanghelică. Alta ortodoxă. Alta baptistă. Ocazie pentru a observa că nostalgia țării pierdute și credința sunt, strict, împărțite pe parcele. Fiecare se roagă pe parcela sa și își întreține amintirile fără să le amestece cu ale celorlalți. Mă bucur să întîlnesc români care țin să rămână români, chiar trăind la Chicago, dar mă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
valoare încredințate lui, căci eu cred că d-na Presber i le-a trimis ca să le vândă. Aceasta se vede indicat în pasagiul următor al scrisoarei sale: [... ]. În fine codicii civili cele mai multe cred că spun: ca la hârtii de valoare pierdute nu se plătește drept compensare decât cursul în care ele stăteau în momentul pierderei lor, echivalentul nehotărîndu-se după valoarea nominală arbitrară, ci după prețul lor real. Ar fi bine să i se spuie tatălui meu cât a costat înmormîntarea și
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
a rămas. Eminescule, nu le lua aceste ca reproșuri, poți reproșa inimei ceva? Și din iubirea ta trecută nu încerca să faci un act de conștiință pentru susținerea unei cauze pentru care inima ta și sufletul tău strigă că e pierdută. Amica ta Veronica Dacă-ți scriu este că plânsul nu m-ar lăsa să ți le pot spune. [VERONICA MICLE] [București, 7 septembrie 1879] Scumpul meu drag! Nu știu cum să încep, cum vei găsi această lettră roză! Nu mă mai recunosc
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
va veni un timp când vei simți toată amărăciunea mea de a mă fi sacrificat pe mine, idolul tău de altădată, unor considerente care nu-și vor da nicicând nimic din ceea ce te lasă a întrevedea, și nimic din cele pierdute Cu distinsă stimă, aștept răspuns. Veronica Micle {EminescuOpXVI 630} [VERONICA MICLE] [1 septembrie 1881] Domnul meu. Iarăși vă scriu și vă scriu numai și numai pentru a vă ruga să-mi reînapoiați corespondența mea. Nu știu cum aș putea să vă vorbesc
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
deslușite, refuzase hotărât, așa cum Maxențiu nu credea că va avea curajul. își închisese deci singur drumul. Acum, când îi era interzis, Leysins îi părea tot mai mult singura lui salvare. Nu mai era locul necesar dar ponosit, ci un paradis pierdut. Era însă neputincios. Ada, orfană și majoră, se măritase cu avere proprie și, din delicateță, Maxențiu nu ceruse act dotai. Fără delicateță, Acla deschisese la început credit larg prințului, știind că 1-a luat ca să-1 plătească. Averea o administra
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
iar. "Tocmai la Bihor! . . . Bună noapte în otelul de la Bihor." Ca goniți, gemenii plecase pe jos, apucând, fără să-și vorbească, aceleași străzi, mereu mai laterale, mereu schimbate, într-un fel de cursă parcă în care urma să le fie pierdută. Ajunși pe drumul ăsta întortocheat în fața feliei bizare de casă ce le era proprietate, se opriră printr-o aceeași mișcare, uitîndu-se în sus spre camera sechestratei, apoi unul la altul. - Nu mai trebuie femeie! mormăi încet unul sau cellalt, pentru
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
La situația dramatică a României din acel timp, 1940, Românii mai trăiau și durerea cutremurului din 9- 10 Noiembrie când vestitul Bloc Carlton cu 11 etaje, cinematograf, etc s-a prăbușit. Un cimitir de morți. Spitalalele pline de răniți. Locuințele pierdute și altele nelocuibile aveau nevoie de sprijin complex concretizat în hrană, asistență medicală, medicamente, bani, adăpostirea sinistraților, etc și aceasta a realizat-o faptic și prompt generalul Antonescu. Începe războiul Între gândurile în cascadă, Gheorghiță Savel tresare, parcă se vede
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
adus noua ediție, era bucuros că a păstrat în ea Marșul Basarabiei, din 22 Iunie 1941, precedat de harta României Întregite: “Azi noapte la Prut, războiul a’nceput, Românii trec dincolo iară Să ia înapoi prin armă și scut Moșia pierdută astă vară. Mergem în Câmpia Basarabilor Plină de grâne, plină de dor. Și’n Bucovina cu mănăstiri și brazi Mergem la luptă, dragi camarazi... Azi Prutul unește pe frații români Și Nistrul al nostru e iară, Jurăm că’napoi un
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
fire știind că-n istorie și-n lume mulți, foarte mulți au crezut că sunt de neclintit: faraoni, tirani, dictatori, coaliții, imperii, și s-au dus pe apa sâmbetei, spiritul lumii rămânând în continuare căutătorul de certitudini, de liniștea Edenului pierdut și căruia va continua să-i caute „la route de l’éternel retour et la porte de l’entrée”..., ca să parafrazez atâți istorici ai religiilor care au făcut din nostalgia Paradisului un mit al ontologiei lumii iar martirul, filosoful
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
fiert, pisica se sperie și fugi, de-a lungul mesei, printre mâncăruri, papagalul continua strigarea, vacarm în care se auzi, cu putere de tunet, vocea sărbătoritului: hai! Să apuce, fiecare; de ce poate; și să recuperăm, cât mai iute, prețiosul timp pierdut, că, pe mine, mă apucă iar! Hai! Ce stați, și vă benoclați așa, la sărbătorit. Apucați-vă. N auziți, uite, m-a și apucat, iar! Și, fără să privească în urmă, o rupse de fugă, spre bae, cu pantalonii în
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
fostului MOL au prins a se umple cu găsituri din pierzături, pe drumurile cocârlelor de trecători, pierzători, și de găsitori. Te minunai, de ce se putea găsi,în unitatea comercialo filantropică fără nume. De pildă: au fost găsite, pe drumuri, gânduri pierdute, idei mărețe, inimi zdrobite, aduceri aminte, misiuni, promisiuni, aranjamente, declarații,învinuiri, blesteme, cereri în căsătorie, invitații la iertarea greșelilor și a păcatelor, abuzuri, inclusiv sexuale, lacrimi după dragostele înghițite de hăuri, bichini, chiloți-gogoșari, izmene, papuci de odae, zgărzi, rufe umane
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
istoria țării, adesea urme dureroase. Fiecare amintire enunțată reprezintă un adevărat documentar din care se desprind aspecte relevante, mici bijuterii destinate istoricilor și iubitorilor de istorie, cercetătorilor, interesaților de viața cea de toate zilele intrată peste ani în umbra timpului pierdut. Din context se desprinde grija autorului, mare iubitor de istorie, pentru tezaurizarea amănuntului semnificativ (pentru eternitatescrie el). Lucrarea este împănată cu ziceri ale unor celebrități, ceea ce denotă interesul deosebit al autorului pentru cunoaștere. Am putea afirma fără exagerare, că ,,memoriile
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]