7,756 matches
-
uns cu un untdelemn de bucurie mai presus decît pe tovarășii Tăi." 9. Tu ai iubit neprihănirea și ai urît nelegiuirea. 10. Și iarăși: "La început, Tu, Doamne, ai întemeiat pămîntul, și cerurile sunt lucrarea mîinilor Tale; 11. Ele vor pieri, dar Tu rămîi, toate se vor învechi ca o haină; 12. le vei face sul ca pe o manta, și vor fi schimbate; dar Tu ești același, și anii Tăi nu se vor sfîrși." 13. Și căruia din îngeri i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
Prin credință au trecut ei marea Roșie ca pe uscat, pe cînd Egiptenii, care au încercat s-o treacă, au fost înghițiți. 30. Prin credință au căzut zidurile Ierihonului, după ce au fost ocolite șapte zile. 31. Prin credință n-a pierit curva Rahav împreună cu cei răzvrătiți, pentru că găzduise iscoadele cu bunăvoință. 32. Și ce voi mai zice? Căci nu mi-ar ajunge vremea, dacă aș vrea să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftaie, de David, de Samuel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
în cazul lui Aiax, Antigona refuză moartea înjositoare, batjocorirea trupului neînsuflețit al fratelui ei, lăsat să putrezească neîngropat din porunca lui Creon, Antigona care se trage totuși, așa cum îi reamintește Ismena chiar la începutul tragediei, dintr-un neam blestemat să piară de moarte violentă (de esemplu, automutilarea lui Oedip ori sinuciderea Iocastei). Gata să se sacrifice pentru a fi pe placul morților ei îndrăgiți, pentru a respecta ceremonialul funebru al înmormântării lui Polinice, Antigona i se împotrivește lui Creon, care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
o creatură a spațiului interstițial, căci ea nu aparține pe de-a-ntregul nici lumii celor vii, nici lumii celor dispăruți, la fel ca și Menelau, aflat și el în situația unei aparente morți. În povestirea lui Teucros, Menelau ar fi pierit, chipurile, înecat în mare; ca și Oreste, e socotit mai întîi mort, înainte de a reapărea în carne și oase. Menelau intră în scenă îndată după ce Elena se întreabă care i-o fi fost soarta: a murit sau trăiește? Căci, contrazicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
o mamă îmbrăcată în veșmânt alb de doliu, însoțită de fiica ei, pleacă la drum în căutarea copilului dispărut. Călătorie pe fundal alb: albul doliului, albul zăpezii, albul morții. Iar această cutreierare disperată printr-o lume albă, din care a pierit orice culoare o aduce pe mamă în pragul nebuniei, o transformă într-o siluetă fantomatică pe care cu greu o mai poți distinge, o umbră obsedată de imaginea fiului mort, imagine tulbure, încețoșată de brumă și de păienjenișul lacrimilor. Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
apoi în obsesia sângelui ce nu se mai șterge de pe mâinile somnambulei Lady Macbeth. Prezența lui Duncan se face simțită tocmai în această neodihnă, în această veșnică teroare la care sunt osândiți soții criminali. Oare lui Macbeth nu i-a pierit pentru totdeauna somnul de teamă că, adormind, îl vor tortura în vis fantomele victimelor lui? Lady Macbeth, mai dârză și mai rezistentă la început, nu devine ea însăși un soi de fantomă, o moartă vie, rătăcind noaptea prin palat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
privirea încrâncenată, nemiloasă, a fantomelor antice. Când același spectru se va înfățișa pentru a treia și ultima oară (actul al patrulea), el va fi însoțit de câteva năluci chemate de soborul vrăjitoarelor, umbre care vin și pleacă, se ivesc și pier îndată („come like shadows, so depart”, spun vrăjitoarele). Apariții/dispariții de umbre fugitive, umbre simbolizând totuși mersul implacabil al unei istorii deja trăite și consemnate. Întoarcerea fantomei este aici intim legată de fatalitatea istoriei. Într-adevăr, prezența spectrului lui Banquo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
creaturile”) și peren (memoria și cunoașterea). Urmează o pledoarie pentru necesitatea de a face o distincție clară între două tipuri de teatru: „Un teatru durabil și un altul efemer, tot așa cum există un suflet nepieritor și un trup condamnat să piară”. Teatrul durabil nu poate fi, așadar, conceput în afara sufletului. Memoria și cunoașterea se află, pentru el, în psyche-ul individului. Craig refuză, de la bun început, să identifice „sufletul” cu textul dramatic, respingând schema potrivit căreia sufletul acesta, spectru rătăcitor, s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
strat de paie. Strădanie inutilă. Ninsoarea țesea de acum un nou covor de omăt. Numai fulgii care nimereau în vâlvătăile jarului din marile masalale de tombac suflat cu aur, înfipte printre tufele albe de trandafiri și hortensii, se evaporau spontan, piereau cu un sfârâit scurt. În curte, doi platani uriași își legănau cerceii țepoși pe ramurile lor golașe. Între ei, slugile ridicaseră un cort deasupra unui podium acoperit de covoare. Mai multe ghirlande din brad, merișor și crenguțe de vâsc, zeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
iar prin cămara cu dulapuri, culese o tăviță de argint și reveni în bibliotecă. Numai că acolo... nu mai era nimeni. Îl copleși un sentiment acut de gol, de absență dureroasă. Auzea rumoarea, râsetele și melodia valsului vienez, dar îi pierise tot cheful. Avea în el o enormă tânjire după vremurile în care Luminăția Sa, Poetul, dădea o strălucire și un duh aparte tuturor acestor petreceri. Ceva mai târziu, când intră mucagiul ca să taie mucurile lumânărilor din sfeșnice, îl găsi întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
roșii creșteau deodată coarnele vreunui cerb singuratic. Ochiul unui animal nevăzut cerceta o clipă cuprinsul pădurii, ca să dispară apoi fără urmă. Când și când, puzderii de gâze, șerpi lunecoși, iezi rătăciți și iepuri fugari se ițeau din iarba înaltă și piereau dintr-odată, ca mistuiți de un pântec magic. Cu siguranță, cumanii care intraseră cândva în această pădure experimentaseră pentru prima oară vraja sau extazul. O numiseră Deli Orman, pădurea nebună. Și, în miezul acestei păduri, un pârâu sălta vijelios dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nesigure de semnături pe marile coli ale tratatului de pace, cei prezenți se treziră animați dintr-odată de o grozavă poftă de șampanie. O salvă de dopuri trăsni din zeci de sticle deodată, marcând începutul banchetului. Turnuri întregi de pahare pieriră, ca să înflorească în minunate fântâni de spumă și lumină curgătoare. Marele dragoman al Înaltei Porți, Dimitrie Moruzi, trecu ceva mai târziu, ca din întâmplare, prin salonul dineului oficial. Gustă din specialitățile franțuzești. Dar fără chef. Îl înconjura un cerc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
scotea totdeauna. La spărgea și până să nimerească pe cea cu pricina, scotea câteodată și două. Mi-aduc aminte de o slujnică venită în consult la Marcu Fișic. Când i-a zărit cleștele de fier în mână, tot curajul îi pierise. Zădarnic se răsti Marcu la ea. Fata ținea morțiș că măseaua n-o mai doare și că nu vrea s-o mai scoată. Bărbieritul o stropi atunci pe bluză cu apă de colonie albăstrită cu câteva picături de cerneală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
noapte cu tristețe fără leac. „Să-i ardem o țuică”, îmi propuse Ferdinand Sinidis, pălmuindu-mă cu surâsul său ironic. Țuica era o șliboviță poloneză de esență concentrată. El înghiți, totuși, dintr-odată conținutul unui pahar plin. După aceea îi pieri surâsul, deveni neliniștit, plescăi din limbă și începu să vorbească răstit, întunecat de o cumplită supărare: ...Și mai cu seamă dintr-o râie a obiceiului și de teama mizeriei care mă poate duce la mormânt, sau la ospiciu, stărui încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
majestății sale Wilhelm al II-lea, Împărat al Germaniei și rege al Prusiei, eu, mareșal de Mackensen, întăresc cu semnătură condamnarea la moarte a prizonierului de război român Gheorghe Chihaia, pentru că în seara zilei de...”. Chihaia Gheorghe îngălbeni. Sângele îi pieri din obraji. Dar nu trăda nici cea mai mică neliniște. Primise lovitura în poziție de „drepți”, ținând palmele întinse pe vipușca pantalonului, după ce paznicul îi luă din mână lumânarea de ceară. Era ultima noapte de groază și de nebunie. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
alamă care prezenta istoria ziarului. „FONDAT DE JAMES CHALMERS ÎN 1748...“ bla, bla, bla. Logan nu-și dădu osteneala să citească mai departe. Pereții liliachii din zona recepției erau goi. Doar o placă din lemn sculptată, care comemora angajații ziarului pieriți În cel de-al Doilea Război Mondial, spărgea monotonia. Logan se aștepta la ceva mai jurnalistic: pagini principale de ziar Înrămate, premii, fotografii cu ziariștii. În loc de asta, arăta ca și cum ziarul tocmai se mutase În noul sediu și nu avusese timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
aminte? Știu că e un labagiu. Redeveni serioasă. Doar că nu știam dacă vreți să vin și eu. După ieșirea aia. Înjurăturile din mașină? Logan radia. — Nu! E OK. Pe bune. OK, partea cu Înjurăturile n-a fost OK... Îi pieri zâmbetul din nou, iar Logan se grăbi, de teamă să n-o dea iar În bară... — Dar asta n-are nici o legătură cu nimic. Mi-ar plăcea să vii. Mai ales dacă face cinste inspectorul Insch. Se opri. Nu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
27. Sionul va fi mîntuit prin judecată, și cei ce se vor întoarce la Dumnezeu în el, vor fi mîntuiți prin dreptate. 28. Dar pieirea va atinge pe toți cei răzvrătiți și păcătoși, și cei ce părăsesc pe Domnul vor pieri. 29. Vă va fi rușine de terebinții în care găseați plăcere, și veți roși din pricina grădinilor în care vă desfătați; 30. căci veți fi ca un terebint cu frunzele ofilite, ca o grădină care n-are apă. 31. Omul tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
tuturor zidurilor întărite; 16. împotriva tuturor corăbiilor din Tarsis, și împotriva tuturor lucrurilor plăcute la vedere. 17. Mîndria omului va fi smerită, și trufia oamenilor va fi plecată; numai Domnul va fi înălțat în ziua aceea. 18. Toți idolii vor pieri. 19. Oamenii vor intra în peșterile stîncilor și în crăpăturile pămîntului, de frica Domnului și de strălucirea măreției Lui, cînd Se va scula să îngrozească pămîntul. 20. În ziua aceea, oamenii își vor arunca idolii de argint și idolii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
te lovea! Căci din rădăcina șarpelui va ieși un basilic, și rodul lui va fi un balaur zburător. 30. Atunci, cei mai săraci vor putea naște și cei nenorociți vor putea să locuiască liniștiți, dar îți voi lăsa neamul să piară de foame, și ce va mai rămîne din tine va fi omorît. 31. Gemi, poartă! Bocește-te, cetate! Cutremură-te, toată țara Filistenilor! Căci un fum vine de la miază-noapte și șirurile vrăjmașului sunt strînse." 32. "Și ce va răspunde trimișilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
pe cei fugiți! 4. Lasă să locuiască pentru o vreme la tine cei goniți din Moab, fii un loc de scăpare pentru ei împotriva pustiitorului! Căci apăsarea va înceta, pustiirea se va sfîrși, cel ce calcă țara în picioare va pieri. 5. Și atunci un scaun de domnie se va întări prin îndurare, și se va vedea șezînd cu credincioșie, în casa lui David, un judecător, prieten al dreptului și plin de rîvnă pentru dreptate. 6. Auzim îngîmfarea mîndrului Moab, fudulia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
isprăvit cu cetățuia lui Efraim, și s-a sfîrșit cu împărăția Damascului; dar rămășița Siriei va fi ca slava copiilor lui Israel, zice Domnul oștirilor. 4. În ziua aceea, slava lui Iacov va fi slăbită, și grăsimea cărnii lui va pieri. 5. Se va întîmpla ca atunci cînd strînge secerătorul grîul, și brațul lui taie spicele; da, ca la strînsul spicelor în valea Refaim; 6. vor mai rămîne doar cîteva, ca la scuturatul măslinului: două, trei măsline, pe vîrful crengilor, patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Egiptului tremură înaintea Lui, și li se îndoaie inima Egiptenilor în ei. 2. "Voi înarma pe Egipteni unii împotriva altora, și se vor bate frate cu frate, prieten cu prieten, cetate cu cetate, împărăție cu împărăție. 3. Duhul Egiptenilor va pieri din ei și le voi nimici sfatul, atunci vor întreba pe idoli și pe vrăjitori, pe cei ce cheamă morții și pe ghicitori. 4. Voi da Egiptul în mîinile unui stăpîn aspru, și un împărat fără milă va stăpîni peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
6. rîurile se vor împuți, canalele Egiptului vor fi goale și uscate, pipirigul și trestiile se vor veșteji. 7. Livezile Nilului de la îmbucătura rîului, și toate semănăturile din valea rîului se vor usca, se vor preface în țărînă și vor pieri. 8. Vor geme pescarii, se vor boci toți cei ce aruncă undița în rîu, și cei ce întind mreji pe ape vor fi nemîngîiați. 9. Cei ce lucrează inul dărăcit, și cei ce țes țesături albe vor fi acoperiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
din vitejii arcași, fii ai Chedarului, căci Domnul, Dumnezeul lui Israel, a spus-o. $22 1. Proorocie asupra văii vedeniilor. "Ce este de vă suiți cu toții pe acoperișuri, 2. cetate gălăgioasă, plină de zarvă, cetate veselă! Morții tăi nu vor pieri uciși de sabie, nici nu vor muri luptînd. 3. Ci toate căpeteniile tale fug împreună, sunt luați prinși de arcași; toți locuitorii tăi ajung deodată robi, în timp ce o iau la fugă în depărtare. 4. De aceea zic: "Întoarceți-vă privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]