6,979 matches
-
fost exilat la Atena. Aici i-a cunoscut din pe creștinii Vasile din Cezareea (329-279) și Grigore din Nazians (329-390), care i-a făcut o descriere aparte: Nu prevedeam nici bun văzând acel gât mereu în mișcare, umerii săltători asemenea platourilor unei balanțe, ochii cu privirea unui nebun, mersul nesigur, nasul neobișnuit, râsul strâmb și convulsionat, mișcările capului fără nici o logică, cuvântul ezitant, întrebările puse fără nici o rânduială și gândire, și răspunsurile care se încurcau între ele ca ale unui lipsit
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
se poate spune că peste 40% din americanii peste 65 de ani prezintă un grad de alterare a toleranței la glucoză. Studiul NHANES III (45) a evidențiat la rândul său o creștere cu vârsta a prevalenței DZ, ce atinge un platou între 60-74 de ani (fig. 1). În București într-o analiză pe ultimii 5 ani a pacienților nou diagnosticați cu DZ aflați în evidența institutului nostru, cei incluși în grupa de vârstă peste 65 de ani reprezintă aproximativ 30% din
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92225_a_92720]
-
de origine aluvială inundabilă, reprezentate de albia pârâului Cornești și terase ce apar în partea estică a teritoriului. Relieful actual al fermei Ezăreni se integrează în aspectul geomorfologic general al Câmpiei Moldovei. Cea mai mare parte din suprafața fermei cuprinde platouri largi cu altitudini medii de 100-130 m și pante de 2-4%. Altitudinea cea mai mare este de 170 m (Dealul Nucului) iar cea mai mică înălțime (60 m), aparține văii pârâului Ezăreni. Rețeaua hidrografică este reprezentată prin câteva forme depresionare
NĂUTUL by OVIDIU UNGUREANU, MIHAIL AXINTE, GINA UNGUREANU, ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/91866_a_92807]
-
secvență morfologică Am-A/B-Bv-Cca este mijlociu aprovizionat cu humus (3,12 g %) și azot total și slab aprovizionat în fosfor mobil (18,4 mg %). Reacția este slab acidă către neutră (pH = 6,6 - 7,2). S-a format pe platouri și versanția slab înclinați, reprezentând tipul de sol cu arealul cel mai mare de răspândire în cadrul fermei. Cernoziomul cambic moderat erodat, foarte profund, format pe depozite loessoide, lutoargilos, cu secvența morfologică Am-A/B-Bv-Cca. Solul are o reacție neutră - slab
NĂUTUL by OVIDIU UNGUREANU, MIHAIL AXINTE, GINA UNGUREANU, ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/91866_a_92807]
-
tipul Amsc-AGosc-Gr. Solul are un conținut de 232 mg la % săruri solubile și o reacție slab alcalină (pH = 8,3). Se găsește pe văile pâraielor (Pârâul Ezăreni) cu apă freatică la mică adâncime. Este prezentă eroziunea de suprafață, care, pe platouri orizontale și foarte slab înclinate și versanți cu pante până la 4-5 %, se desfășoară lent până la moderat, cu pierderi anuale de sol în limite admisibile. Pe versanții cu pante mai mari există condiții potențiale de manifestare a fenomenului cu o intensitate
NĂUTUL by OVIDIU UNGUREANU, MIHAIL AXINTE, GINA UNGUREANU, ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/91866_a_92807]
-
tu în rînd cu lumea. Îmi promiți, dragule? Val: Nu înțeleg de ce ești așa de îngrijorată! Doar știi că sînt o ființă rezonabilă, adaptabilă... (și se așează într-un fotoliu, răsfoind o revistă din geanta Irinei) Maria: (intrînd cu două platouri de intrări; dînd cu ochii de Irina) În sfîrșit, ai venit!Ai găsit și garoafe! Bravo! Zi cu noroc! Garoafe, frișca, taxi! Sper să fie cu noroc și pentru el. Irina: Dar nici nu se pune problema. Se întoarce rector
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Îmi pare rău dar cred că nu m-ai înțeles... Mihai: Lasă, că te-am înțeles... De m-ai înțelege și tu pe mine... Alex: Cred că o să fie mai greu... sau poate mai ușor... Cine știe! Bunica: (aducînd un platou cu fripturi; îi vede pe toți adunați cu paharele în mîini și, în mod reflex, se instalează în formație) Da' ce, iar te-au ales rector? (o șansă de relaxare pe care n-o pierde nimeni și rîd) Mihai: Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
îi dezvelim și vedem cu certitudine că acele chipuri sunt chipurile noastre, jubilante sau întristate. Teatrul este recunoaștere. Ieșirea din teatru. Plonjarea în timp Filigranat, scenariul oferă o serie de oportunități teatralizante. Textualismul face referință la două planuri: unul în interiorul platoului, iar celălalt, exterior acestuia. Cutia scenei în miniatură pe care a amenajat-o în apartamentul său fostul actor face posibilă încarnarea imediată a personajelor și momentelor uitate. În felul acesta reînvie Tovarășul Paleu, locuitorul unei lumi absurde care condamnă în
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
sau Înjurături lansate În eter unor absenți. Florin Iaru nu intră În polemică nici măcar cu H.-R. Patapievici, pentru că amîndoi lucrează, pînă la urmă, În același trust. Dar nici Cărtărescu cu Breban, nici Marius Chivu cu Daniel Cristea-Enache. Toată lumea, pe platourile scenei culturale românești, Împărtășește aceleași opinii. Taberele nu se părăsesc niciodată. Revin, deci. Eseurile mele despre literatura franceză - uneori chiar despre literatură pur și simplu - Își cer un titlu apt pentru două direcții de sens : o dată, trebuie să acopere tematica
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
acestei duble dezamăgiri, continui să scriu. Activitatea mea constă în a scrie fără ca vreodată să mă plasez de o parte ori de cealaltă, mereu în mijlocul vadului, sfâșiat între biografic și teoretic. Sunt un spectator care nu-și dezlipește ochii de la platoul de joc, pentru că vrea să regăsească acolo tot ceea ce poate căpăta sensul unui eveniment personal, tot ceea ce arta convertește în experiență. Atunci scrii pornind nu doar de la tine, ci de la eul tău fecundat de puterile scenei. O situație în care
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
într-o sală cu puțină lume, așezat lateral față de scenă, priveam Britannicus cu o atenție relaxată. Alexandrinii pluteau, urmându-și cadența sârguincios respectată, cunoșteam povestea, când, deodată, fără să-mi explic de ce, ochiul și urechea au simțit irezistibila atracție a platoului de joc. Nero, aproape de mine, în stânga scenei, o strângea la piept pe tânăra Iunia, poruncindu-i să se prefacă în fața iubitului ei, Britannicus, că nu-l mai iubește. Amintindu-i totodată Iuniei că, aflată sub supraveghere, nici o libertate nu îi
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
nu îi era îngăduită și că cea mai mică abatere risca să aibă consecințe dezastruoase pentru tânărul său partener. Perdeaua subțire care despărțea personajele nu era, în mod deliberat, etanșă și, lipsit de orice densitate, voalul nu marca decât fractura platoului de joc: într-o parte se ascundea Nero, iar în cealaltă se aflau nefericiții îndrăgostiți. Tânărul tiran îi spiona, adoptând poziția spectatorului care eram, în timp ce eu, la rându-mi, îmi intercalam privirea în diagonala privirii lui și, astfel, „supravegheam” situația
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
restaureze. Repercusiunile unei asemenea perspective sunt enorme și tot mai îngrijorătoare. Orice supraveghere produce un „efect de putere”. În rândurile ce urmează va fi vorba de o abordare a „supravegherii” și a diverselor moduri în care ea se exercită pe platoul de joc, sub ochiul avizat al unui spectator care îi resimte deopotrivă atracția și oroarea. Fără acest spectator nu există „scenă supravegheată”. Iată de ce analiza va viza atât textele, cât și spectacolele, va evoca efectele supravegherii nu numai asupra lecturii
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
observăm mecanismul și, din sală, efectele - căci, cel puțin de data asta, suntem mai informați decât o parte dintre personajele în cauză. Impactul asupra spectatorului se explică tocmai prin această situație nouă, care produce o modificare a raportului obișnuit pe platoul de joc. Spectatorul domină întrucâtva platoul. El este stăpânul vremelnic al scenei ca teritoriu supravegheat, pus sub tutela privirii sale aflate de cealaltă parte a rampei: raportul publicului cu intriga se modifică, iar implicarea lui este diferită, sporește. Fără să
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
căci, cel puțin de data asta, suntem mai informați decât o parte dintre personajele în cauză. Impactul asupra spectatorului se explică tocmai prin această situație nouă, care produce o modificare a raportului obișnuit pe platoul de joc. Spectatorul domină întrucâtva platoul. El este stăpânul vremelnic al scenei ca teritoriu supravegheat, pus sub tutela privirii sale aflate de cealaltă parte a rampei: raportul publicului cu intriga se modifică, iar implicarea lui este diferită, sporește. Fără să fie nici sacră, nici profană, această
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
implicate direct în acțiune, ignoră dispozitivul viclean și dibaci al supraveghetorilor, spectatorul nostru are o perspectivă globală asupra acestui dispozitiv, dovedindu-se astfel mult mai informat decât respectivele personaje. Situația devine și mai atractivă când regizorul asigură prezența simultană pe platoul de joc a supraveghetorilor și a supravegheaților. Spectatorul vede atunci ambele tabere antrenate în conflict și percepe incertitudinea provocată de diferența de nivel informativ dintre ele. Să vezi dispozitivul de supraveghere implică vizibilitatea tuturor personajelor participante la o structură în
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
se arată acum pe scenă, revelație a teatrului din anii ’60, de la Living Theatre la Grotowski, ale cărui ecouri se prelungesc până la Vitez sau Chéreau. Monique Borie a consacrat un amplu studiu fantomei care naște „îndoiala”, incertitudinea (real?, ireal?) pe platoul de joc... ei bine, ce facem, o arătăm sau nu? - that is the question! Punerea în scenă a unor dispozitive de supraveghere generează și ea o incertitudine asemănătoare. Răspunsurile, normal, sunt diferite. În spectacolul său, Brigitte Jacques-Wajeman preferă să-i
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Sandrine Anglade la Teatrul Vieux Colombier, se explică tocmai prin decizia de a arăta supraveghetorul și de a materializa scenic supravegherea. Tânărul angajat să-i urmărească când pe unii, când pe ceilalți, stă cocoțat într-un copac plantat exact în mijlocul platoului de joc, de la înălțimea căruia supraveghează mișcările celor de jos. Dar și noi, spectatorii, vedem împreună cu el ceea ce ceilalți nu văd. Ne aflăm, așadar, într-o situație de superioritate, fapt ce trezește în noi o plăcere copilărească, „voyeuristă”, pe lângă plăcerea
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
în teatru, da. Astfel încât, pentru a explica strategiile supravegherii, dramaturgii și regizorii au exploatat deseori resursele acestui no man’s land ce desparte spațiul privat de cel public, exteriorul de interior, și unde se manifestă din plin ambiguitatea supravegherii. Pe platoul de joc, de îndată ce intervine supravegherea, culisele, aidoma pragurilor, își pierd orice putere de protecție și, împânzite de capcane sau de puncte de observație, expun scena unei priviri exterioare camuflate care îi răpește orice capacitate de rezistență. Strategia supravegherii prevede atacarea
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
înșiși cruzimea operațiunii atât de îndelung gândită și atât de minuțios pregătită. Patrice Chéreau a pus genial în scenă această supraveghere-cadru și tot ceea ce ea comportă din punct de vedere al construcției scenice, creând un spațiu intermediar între public și platoul de joc. Supraveghetorii, plasați în primul rând al sălii, fac legătura dintre cele două arii și le asigură comunicarea. S-au făcut apropieri, și pe bună dreptate, între Disputa și celebra „aventură” televizată din Loft1... e adevărat, scenariile se aseamănă
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
sala de spectacol și să așeze spectatorii, după modelul grec, „în amfiteatru”. Scena va focaliza privirea și, de acum încolo, supravegherea internă a sălii, a spectatorilor între ei nu se va mai putea exercita: toată atenția se va îndrepta spre platoul de joc, nemaiputând să se disperseze ca până atunci și nici să profite de avantajele unei socialități reduse la zero. Din salon, teatrul devine templu. Fapt ce va conduce, din rațiuni multiple, la o repliere a scenei asupra ei înseși
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
țină seama de sală, dar, în același timp, prin această „amnezie” simbolică, ea obligă publicul să devină un supraveghetor prizonier. Încetând să se mai autosupravegheze, cufundat în întuneric, ignorat de cei de pe scenă, spectatorul supraveghează într-un mod aproape fraudulos platoul, pe care-l poate vedea fără să fie văzut: definiția supravegherii. Lucru care îi și place, o plăcere suspectă însă, căci pătrunde în universuri personale, urmărește traiectorii și acte individuale fără nici un alt motiv în afara satisfacției de a fi martorul
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
ne lasă să credem că ne-au uitat, tocmai pentru că vor să ne transforme în niște supraveghetori ce trag impudic cu ochiul la ceea ce se petrece pe scenă. Pentru că e vorba de un „al patrulea perete” fictiv, ca să accedem la platou trebuie să recurgem, aidoma unor perverși iliciți, la „gaura cheii”. De la supravegherea generalizată practicată fățiș în sălile prewagneriene, se trece la obscuritatea care îi permite scenei să se emancipeze, să iasă de sub controlul sălii luminate care, de acum înainte, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
însuși, devenit propriul său instrument de control și de verificare. Aici, unde nici o posibilitate de abatere nu este permisă, supravegherea efectuată de către regizor își pierde complet necesitatea. Tadeusz Kantor, familiarizat cu artele plastice (ca și Wilson, de altfel), rămâne pe platoul de joc pentru a supraveghea dezvoltarea ordonată a spectacolului, ținându-l cu strășnicie în frâu. El se constituie într-o prezență de o natură aparte, superioară și străină, dar întotdeauna gata să intervină dacă e cazul. Kantor zămislește o lume
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
ai săi, o atare convingere e complet depășită. Ei cred, dimpotrivă, că teatrul trebuie să integreze noile tehnologii, în numele unei voințe explicite de a-l „sincroniza” cu modernitatea și cu cele mai recente cuceriri ale ei. Recuperarea și utilizarea pe platou a acestora vizează o „apropiere” a teatrului de prezent, cel puțin la nivelul semnelor lui exterioare, atitudine respinsă însă de un Planchon sau de un Chéreau, care vor să păstreze legătura reprezentației și a strategiilor de supraveghere cu originea lor
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]