7,806 matches
-
scris și se va mai scrie însă cred că ar trebui să se vorbească și despre faptele bune făcute de acești oameni,oricât de răi spun unii că au fost, dar necredibile pentru națiunea română. Am citit o revistă despre plimbările lui în jurul lumii, care de fapt nu au fost numai plimbări fără folos; de fapt am trăit cu el peste 25 de ani,timp care a condus țara cu demnitate și autoritate, ori dictatorial cum zic unii. Ei bine, EL
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
să se vorbească și despre faptele bune făcute de acești oameni,oricât de răi spun unii că au fost, dar necredibile pentru națiunea română. Am citit o revistă despre plimbările lui în jurul lumii, care de fapt nu au fost numai plimbări fără folos; de fapt am trăit cu el peste 25 de ani,timp care a condus țara cu demnitate și autoritate, ori dictatorial cum zic unii. Ei bine, EL,nu a fost huiduit și batjocorit de nimeni, ca alții, peste
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
Oameni chinuiți de necazurile vieții, deși alții îi invidiau, pentru că umblau prin lume, pe toate continentele, pe la toate ambasadele, cu care avea țara noastră relații diplomatice și aceasta, într-o perioadă când alții nici nu puteau spera la astfel de plimbări. In realitate erau misiuni destul de neplăcute și cu mari răspunderi, dar nicxi acestea nu se cunosc de cine trebuie și nu pot fi prea mult destăinuite. Dar să vă spun ce-mi povestește prietenul nostru, căpitanul Nițu Eugen. „Ținând cont
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
uit bine,mă supără mai tare acum gropile de pe șosele,banii cheltuiți pe lucruri banale,fără rost, iar ce este mai necesar și urgent pentru oameni sunt neglijate,ca de exemplu miliarde de lei cheltuiți cu campanii electorale,serbări galante,plimbările unor persoane fără rost pe banii din bugetul statului,sau publici și câte multe altele. Spuneam că regret după timpul acela pierdut aievea, când mulți alții creeau,construiau "socialismul" care să ne ducă pe cele mai înalte culmi de civilizație
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
nelegiuire în zona lui de responsabilitate și sunt astfel de cazuri,slavă cerului. Fiecare gândește și zice că aceasta-i este meseria și pentru asta-i plătit.Este foarte adevărat acest lucru,dar nimeni nu știe ce risc implică aceste plimbări în miez de noapte. Nu cred că sunt prea mulți conaționali de-ai noștri, care rețin cifrele rapoartelor M.I. de la bilanțurile anuale, despre polițiștii uciși, sau bătuți de diferiți huligani sau bețivi, care de multe ori o fac cu premeditate
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
grijă să nu se spargă. Pe când la oraș trebuie să se apese pe buton ca să-i curgă apa de la un țonțoroi, dacă avea nevoie de caldă,sau de rece după voința omului.La țară cel mai neplăcut, era să facă plimbarea până-n capătul grădinii pentru unele și cele mai „necesare necesități”fie că era ploaie, viscol sau noaptea pe lună plină, după miezul nopții. Specialiștii în arta politică sunt de admirat cât sunt ei de pricepuți în ale științei de orice
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
ca să se dedice fotografiei și dansului. Îi place să se plimbe pe malul lacului Edsviken, prin împrejurimile încântătoare ale castelului Edsbergs, aflat chiar lângă apă. Dar starea ei de spirit în acea zi de septembrie nu se potrivea deloc cu plimbările idilice în natură. Rezultatul alegerilor din 19 septembrie căzuse ca un trăsnet peste mulți oameni, iar Facebook ul era plin de comentarii indignate. Felicia nu era șocată de anunțul privind intrarea în parlament a partidului naționalist. Se simțea, însă, tristă
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
23 August, cu două săptămâni în urmă, când, cu Messerschmitul meu 109G făcusem acea aterizare pe o singură roată, așa cum v-am povestit. Mai mult, pot spune că după ani și ani de război, acest zbor îl socoteam ca o plimbare de plăcere, o desfătare. Pasiunea pentru aviație întrecea pentru moment toate sentimentele ce ar fi încercat să-și facă loc în sufletul meu atât de frământat în această perioadă. Uitam în acele clipe totul: lungii ani de război, responsabilitatea grea
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
îmi făcea o deosebită plăcere să pășesc astfel alături de tatăl meu, fie afară prin parc sau pe câmp când era frumos, fie în marele hall din interior, când era urât sau întuneric. Cu mare emoție și mândrie îl însoțeam în plimbarea sa pe acest om atât de inteligent, de cultivat, mare psiholog și cunoscător de oameni. Luasem la rându-mi și eu acest obicei, care îmi oferea ocazia de a-mi aduna gândurile, a mă concentra, a lua hotărâri de multe
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
până seara târziu. La început am încercat să mă opun. A fost imposibil. Chiar și în timpul nopții, făceau cu schimbul pentru a-mi întreține focul. Timpul devenea din ce în ce mai friguros dar, de multe ori, în zilele frumoase și cu soare, făceam plimbări pe munte. Îmi făcuseră un baston frumos sculptat, pentru a mă ajuta prin locuri fără drum sau cărare. Dar ce mă impresiona cu totul deosebit, pentru a nu mă deranja în gândurile mele, la distanță, în mod discret, câțiva din
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
să-l întâmpine. Bărbatul corpolent - altfel atât de tăcut - l-a primit cât se poate de prietenos (eu cred că autorul Ochiului de urs a privit totdeauna copiii ca pe puișorii de jivine), l-a luat de mână, continuându-și plimbarea și... discutând literatură. Această întâmplare n-a avut nici o consecință pentru cei doi: Sadoveanu a fost pururi deprins cu succesele, pe care natura i le-a dăruit nu altfel decât talentul, iar copilul n-avea altă vocație decât pe aceea
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
lor era încă intactă, mama și Elenuța aveau obiceiul să meargă vara la băi, la Sângeorz, luându-mă și pe mine cu ele. Ce desfătare! Îmi plăcea apa minerală de la izvor (Hebe), îmi plăcea natura împrejurimilor: în fiecare zi, făceam plimbări prin pădure, pe drumurile de coastă înflorite (mă socoteam meșter în culesul florilor de câmp), însoțind damele care își vorbeau ale lor, alcătuind grupuri cu prietene, rude, cunoștințe (le ofeream buchete), simțindu-mă părtaș la conversațiile lor, permițându-mi mici
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
fost și bărbați și destui copii, dar pe mine mă interesau exclusiv aceste femei și, în primul rând, cele două doamne ale mele, ale căror toalete estivale mă preocupau, dându-mi părerea, comparându-le ambițios cu ale altora. Îmi plăceau plimbările prin stațiune, scalda la ștrand, câte un spectacol de cinematograf (melodrame ce-mi storceau și mie lacrimi), dar problemele apăreau seara, când cele două femei mă obligau să rămân singur acasă și să mă culc, fiind astfel cu brutalitate exclus
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
cu cafele peste cafele și dulcețuri peste dulcețuri (sau șerbeturi de lămâie, de ciocolată, de zmeură, de chitră, de trandafiri, în paharele aburind de apă de la gheață - noutate delicioasă pentru mine, cum noi erau și cuvintele chitră, ibric, chisea); cu plimbări prin Trivalea cea vestită. Apoi la Târgoviște, la „ruinuri“, cu vestigiile istorice care făceau să-mi vibreze plăpânda coardă patriotică, dar și în vizită la o familie care locuia la etajul unei case pe Strada Principală, ce mi-a plăcut
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mi lăsau gura apă. Port la Dunăre (cele mai vagi amintiri mi le-a lăsat, de fapt, apa: nici cheiul ei, nici portul nu mi le poate evoca memoria - se vede că nu prea umblam pe acolo, doar de o plimbare cu barca cu motor la Ghecet, la restaurant, ori de alta, cu vaporul la Brăila, îmi amintesc), mâncam acum din belșug pește, deși în afară de scrumbiile argintoase și albastre, presărate cu pătrunjel verde, maică-mea nu cred să mai fi gătit
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
-o, și-a vopsit părul: n-aveam dreptate, căci în ziua când a renunțat la coloranți, părut alb, bogat, ca o coroană de argint, i-a înnobilat figura. Mă desfătam mai ales când o însoțeam la modistă, iar dacă în plimbările sau drumurile mele prin oraș remarcam pălării ce socoteam că i-ar fi venit bine, îi atrăgeam atenția, pisând-o până când mergea cu mine să vadă ea însăși și să încerce. Mai târziu, în Germania, deprins cu vitrinele și pălăriile
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
lume cu prea mare zor ca să și rămână; de fapt, acest zor s-a datorat unui accident: în vizită la Bistrița, la sora ei Virginia, acolo măritată, mama - gravidă în luna a șaptea - a ieșit împreună cu mătușă-mea la o plimbare cu trăsura în afara orașului, iar la un moment dat s-au speriat caii, luând-o nebunește la goană - sperietură transmisă gravidei și fatală sarcinii delicate din pântecele ei). Cât eram elev de școală primară, prolifica-mi mamă apela mereu la
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
în altă localitate), însoțit de vreun subaltern mai tânăr, ca să-și facă cheful; se întorcea nou nouț, fercheș, spășit și blând ca o oiță, tovarășul lui de dezmăț (sublocotenent sau locotenent nefamilist) jurându-se că n-a fost decât „o plimbare“. De câte ori taică-meu lipsea inopinat și misterios, mama era nervoasă, abătută, îngrijorată, întrebându-se continuu de n-a pățit ceva fugarul, iar eu încercam cu râvnă s-o liniștesc. La examenul de admitere în clasa întâi de liceu, la „Gheorghe
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
noapte, se întindea pe spate, jos, lângă patul meu (eu regizam), dezgolit de la genunchi până la piept, așezându-mi goliciunea trupului meu plăpând peste carcasa lui carnală, micul meu sex lipit de trufia lui virilă. Plăcute și de neuitat erau și plimbările noastre prin târg, căci îl însoțeam la cumpărături și alte treburi în afară, când, fără grabă, alături de soldatul ce-mi menaja pașii de copil, introduceam mâna în buzunarul lui de la pantaloni, care, spart fiind, îmi permitea să-i contactez sexul
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
care nu s-a realizat, fiindcă tata, când a revenit, s-a opus cu îndârjire, drept pedeapsă (sever cu mine ca de obicei, în atari împrejurări) că spărsesem din neglijență o mare și scumpă vază de flori. Am făcut și plimbări solitare, împins de simțurile mele totdeauna în fierbere, prin pădure și pe malul gârlei, sperând nostalgic vreo „fatală“ întâlnire. Odată, pe țărmul Ialomiței, am dat de un soldat care, așezat chiar lângă apă, privea dus pe gânduri cum se rostogolesc
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Pierre Loti, care încep iar să se bucure de oarecare interes. Cu prilejul acestei vizite la București, mi-am cumpărat dintr-o librărie Les Fleurs du mal, în ediția populară nu lipsită de gust „Bibliothèque de Cluny“, pe care în plimbările mele prin capitală am purtat-o mereu cu mine. Așa, de pildă, când bunica mea „regățeană“ m-a luat cu dânsa - ca s-o cunosc și eu - la sora ei, vestita intrigantă a familiei, tanti Ana, de care doar auzisem
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
o clădire nouă cu două-trei etaje de pe strada General Grigorescu (soția lui Grigore Popa, mică și neînsemnată, era fiică de protopop ortodox, bogat, din Oradea și-i fusese colegă la universitate) mă simțeam atât de bine, ci și în lungile plimbări ce le făceam cu dânsul prin parcurile înflorite și parfumate. Când mi-am dat bacalaureatul, m-a însoțit și m-a așteptat în curtea școlii cât timp eram în sala de examen. Cu această ocazie, am descoperit parcă ceva sfios
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
iau la revedere de la toți! Nu pot pleca acum! Și ea răspundea: — Nu trebuie să-ți pese! Nimănui nu i a păsat de tine! Pleacă! Nu te uita în urmă! Era mică, avea 19 ani, îmi salva viața. O scurtă plimbare prin oraș cu copiii, ca și cum totul ar fi fost cum trebuie; o ultimă prăjitură. Mă temeam de co piii mei, de judecata lor din urmă. Cum să admiți că nu mai știi încotro s-o iei când ești totul pentru
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
mici de zi cu zi, din spălatul unei bluzițe, din pregătirea unui cozonac, din aprinderea unei lumânări, din atingeri și îmbrățișări; dintr-o cafea băută cu vecina de alături, din muzica pe care o asculți alături de cei dragi, dintr-o plimbare la iarbă verde și o pizza mâncată la o terasă pe timp de vară. Știi, spre final Micul Prinț nu mai putea să se întoarcă la floarea lui. Era mult prea departe... Ascult Enya și-mi mângâi copiii în gând
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
este ceea ce vreau să fac, dar n-am încotro, nu mă aflu acolo unde mi-aș dori, dar n-am încotro. Conceptul de puș cărie nu are legătură cu zidurile și cu prezența gardienilor. Înainte, acum câteva luni, după o plimbare prin Perugia, printre clădiri vechi, pe străduțe înguste de doi metri, cu pizzerii la tot pasul și spectacole în aer liber, mă simțeam bine. Ieșisem din pușcăria casei. Da, dar intrasem în cealaltă, mai mare, a orașului. Am încercat să
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]