7,124 matches
-
de mână, căutând parcă un fel de siguranță și protecție. Și, eventual, răspunsuri la întrebări. Și acum, ce facem mai departe? Așteptăm, i-am zis. Și la noapte rămânem aici? Așa se pare. O să rămânem aici până mâine. Și dacă plouă?... Or să construiască Hamsterii un adăpost. Îi ajutăm și noi. Ea n-a mai zis nimic. Începuse să se întunece și umbrele pomilor se întindeau peste pădure. Hamsterii au apărut aducând crengi frunzoase cu ei, abia se mai zăreau prin
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
Hamsterii. Da, poate ar fi mai bine. A ațipit și asta mică, nu? întrebă, privind spre Ghidușa care dormea rezemată de umărul meu. Îhm. Dar poate mai bine ar dormi în adăpost, că aici e răcoare și e posibil să plouă. Atunci hai să le trezim pe amândouă, și să le ducem înăuntru. Am vrut să-i spun despre dinozaurul de pe boltă, însă când mam uitat în sus, acesta nu mai era acolo, poziția stelelor era neschimbată, ca înainte... ca întotdeauna
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
nu-i chiar așa de rău, nasol e doar atunci când se-ntărește ghipsul, pentru că e fierbinte și te arde, însă dup-aia poți să chiulești pe rupte și e haios să te scarpini cu o andrea pe sub ghips și, dacă plouă, nu trebuie să mergi la școală, iar de alergări la ora de sport scapi o juma’ de an, pe motiv că n-ai voie să-ți forțezi piciorul, și dacă n-am curajul s-o fac, atunci o să spună la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am văzut cum doi muncitori de la uzină au scos ușa din țâțâni, au ridicat-o și, făcându-i vânt, au zvârlit-o cât colo, ușa a aterizat în fața mea, pe trotuar, din rama lată de metal, vopsită în albastru, cioburile plouau cu zgomot pe asfalt, iar la capătul zăvorului ruginit am văzut lacătul tot ferecat. Știam că ar fi trebuit s-o iau din loc, mi-am adus aminte cât mă rugase mama să nu dau de bucluc, cu toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
schimb îl vor susține pe Guyland. Lorne e omul nostru, moșule. N-ai ce-i face. — E nebun. Cum o să mă descurc cu el? — Uite-așa. Îi promiți toate câte le vrea și când vine vremea împlinirilor, te faci că plouă. Dacă simți că o ia razna, tragi scena și o faci pierdută. Tu realizezi montajul final, John. Jur. Chestia asta mi se părea că se leagă destul de bine. Și banii? l-am întrebat eu. — Banii, spuse Fielding, banii sunt o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
din Park. Marile magazine erau în plină activitate, adunând oamenii înăuntru, scoțând oamenii afară, supravegheate de suplele totemuri ale Manhattan-ului, acești idoli sau statui de piatră, care se uită zâmbitoare drept înainte, aprobând nepăsătoare tranzacțiile încheiate în strada de sub ele. Ploua cu bani. Pe trotuare vânzători de alune și specialiști în alba-neagra, maeștri ai cărților măsluite, hoți de buzunare, ași în contrabandă - toți își văd de treabă plini de abnegație. Și o mulțime de femei drăguțe care fac cumpărături și mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-ul. Rulam cu o viteză de 25 de mile pe oră. Dacă mă gândesc mai bine, erau poate 20 sau 15. Fiasco-ului nu-i place când e frig. Fiasco-ului nu-i place când e prea cald, sau când plouă. Ca să fiu sincer, Fiasco-ul cam dă în bară ori de câte ori trebuie să se ducă undeva. În ciuda tuturor calităților lui, n-a fost niciodată cu adevărat o mașină. ceea ce-i place - la ce este el incredibil de bun - e să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
drept, îi era cam șubred... S-a vindecat, altfel nu ar fi putut să muncească din greu tocmai la capătul lumii... A găsit medicamente potrivite... Bine că se întoarce teafăr! Orele au devenit zile, zilele săptămâni și tot așa; când ploua, timpul părea încremenit. A nins și a plouat mult. Din prima zi a lunii sorocite, Donna Iulia era mai mult pe Strada Mare, să-l vadă de la distanță venind pe Tim. După o săptămână a găsit că e mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
altfel nu ar fi putut să muncească din greu tocmai la capătul lumii... A găsit medicamente potrivite... Bine că se întoarce teafăr! Orele au devenit zile, zilele săptămâni și tot așa; când ploua, timpul părea încremenit. A nins și a plouat mult. Din prima zi a lunii sorocite, Donna Iulia era mai mult pe Strada Mare, să-l vadă de la distanță venind pe Tim. După o săptămână a găsit că e mai bine să-l primească chiar la intrarea în târg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
vremii, nu trecuseră decât două, galbene). Tim era tot urât, dar se mai împlinise. Cu o mână conducea, iar cu cealaltă își flutura pălăria din fetru. Întreg târgul ieșise să-l salute! Au trecut două săptămâni; vremea s-a schimbat, ploua și era frig; într-o noapte a nins. Donna Iulia nu s-a speriat, aștepta: mai era puțin. Trecătorii o salutau. Unii șușoteau. Donna Iulia îi privea cu coada ochiului. J’y suis, j’y reste! Și-a amintit: un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
fi venit în prima zi de iunie. Într-una din primele. Drumul înapoi era lung; vapoarele, la fel ca trenurile, întârziau. Chiar se mai scufunda câte unul, dar un asemenea ghinion ar fi fost prea mare. Bătea vântul. Nu mai ploua. Ieșea, tot mai des, soarele. Donna Iulia privea de-a lungul drumului; nu mai vedea bine. Pe Tim l-ar fi recunoscut, de la o anumită distanță. Orice drumeț ivit în zare o făcea să tresară. Tim n-ar fi venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
nu se mai îndoia! Donna Iulia ar fi mers la gară să-l aștepte, dar nu se încumeta. Uneori i se înmuiau genunchii. În capătul târgului se așeza pe trunchiul unui copac răsturnat. Pe iarba deasă și moale, când nu ploua. De zile în șir, cernea iarăși mărunt, ca toamna. Umezeala făcea frigul și mai pătrunzător. Pelerina Donnei Iulia avea poalele mereu ude și nici de cald nu prea ținea. Sub umbrelă era, parcă, și mai rece. Dar vremea s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
vite și semănături, își frângeau gâtul tot scrutând înaltul. Cu palma streașină la ochi, urmăreau zarea; preoții se rugau; toată lumea se ruga. Uneori, spre amiază, se iveau nori grei; aproape se lăsa întunericul; fulgera: s-ar fi zis că va ploua potop. Dar vântul fierbinte risipea negura imediat, ca pe fum... Când a bătut iarăși orologiul, pe la jumătatea lui mai, tocmai cobora asfințitul. Auzindu-l, oamenii au început să suduie și să blesteme. Ce le-o mai veni pe cap? se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
O dată la câteva zile, numeri în gând până la zece mii. Circa trei ore. Citești slovă cu slovă cărți pe care nu le suporți. Mereu ai grijă să-ți procuri câte una. Urmărești traiectoria și popasurile unei muște ore în șir. Când plouă, drumul de la slujbă până acasă îl faci numai pe jos, iar când este caniculă, nu bei - zile de-a rândul - nici un strop de apă ori de alt lichid. Te pregătești pentru o bătălie care s-ar putea să fie prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
câte altele, ori fetele se fereau de aceste etichetări. Nu voiau să fie omise de pe lista de favorite ale băieților curtenitori. De aceea preferau, din calcul, locurile doi sau trei. Erau ca și cum s-ar fi aflat sub frunză, nu le ploua, nu le ningea și nici nu erau atinse de ironia celor certați cu cerințele școlii. Preocuparea lor de bază era totuși învățătura. Mama Inei le spunea adesea fetelor: - Mai ieșiți și voi la o plimbare, la un spectacol, la o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
răspundă imediat la salut. Câtă vreme era domnișoara Dragomir, și nu Olga, lucrurile erau mai mult decât clare. Se hotărî totuși să răspundă, folosind un ton persiflant: - Nu prea pare a fi bună, domnule inginer Georgescu, s-ar putea să plouă și chiar să vină și vreo furtună! Căutând a-și motiva spusele, se uită spre cer, îngemănându-și gândurile cu norii cenușii prevestitori de vreme rea. Alex dădu să mai urce câteva treapte pentru a intra în clădirea poștei. Olga
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
odaia mea cu tavan oblic aveam doar un pat, un scaun și o masă. Mai aveam un CD Player și câteva discuri, pe care le-am tot ascul tat în primele zile până le-am învățat pe de rost. Afară ploua cum n-am mai văzut niciodată, într-un fel de crepuscul gălbui, și-așa avea s-o țină câteva luni în șir. Înnebuneam de singură tate. La facul tate predam câtorva studenți noțiuni elementare de limbă română. Când ieșeam, serile
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
nici nu deschisese ochii, parcă nici măcar nu se născuse, parcă doar Își imagina viața de adolescent care Îi fusese hărăzită În cea mai bună dintre lumile posibile, pe care fusese pre des tinat să o făurească tovarășul Nicolae Ceaușescu. Afară ploua. Și-a ridicat gulerul de la haină și a pășit ezitând În prima baltă care i-a ieșit În cale, apoi În următoarea, până când cineva l-a Înhățat cu putere de braț, iar el s-a gândit că banditul ăla de
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
pretențios... Dar doamna Îl place. Ai ceva de tânăr din romanele interbelice. — Și dacă eu vreau doar să mă culc cu tine? Mai am ceva de tânăr din romanele interbelice? — O să te culci, Vasile, o să te culci... Dar ce frumos plouă alături de tine. — Și dacă o să mă culc cu tine și o să-ți spun că mi-e scârbă de tine? Că ești o curvă? Ea a lăsat capul În pământ, dar nu s-a dezlipit de el, a suspinat doar, a
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
face. Astfel de propoziții din care lipsește vreuna dintr-acele părți se numește logicește nedepline tainice, - cari din împotrivă stau acelor în cari toate acele părți se pun de față și care se numesc logicește depline; d[e] e[xemplu]: Plouă, Viețuiesc sunt propoziții tainice și logicește așa se pot desface: Cerul este plouător, Eu sunt viețuitoriu. Însemnare. Adeseori sunt în județuri, afară de subiect și predicat, și alte adăogări care se numesc afecții ale subiectului sau ale predicatului; pentru ex[emplu
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
cel iute, un mannulus de rasă galică, de culoarea mierii și cu osatura delicată, tipică vârstei sale fragede, îl recunoscu de departe și necheză; sforăia, nerăbdător să i se dea drumul. Grăjdarii îl ținură însă înăuntru, spunând că urma să plouă din nou. Micuțul îl îmbrățișă, ascunzându-și fața în coama lui. Îngrozitoarea taină exista, și toți se înțeleseseră să i-o ascundă. Calul percepea oarecum această neliniște, căci era scuturat de frisoane. Burnița, așa cum prevăzuseră grăjdarii; după agitația provocată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
culoarea florii de lotus, știau să prepare parfumul sacru, khfir, descriau temple din granit roz vechi de trei mii de ani. Preceptori culți explicau că în țara aceea fuseseră inventate agricultura și știința hidraulică, vitală într-un ținut unde nu plouă; spuneau că Alexandria era cel mai însemnat centru de schimburi culturale și științifice; susțineau că în școala religioasă și filosofică de la Heliopolis se născuse intuiția divinității. Arhitectura, muzica, științele speculative, medicina se îmbinaseră într-un edificiu umanist. Cu o mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să se apere cu viclenie. Nu te teme, îi spuse lui Helikon mângâindu-i părul, vei vedea că, prin soția lui, Macro are să se lege de mine mai mult decât speră să mă leg eu de el. După atâta căldură, ploua, o furtună pe mare care făcea valurile mari, înspumate să se izbească de stânci. Își petrecu după-amiaza desenând. Apoi deschise un mic codex șifonat, îl răsfoi și văzu un desen cu linii imprecise: părea un edificiu pe malul unui fluviu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
unui mort. Tot timpul slujbei stătu de vorbă cu el, în gând. Avea atâtea să-i spună! Când au ieșit din biserică, soarele se ascunsese în norii care apăruseră pe cer. Cimitirul era aproape și cât ținu slujba, nu a plouat. Înainte de a fi introdus în groapă, chipul lui George se schimbă; o cută adâncă îi apăru între cele două sprîncene și o tristețe îi cuprinse toată fața; de asemenea i se schimbă și culoarea, în vinețiu. Frusina se apropie de
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
sicriu, spunând în gând:”să-ți fie țărâna ușoară, dragul meu! Simt că ne vom întâlni undeva, cândva!" După ce au plecat de la cimitir, spre casa părinților lui George unde avea să aibă loc masa de pomenire după datină, începu să plouă. Lumea care se afla la masă vorbea despre semnele care s-au arătat: despre chipul lui fericit din timpul slujbei, despre chipul trist înainte de a-l coborî în groapă, despre ploaia care s-a ițit după înmormântare. La toți li
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]