7,062 matches
-
150 manșa = 200(r.t.) Roberul = 500 sau 700 Întâlnire cu Neculai Albu Tatarii, nagâții Trecutul monahului nebun Nucile Tăierea boierilor Dimcea țiganul, gâdea Țărcile Vizita la lehuza, nepoata lui Tomșa Stratonic Pornește vânt Isaiia vornic Peisagiul Cătră sară va ploua Negrilă paharnic Broaștele vestesc ploaea. Luca pah. 28 1472 Neagu comis 15 28 43 1444 Veste de ploaie pe care o dă femeilor Bețiv nu-s, că n-am ce bea; Bătăuș nu-s, că toți mă bat Dator nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
zadar. Paserei străine îi clădește cuib Dumnezeu. Cine are a muri spânzurat, nu se poate îneca. Dacă vremea nu se dă după tine, dă-te tu după vreme. În lumea asta numai nebunii n-au năcazuri. Tu te superi că plouă prea mult, iar morarul se tânguiește că n-are apă. Pe oaia care behăiește în pădure, o aude lupu. Copilul orfan își taie singur buricul. Nu s-a auzit drum fără hoți. Copacul nu cade dintr-o singură pălitură de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
palat casă de vară a prinților Trubețkoi, la 18 km. de Moscova. Acum acest palat e sanatoriul Academiei. E așezat într-un parc vast; cu lacuri și copaci bătrâni. Aici e primăvara în toiu; a înflorit liliacul și cântă cucul. Plouă mărunt. Cântă picăturile în frunzișurile tinere. Am sosit întâi noi, cu atomobilele, trecând prin marginea unui sat de periferie a Moscovei, clădit din lemn bârne. Aici a cantonat cândva armata lui Napoleon. După un ceas au sosit și bagajele vesele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Dechemvrie, în primele cinci zile, apoi el se va retrage spre miază-noapte, și, după două zile de ploaie și lapoviță vor urma, pe a vremii uliță, două săptămâni de moină, cu ceață multă, iar din când în când va și ploua și uneori va burnița." ... "Zefirus va trimite niște ploi amestecate cu zăpadă pe la 22-23 și 26-27 ale lunii (dechemvrie), iar tu, Boreas, te vei război puțin cu Zefirus în ultimile 5 zile, cum și în primele șase din luna lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și în sunetul goarnelor „Dar și ostașii cei cu credință nenorocită, trăgând la rândul lor din tunuri și puști, au făcut să cadă asupra lor (turcilor) o adevărată ploaie de piatră, iar din arcuri și zenberecuri au tras (românii) de parcă ploua”. Asalturile turcilor n-au putut „să strice ceata celor cu credință nenorocită, nu au putut-o urni din loc”. Românii se luptau bine, mai spune Kemal-Pașa-Zade. Din descrierea lui Sa’adeddin, primele ghiulele trase asupra turcilor nu și-au atins
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cel Mare în timpul asediului celor două cetăți. S-a încercat recent o explicație a aceste inactivități. În anul 1484 au avut loc semne și minuni în măsură să impresioneze foarte puternic pe omul medieval, care era un superstițios. Astfel, a plouat cu sânge, când se ridicau zidurile cetății Romanului, iar mănăstirea Putna a ars. Omul acelor vremuri vedea în aceste fenomene avertismente pe care Dumnezeu le da omenilor. Mai mult, „Anul 1484 fusese prevăzut el însuși, ca având a fi un
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ploiatu/ De luncile-or năruiatu” (Mada - Hunedoara). Perfectul compus al verbelor predicative și localizarea topografică solară indică aici ieșirea din momentul critic al distrugerii necesare, când lumea a început deja să se formeze. „Vântu’ bate și-l spoește,/ Ploaia-l plouă și-l sfârșește;/ Mai din jos și mai la vale,/ Acolo este-o livadă./ Pă livadă apă merje” (Ghiderim - Transnistria). Ipostaze utile social ale lui axis mundi, pomii din livadă, stau drepți printre apele care se scurg, pentru că în mijlocul lor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
stau drepți printre apele care se scurg, pentru că în mijlocul lor se află fata care coase. Creația desăvârșită în urma lustrației prin apă este valorificată de principiul feminin: „La luncile soarelui,/ Flori dalbe de măr!/ La fântâna corbului,/ Grele ploi că au plouat/ Luncile mi le-au spălat;/ Apoi soare-au răsărit/ Flori frumoase-au înflorit./ Fetele cum auziră/ După flori se pogorâră./ Le rupea și le-alegea,/ Luncile le sărăcea:/ Cele mari cu brațurile,/ Cele mici mai puținele” (Călinești - Maramureș). Ocupație inițiatică
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Ca un păr”. Într-un basm din Fărcașele, Olt, ajutorul miraculos vine de la o entitate integrată dendrolatric. Informatorul dă ulterior date despre „arapul sălbatic”: „Esteun copac vechi, cine știe cum își are scorbura. El sta-n scorbura aia, - acolo. Sta...Nu-l ploua, nu-l ningea”. Din perspectiva simbiozei omcopac, „trunchii vecinici” eminescieni, cu suflete părelnice sub coajă, valorifică aceeași credință arhaică, a retragerii spiritelor tutelare în trupul arborilor seculari. Fecioara care se refugiază în lemn se identifică, așadar, atât cu principiul vegetal
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nobile în descrierea fizionomiei. Culesul ei este diferit prin recoltarea unitară a florilor, fără o distincție aparentă, ca o încercare de înglobare totală a puterilor estetice roditoare. Efortul de asimilare răpește bogăția câmpiilor: „La fântâna corbului,/ Grele ploi că au plouat,/ Luncile mi le-au spălat./ Apoi soare-au răsărit,/ Flori frumoase-au înflorit./ Fetele cum auziră,/ După flori se pogorâră./ Le rupea și le-alegea,/ Luncile le sărăcea:/ Cele mari cu brațurile,/ Cele mici mai puținele” (Călinești - Maramureș). Acțiunea ploilor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Bogata și făceam niște știoalne 10, bălți în care ne scăldam cu toți de-a valma. Ancuța era frumoasă, dar mergea oleacă șchiopătând și-i ziceam Șchiopuța. Ea ca și noi avea o singură cămeșa însă foarte largă și când ploua, ea ridica poalele cămeșii, noi ne băgam sub cămeșa ei să nu ne ploaie. Ea mă striga pe mine Ghiorghiță, cum auzea că mă striga mama mea. Dar biata Ancuță și frumoasă si drăgălașă n-a trăit mult, că s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
mai severă companie din Regiment. Comandatul companiei era Dl căpitan Neculcea Constantin de loc din Pașcani. Un an cât am stat în compania lui, nu l-am văzut odată voios și râzând. Ci tot încrestat, parcă tot îi ningea și ploua. Și nu m-am putut bucura macar de un dram de considerație că sunt și eu învățător. Iar când mergea prin oraș, mergea în pas de defilare, parcă era nevoie să-l vadă evreii cum merge. Și tot țapăn și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
cu altoitu. Și l-am întrebat: Cine mă învață să știu cum să lucrez ? ". Și el mi-a spus: "Dumneata singur ". Cumperi un caiet mare cu hârtie bună și ce vei face în grădină să notezi. Cum îi vremea, a plouat, bate vânt, nu bate și te dai singur la brazdă și așa am făcut și am eșit bine. Dar vorba lui Anton Pan: cu fața la icoane și cu ochii la cucoane. Mai mult ascultam muzica și mă uitam cum dansau Doamnele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
de ceea ce scria pe capacul ei: „Depune aici ceea ce - crezi de cuviință și ia ceea ce ai nevoie”. O astfel de formulare caritabilă nu o voi uita repede. Le-am mulțumit din nou și am ieșit în curtea bisericii. Surpriză neplăcută: plouă. Nu contează, îmi zic, drumul continuă, indiferent de vreme și problema se rezolvă cu ajutorul pelerinei pentru ploaie. Dar nu după mult timp ploaia se oprește și-mi pun pelerina la locul ei în rucsac. Altitudinea la care se merge pe
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
efortului fizic. Astăzi m-am trezit mai devreme, mă îmbrac cum pot în pat, pe întuneric, îmi strâng lucrurile, iau rucsacul și cobor în bucătărie. Alții au fost mai harnici decât mine, dar nu se grăbesc să plece deoarece incă plouă dar cu semne evidente de oprire. La 7.30 plec pentru un drum pe care nu voi întâni nimic pe o distanță de 17 km. Un drum lung, drept, cu piatră, printre miriști de grâu. După vreo trei ore de
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Silvia și Clara, că în seara aceasta în sat are loc un fel de sărbătoare a mâncării lor tradiționale, tortillas. Păcat că nu mănânc seara. Aș fi mers cu plăcere. Din nou s-a lăsat seara. Astăzi după amiază a plouat iar acum aerul este destul de răcoros, chiar rece, iar spaniolul de lângă mine, un tânăr frumos, deschide o sticlă cu vin în prezența a două tinere și frumoase spanioloaice. Dacă aici, seara clima este atât de răcoroasă, se înțelege mai ușor
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
și de fapt este o simplă ilustrare a unei lecții continue de viață. Este deja ora 22, iar în acest han în care sunt cazați cred că vreo 200 de pelerini, este liniște totală. Fapt surprinzător, dar cumva explicabil: afară plouă, iar barurile, restaurantele sunt la distanță. Camino, în apropiere de Santiago Arca, Santiago de Compostela, 15-16 august Una din tentațiile ce le simt acum în fața dificultăților, în cazul meu durerea de picioare și oboseala, este aceea de a găsi „soluții
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
cartiere îngrozitor de sărace, unde locuințele constau din patru țăruși, adesea nici măcar șlefuiți, pe care era întinsă o bucată de folie de plastic, pentru o minimă protecție de razele solare, de ploaie nici nu putea fi vorba, întrucât în Lima nu ploua niciodată, așa se spunea; chiar dacă se întâmplă să apară câțiva stropi de ploaie, aceștia sunt întâmpinați cu strigăte de bucurie. Nu mai văzusem niciodată un delușor cu terase pe care erau implantate aceste pseudo-locuințe ai căror locatari umpleau străzile Limei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Ca poet publică poezii în diferite reviste, printre care: Bugeacul, Familia Noastră, ș.a Poeziile sale i-au fost publicate în 1934 la București sub titlul „Poezii” și în 1939 sub titlul „Răsadul verde al inimii stelele de sus îl plouă”. A fost un poet planetar, cu gesturi larg democratice în stil Whitman și Esenin. CHIOIBAȘ Vladimir Id. S-a născut în 1919 în com. Colibași, județul Cahul (azi, Republica Moldova). Decedat. Stud. Absolvent al liceului de băieți Regele Carol al II
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
Ecaterinei Cavarnali, lui Chiril Cuțarov au conferit orașului mic de stepă, denumirea prin creațiile lor, de „centru cultural” al coloniștilor bulgari în anii 30 ai secolului XX. Printre operele sale poetice menționez: - Răsadul verde al inimii stelele de sus îl plouă, Bolgrad 1939. - Poezii, București 1934. „Poet planetar, cu gesturi largi democratice în stil Whitman, Vladimir Cavarnali, cum apreciaza Mihai Cimpoi, este producător de chiote și țipete înfricoșătoare, colorate în chip expresionist”. (Chiui ca un scit în stepă). Poezia lui este
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
octombrie 1940, deci după o lună de la arestarea mamei, tata a aflat despre data procesului în care urma să fie judecată. Așa că ne-a pregătit și după miezul nopții am plecat în căruța plină cu fân acoperiți cu pături fiindcă ploua și era rece. Spera că prezența copiilor în sala de judecată va impresiona pe judecători. La vederea mamei, plânsetele noastre mai mult i-au iritat pe cei care de fapt trebuiau să pronunțe sentința. Astfel, după citirea actului de acuzare
ÎNTRE LIBERTATE ŞI TEROARE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1701]
-
unul în dreptul celuilalt, din ochiul albastru al adevărului, dar și din ochiul cel negru al minciunii picurau câte trei lacrimi ca niște șuvițe apoase de foc; picurau câte trei perechi de lacrimi și pe partea însorită a adevărului începea să plouă, iar pe partea minciunii începea să ningă. Uneori treceau unul pe lângă celălalt fără să-și dea seama și atunci, în loc de trei, picurau din ochii lor șase perechi de lacrimi și unde cădeau, acolo făceau gaură-n asfalt. O singură dată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în loc de lacrimi, stropi de întuneric, iar din ochiul minciunii pietre topite, rostogolindu-se până spre seară la deal. A doua zi însă, totul reveni la normal: umbrelele, două, circulau în sensul stabilit, lacrimile picurau la momentul oportun, peste umbrela albă ploua de zor, peste umbrela roșie ningea de zor, stăruia și pe mai departe un anotimp nedefinit și suspect, iar lacrimile, unde cădeau, acolo făceau gaură-n pământ, marcând fiecare câte-un popas în deșert. Stele pe câmp Cădeau bufnițele argintii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
margini rupând zăgazuri, prietenii, înțelegeri... Cum s-au retras valurile în matcă? Cu ce pagubă, cu ce câștig? Vorba filosofului Alexandru Dragomir, reluată de Patapievici: "Ce se pierde atunci când ceva se câștigă?". Bahluiul literar, cu o anumită periodicitate, fie că plouă sau nu dă peste margini cu întreaga mocirlă a invidiei, resentimentelor, dușmăniilor celor nerealizați, a rataților, animați doar de pofta de a distruge orice încercare de afirmare a unei tradiții literare, a unei direcții culturale, în genere, în contra celor care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pe acolo umblau păstori cu oile. Într-o noapte li s-a arăta Steaua. Și Îngerii li s-au arătat vestind că S-a născut Împăratul veacurilor. Acum pe acel loc, deasupra grotei unde se adăposteau păstorii cu oile când ploua s-a făcut o biserică. Mănăstirea Sfântul Teodosie Aceasta frumoasă mănăstire este aproape de Betleem și viețuiesc În mănăstire trei persoane: două măicuțe și un preot călugăr. Biserica este foarte mare și impunătoare. Are o curte mare și frumos amenajată. O
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]