7,476 matches
-
în liniștea serii-n câmpii elizee. Și, Doamne, ce sfântă-i povața ce-o picuri în inima frântă Din ’nalte amvoane, din scunde chilii unde lucri izbăvire!... Cum crește în suflet nădejdea, când dreapta ta binecuvântă Norodul ce-și duce povara cu gândul la dezmărginire!... În zariștea sumbră, când cumpăna lumii se frânge-n epave, Doar tu mai reverși o lumină-n atâta noian de dezastre, Apostol de „Bine și Pace” pe mândre meleaguri moldave, În vorba dămoală a cărui, plâng
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
totul: să țâșnească flăcări dintr-însul și să mă aprindă, să mă ardă, să mă înnoiască! Undeva se ascunde o greșeală... Iată-mă, așa cum sunt la două zeci și cinci de ani și mai bine. Existența mi-a devenit o povară, mă suport greu pe mine însumi. și ceilalți au început să mă suporte cu greu. Căci undeva, în mine, se ascunde o greșeală... Trebuie să-i dau de capăt. Toată adolescența mea am privit viața prin prisme și oglinzi concave
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
vița lui de cerneală- tot atât de neagră pe cât se cuvine să fie și somnul profund. știam că a adormi înseamnă să te lași înecat în cerneală. Dar mai știam și că cine nu-și găsește somnul are conștiința încărcată, că o povară îi apasă pe creier. Așadar, cu mine se-ntâmpla la fel, numai că nu știam de ce. Cerneală era și în noaptea de-afară a satului. Castelul de apă domina întreg ținutul, sustrăgându-i pământul și cerul, iar pentru toți cei
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
tulpini păroase, târâtoare, prea subțiri, cu frunze zimțuite adânc care te zgârie și cu fructul mare cât o căpățână. Căpățâni mute, cărora chipul de carne aprinsă le crește pe dinăuntru: dovlecii și harbujii. Își supraevaluează forțele vrând să poarte o povară pe care de unii singuri n-ar fi în stare s-o ducă. Rămân fragili, își așază căpățânile pe grumazul unui câmp grăsan, le spânzură vertical de lemnul unui gard. Uitându-mă la aceste plante pe când eram copil în sat
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
grămăjoară de frunze putrezite adunate de vânt. Cum de cutează o fotografie de pe front, trimisă ca veste de moarte, să confunde între ele lințoliul cu batista, omul cu o mână de frunziș? Nimeni n-a putut lua de pe umerii bunicii povara pierderii fiului ei. Așa cum mie caișii îmi aduceau aminte de tatăl meu mort, la fel și ei un acordeon îi amintea de fiul mort. Acordeonul era obiectul rămas în urma sa care trebuia să-l suplinească. În ciuda ghebului, acordeonul aducea a
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
format inconștient tiparele ce aveau să se păstreze și mai târziu, când, lacincisprezece ani, a trebuit să plec la oraș la gimnaziu. Nici până azi nu știu dacă recunoașterea acelor tipare te cruța de unele lucruri sau, dimpotrivă, era o povară în plus. În școala de la oraș am dat peste insula copiilor de la sat printre copiii de la oraș. Era un gimnaziu german, însă elevii bine îmbrăcați, cu replică promptă, cu știința de a se evidenția proveneau din familii de ștabi români
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ziceam că lui Dumnezeu tot nu-i poți face în toate pe plac, altminteri, vezi bine, oamenii nici n-ar mai muri. și dacă oricum îți mai scapă o neglijență sau alta, atunci la fel de bine mai poți lua asupra ta povara altor câteva. Căci Dumnezeu tot mă va cerne prin sita Lui și dacă frec podeaua temeinic. și dacă mă cerne, barem până una-alta să câștig și eu ceva timp pentru joaca mea. Eram încredințată că această Cheie a cerului
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
murmurând în lacrimi: Unde ești Vasilică, dragul meu, copiii ăștia au nevoie de tine, cum ne vom descurca? Cine din noi va muri Înainte ca trupu-i să-i moară? Cine-o să-și lepede inima-n colb Insuportabil de mare povară? Ca un vânt rău ori ca o insultă Întrebarea prin rânduri trecu. Ascultă, ascultă, ascultă! Noi, nu! Niciodată! Noi, nu!" (Nicolae Labiș) În viața noastră începea o nouă etapă. Cum a fost? Vom vedea mai departe... Sfârșitul caietului numărul 3
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu aplicația informatica Google Earth, dar nici măcar așa, din susul cerului mincinos al Internetului, nu doresc să o mai văd. Apele care dorm nu trebuie tulburate. Doamna Cuendet are în grădină zece arțari seculari, care în fiecare toamnă își leapădă povara de frunze mari ca palma, untoase, care nu vor să putrezească cu nici un chip. Sarcina mea este să le strâng cu o greblă uriașă, apoi să le dau foc într-un loc special amenajat în mijlocul proprietății. Cu alte cuvinte, să
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
îndruma mărturisirile», - consemnează comisia - acesta punând numai în socoteala funcționarilor toate nemulțumirile sătenilor făgărășeni. Această declarație conținea cam următoarele: «Dacă ne întreabă pe noi dece se pustiește țara, ce alta putem spune decât că pe pielea noastră se experimentează purtarea poverilor grele și ale dărilor.... Că aceste dări merg în visteria împărartului sau altundeva noi nu știm. Slujba la cetate, în deosebi transportul lemnelor de foc e foarte grea.... Spre marea noastră nemulțumire vin la noi comisari incvisitori, care trăiesc bine
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
însă experimentăm aceia că o încasează cu execuții aspre, așa că cheltuielile noaste cu datul de bani de potcoavă, vin, vinars, fân și ovăs, întrec o treime din porție... 2. Slujba la cetate, în deosebi dusul lemnelor de foc e mare povară pentru noi.... 3. Când vine postășit greu în districtul nostru, atunci ajunge și pe noi destul, fiindcă trebuie să dăm carele, caii de ham și vitele de jug, pe care le duc departe, uneori până-n Buzaie (în Treisacune), alte ori
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
pustiim arătăm aceste acuze: 1. Darea împăratului ne apasă foarte greu și de multe ori se întâmplă cu țidula sacunului sosește și executorul și atâta mâncare și băutură pretinde.... 2. Dusul lemnelor la cetatea Făgăraș e o grea și mare povară pentru noi.... 3. Când trece multă armată în sus și în jos, atunci prestăm postășit greu, trebuie să dăm 4-5 care cu vite de jug până la Sibiu ori Miercurea, ori Țara Bârsei.... 4. Fiindcă domnul pentru plăcerea curții îndreaptă pe
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
localuri cu oferte variate și atractive, ca și cum viața ar fi o nesfârșită petrecere; Să preia și să utilizeze în propriul comportament manifestările de violență și de bădărănie întâlnite la tot pasul; Să disprețuiască munca... E drept că sărăcia și multele poveri puse în spinarea truditorilor pământului existau și pe vremea copilăriei lui. Sunt și acum. Boierii și arendașii care storceau fără milă vlaga țăranilor, cârciumarii și comercianții hulpavi ce veneau la sate ca să se îmbogățească își recapătă încet încet privilegiile pierdute
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
bani puțini, și care abia își asigură supraviețuirea, dezavuează politica de protecție socială a Guvernului, care se laudă cu sumele tot mai mari acordate nevoiașilor (cei mai mulți dintre ei fiind săraci din cauza trândăviei și a viciilor), încurajând astfel nemunca și creșterea poverii sociale, în loc să se asigure locuri de muncă pentru toți cetățenii țării. Dispariția interesului pentru muncă și a dorinței de a munci sunt cele mai mari pierderi în plan social și moral ale tranziției. Mulți tineri care la absolvirea ciclului de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
prașila, seceratul, culesul etc.), când zorile zilei le întâmpinam pe ogor și întunericul înserării ne găsea tot acolo, încât casa și ograda le vedeam la lumina zilei doar duminica și de sărbători. Și totuși munca nu era privită ca o povară, iar familia se dovedea o veritabilă școală a muncii. Întunecata și devastatoarea perioadă a agriculturii socialiste a adus satului românesc daune incomensurabile, dintre care cea mai mare este surparea principalului edificiu moral: cultul pentru muncă. Cultul pământului Trenul personal care
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Concomitent, bătrânul dascăl trăiește tristețea unei realități dureroase pentru el. Vârsta foștilor săi elevi îi dezvăluie incontestabil dimensiunea senectuții sale. Stau mărturie ridurile adânci de pe obraz, ochii stinși cu albastrul lor decolorat, părul argintiu, trupul împuținat cu spatele adus sub povara toamnelor pe care le poartă, mișcările mai lente și mersul încetinit. Este ceea ce a mai rămas din vioiciunea, neastâmpărul și vrednicia dirigintelui lor, gândesc, cu matură înțelegere, băieții lui Dumitru Dascălu. Timpul, veșnic curgător, și-a îndeplinit inexorabila operă devastatoare
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
și că în curând umbrele înserării vor pune stăpânire pe întreaga fire... Cu ultimele puteri, pornește spre blocul în care viețuiește de aproape o jumătate de veac, spre locuința în care nu îl așteaptă nimeni și în care își duce povara anilor și crucea singurătății. Scrisorile și fotografiile primite de la copii și nepoți, aflați peste mări și țări, sunt puținele raze de bucurie care îi luminează, din când în când, sufletul înnegurat. O dragoste cât o viață Așa poate fi definită
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de îmbrăcăminte (care trebuiau să fie cât mai plăcute), de însușirea și practicarea unor purtări frumoase în relațiile cu fetele, de compunerea unor scrisori cât mai sentimentale care să meargă la inima adresantei. Corespondența cu Mărioara era una din dulcile poveri care îi consuma o bună parte din timpul dedicat gândurilor și trăirilor idilice. O săptămână întreagă dura alcătuirea scrisorii în nenumărate variante până ce aceasta căpăta conținutul dorit. Două săptămâni aștepta nerăbdător răspunsul. Între expedierea misivei și primirea răspunsului timpul se
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
întâlnim cu copilăria, să ne potolim setea la izvorul nesecat al amintirilor, să retrăim la alte cote de intensitate momente și întâmplări din viața de elevi, în ambianța mirifică a Șendriceniului drag. Nu ne au împiedicat nici osteneala drumului, nici povara anilor, nici șubrezenia sănătății, nici puținătatea banilor. Cu inimile pline de bucuria revederii, cu ochii încețoșați de vârstă dar și de emoții, am dat ocol clădirii școlii, am admirat numeroasele anexe adaptate noului profil al așezământului, ne-am plimbat pe
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
plecat să scrii pentru îngeri, acolo, în împărăția drepților, Colegul și prietenul tău, Vasile Fetescu, cu o lacrimă între pleoape, îți mărturisește că îi lipsești, Mult! Dispariția poetului Mihai Munteanu înseamnă o mare pierdere pentru cultura și creația literară botoșăneană. Poveri Mai sunt încă zile frumoase de miez de toamnă, cu lumina soarelui gălbuie și blândă, cu nopți răcoroase și zile calde, cu miros de mere, crizanteme și gutui, cu frunzele copacilor colorate într-o gamă mozaicată și tristă, care se
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
aceia dintre ei care au văzut lumina zilei pe meleaguri străine abia dacă au învățat câteva cuvinte din limba străbunilor lor. Cărțile sunt cele care îi mai încălzesc sufletul împietrit de singurătate și bătrânețe. Dumitru Dascălu își poartă din ce în ce mai greu poverile: singurătatea, mulțimea anilor, puținătatea puterilor și suferințele fizice și psihice. Încercări ale vieții Pierderea soției, ca urmare a unei boli incurabile, a fost momentul care declansat șirul suferințelor pentru Dumitru Dascălu. Trei inimi îndurerate (a lui și ale celor doi
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
așa-i spunea pe atunci lumea Muzeului de istorie naturală), apa n-ajungea la domiciliu decât grație acestor distribuitori publici, a aparilor. Săraci, foarte săraci, aparii aceștia duceau, și la propriu și la figurat, de dimineața până în noapte, o grea povară. Cele două cofe, al căror conținut trăgea cel puțin treizeci de chilograme, atârnau, cumpănindu-se de un aparat sprijinit pe umerii și cerbicea purtătorului, căruia i se zicea jug. Unii purtau sarcina aceasta pe cobilițe; dar numărul acestora a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
număr. Pe când doi lucrători transportau, din zețăria, așezată la etaj, în sala mașinelor, de la parter, forma uneia sau mai multor pagini, unul din ei făcu un pas greșit, pe scara îngustă prin care trecea, și, căzând, antrenă cu el prețioasa povară. În câteva clipe, toată munca atentă, pusă pentru ca acel prim număr s-apară în cele mai bune condiții, fu distrusă. A trebuit ca lucrul să fie reluat cu febrilă grabă de la capăt, ceea ce a făcut ca lansarea pe piață a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Dacă, după ani de încercări, n-ar fi ajuns decât un învins, un dezgustat, un sceptic, un îmbătrânit fără vreme, cu părul alb, cu fruntea zbârcită, cu umerii gârbovi, cu sufletul sterp? Cine poate ști? Decât zdrobit, micșorat, umilit sub povara vieții, nu e oare de preferat să cazi din timp, senin și zâmbitor, în triumful morții? Am scormonit amintirile, am șters praful depus pe imaginile scumpe, m-am întors pe urme nesigure îndărăt... Și acum stau trist în penumbra trecutului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și din ochi de amanți, și care vor pomeni că Grigori-Bey a făcut fericit orașul Iași, aducându-i această apă dulce ca mierea. 1765". Pag. 71. "Săraci, foarte săraci, aparii aceștia duceau, și la propriu și la figurat, o grea povară." (Foto-Regal) Pag. 72. Biserica Golia, datând din sec. al XVI-lea, dar refăcută și înfrumusețată în sec. următor de Vasile Lupu. Numele său evocă figura unuia dintre primii săi ctitori, marele logofăt Ioan Golia (după documente, Golăi), de la care s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]