6,754 matches
-
societăților, ca și cum apariția facțiunilor era un semn că țara se apropia de un război civil. Facțiunile și partidele erau sinonime cu luptele în adevăratul sens al cuvântului; așa a sfârșit Republica Romană și așa au ajuns orașele-state italiene să cadă pradă monarhilor din vecinătate. Așadar surprinzător este poate că, treptat, Europa a ajuns să accepte în cursul secolului al XIX-lea faptul că partidele erau o prezență permanentă și o trăsătură într-adevăr inevitabilă a unei democrații liberale moderne. Astfel, atacurile
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
supune, cu rară energie și dedicațiune, Emilian Marcu are cel puțin luciditatea să se situeze exact acolo unde trebuie: În dimineața de toamnă, printre cețuri imense,/ Printre manuscrisele vechi, rune de timpuri uitate/ Unde iubirile veșnic proaspete se lasă ochiului pradă/ Grădinarul cultivă semințe de mirodenii uitate". Amatorii de astfel de mirodenii uitate pot să îi guste, liniștiți, roadele. Referințe critice (selectiv): Laurențiu Ulici, Prima verba, 1975; Constantin Pricop, în "Convorbiri literare", nr. 5, 1978; Constanța Buzea, în "Amfiteatru", nr. 5
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de a intermedia umanului esențele primordiale: "Dacă desfac lucrurile/ până la miez, până la scânteie// dacă despart umbrele/ de la umbra sticloasă a ciulinului/ până la germenele de lumină// dacă din lumina trecută prin prismă/ aleg focul/ și cerul și apa (...) Dacă mă las pradă/ cerului, pământului/ până la miez, până la scânteie// și iar sunt bogată/ și mereu risipitoare". Ultimul volum semnat de Maria Mănucă, intitulat Clinica de metafore, conservă mare parte din imaginarul poetic mai vechi al autoarei. Ultima fiică din neamul Manole este, ca
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și la celălalt capăt al creației lui Mihai Ursachi, acolo unde predomină seria de confesiuni sfâșietoare asupra chinuitoarei așteptări a "marii înfățișări" ("O, dar ce andrea nesfârșit de albastră/ va reuși să ucidă sufletul meu histrionic?// ...// Ca o ruină bazilicală,/ pradă șerpilor grași, histrionicul/ suflet...// Călăul solemn și puternic,/ imperialul călău" Odă), în nodurile discursive se strecoară, întotdeauna, firele unei ironii stridente, care să reducă patetismul inerent unor astfel de texte cvasi-testamentare sau, pur și simplu, să ridiculizeze toate modele socio-istorice
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
adultului: teama de locuri întunecoase, de pereți fără ieșire, de gropi întunecate din care nu se poate ieși; teama de a fi dat pe mîna altuia, de a fi prădat, vîndut sau părăsit; teama de zmeu, de colții animalelor de pradă, de tot ceea ce strivește, sfîșie și înghite. De asemenea, avînd în vedere existența unor manifestări nevrotice incontestabile, se impune raportarea la formele cele mai caracteristice ale delirului de persecuție: nimic, de acum încolo, nu este întîmplător sau accidental. Așezată în
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
va fixa, peste câteva decenii, în Delirul (1975), romanul unei epoci tragice și, totodată, romanul generației sale. „Înainte să ajung s-o fac eu, istoria tulbure și amenințătoare dădea buzna peste noi” - scrie prozatorul în romanul autobiografic Viața ca o pradă (1977). Îi apare prima oară numele la poșta redacției a revistei „Albatros” (1941), publicație studențească condusă de Geo Dumitrescu. „Scrieți mai explicit, păstrăm De capul ei” - notează redactorul. Încearcă să-și găsească o slujbă, nu prea reușește. Cei care l-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
este deja mort. Cum l-ar fi putut flata pe Nicolae Ceaușescu această ipostază? Acuzație fără noimă, în stilul războiului rece. Iritat, hărțuit din toate părțile, P. se gândește la altă carte. Scrie într-un timp record Viața ca o pradă (1977), roman autobiografic, și începe altul, Cel mai iubit dintre pământeni, la care lucrează trei ani. Nu vrea să vorbească despre tema lui. Întrebat de prieteni, dă răspunsuri vagi. Trece, în acest timp, printr-o dramă familială, este preocupat de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
Între primul și al doilea volum din Moromeții, P. a încercat să evalueze și lumea urbană. Sunt două cicluri romanești în opera lui: ciclul moromețian (Moromeții, I-II, Marele singuratic, parțial Delirul și, tot parțial, romanul autobiografic Viața ca o pradă) și ciclul care ar fi nimerit să fie numit, după o definiție memorabilă dată de prozator, ciclul omului care este o divinitate încolțită de circumstanțe, unde cadrul este lumea citadină, iar temele se referă la relația dintre individ și istorie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
după o definiție memorabilă dată de prozator, ciclul omului care este o divinitate încolțită de circumstanțe, unde cadrul este lumea citadină, iar temele se referă la relația dintre individ și istorie (Risipitorii, Intrusul, Delirul, bună parte din Viața ca o pradă, Cel mai iubit dintre pământeni). Ar trebui, poate, să fie distinsă și a treia categorie, aceea a romanelor ce fac legătura între cele două medii (sat-oraș) și dintre cele două cicluri (Delirul, Viața ca o pradă, în parte Marele singuratic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
din Viața ca o pradă, Cel mai iubit dintre pământeni). Ar trebui, poate, să fie distinsă și a treia categorie, aceea a romanelor ce fac legătura între cele două medii (sat-oraș) și dintre cele două cicluri (Delirul, Viața ca o pradă, în parte Marele singuratic). Satul nu dispare complet în aceste romane orășenești. Scriitorul are mereu un ochi atent la ceea ce se petrece acolo. Spionii lui se duc sau se întorc din satul românesc postbelic și îi dau de veste. Nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
Sovietică. O confuzie de nume care îl duce în închisoare. Prozatorul intenționa să se întoarcă la destinul protagonistului din Delirul după publicarea romanului Cel mai iubit dintre pământeni. Nu a mai avut timp. A scris, între timp, Viața ca o pradă, roman cu o formulă complexă: autoficțiune, portrete de scriitori cunoscuți, experiențe de lectură, reflecții morale, mici narațiuni ce pot fi citite independent. Tema prioritară este nașterea și criza vocației literare, temă care îl preocupă și pe Jean-Paul Sartre în Cuvintele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
Nu simte nevoia unei justificări. Această confuzie voită de planuri îi dă cititorului sentimentul că faptele s-au petrecut întocmai în creația literară și în viață. Rar caz de identificare între literatura și existența biografică a creatorului. Viața ca o pradă s-ar putea numi, din toate aceste pricini, un roman indirect (ca Șantier al lui Mircea Eliade), unde personajele, după ce au trăit o dată ca ficțiuni, vin a doua oară în fața ochilor noștri ca indivizi reali, identificabili, într-o nouă narațiune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
Bormann, București, 1968; Imposibila întoarcere, București, 1971; ed. București, 1972; Marele singuratic, București, 1972; ed. I-II, pref. Magdalena Popescu, București, 1978; Delirul, București, 1975; ed. 2, București, 1975; ed. îngr. și pref. Ion Cristoiu, București, 1991; Viața ca o pradă, București, 1977; Cel mai iubit dintre pământeni, I-III, București, 1980; ed. I-III, pref. Eugen Simion, București, 1984; Albastra zare a morții, îngr. și pref. Mircea Iorgulescu, București, 1983; Scrieri de tinerețe, îngr. și introd. Ion Cristoiu, București, 1987
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
Marin Preda interpretat de..., îngr. și pref. Mihai Ungheanu, București, 1976; N. Steinhardt, Stendhal, istorie, Marin Preda, VR, 1977, 1; Cezar Ivănescu, Patosul realității, CL, 1977, 4; Val Condurache, Epos și memorie, CL, 1977, 6; Pompiliu Marcea, „Viața ca o pradă”, R, 1977, 6; Al. Piru, Anii de ucenicie ai lui Marin Preda, LCF, 1977, 32; Dinu Flămând, Cum am scris „Delirul” (interviu cu Marin Preda), AFT, 1977, 9; Ciobanu, Însemne, 114-127; Cristea, Alianțe, 393-489; Marin Mincu, Repere, București, 1977, 277-287
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
Mihai Ungheanu, Un roman insurecțional: „Delirul”, L, 1992, 32; Octavian Paler, Digresiuni pe marginea cazului Marin Preda, VR, 1992, 8-9; Cristea, A scrie, 10-42; Savu I. Dumitrescu, Marin Preda - între viață și moarte, București, 1992; Nicolae Manolescu, „Viața ca o pradă”, RL, 1993, 8; Cornel Ungureanu, Viața ca un război, O, 1993, 4; Andreea Vlădescu, Marin Preda sau Triumful conștiinței, București, 1993; Monica Spiridon, Omul supt vremi (Eseu despre Marin Preda, romancierul), București, 1993; Zaharia-Filipaș, Retorică, 97-116; Negoițescu, Scriitori contemporani, 353-368
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
poată prinde pentru a imagina altele pentru ca apoi să le întindă în alte direcții chiar diferite, în așa fel ca opera mea să pară perfect țesută și să stau cu pîntecele meu 2 în tihnă ascuns, să-mi pot atrage prada o voi, cititorilor, atenție la cititorii mei ca să vă devorez apoi în tăcere (asta înseamnă glorie)... Da, dintr-o dată, dintr-un colț al camerei iată-mă cum cu pași mari mă reped către voi, atenție, voi, cititorii mei prinși în
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
adorm! 1. Var.: Mezenteric. 2. Var.: Gînd. Comentariu: Perturbarea reprezentării este aici sistematică și reliefarea caracterului literar se face prin transferuri succesive: de exemplu: opera sa de bale devine opera mea de bale. Izotopiile, cea a lumii lucrurilor (păianjenul, pînza, prada sa) și cea a lumii cuvintelor (autor, text, cititor) sînt coprezente și se întrepătrund de-a lungul textului: firul discursului său, etimologia text-țesut(e) (dar autentic țesute) etc. Golirea de sens a nomenclaturii este aici minimă, iar asimilarea metaforică sistematică
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
desen "în relief". Michel întinse un băț cam la zece centimetri de bestie. Desenul de pe spatele acestuia se mări ca și cum ar fi apărut din el niște embrioni în formă de piciorușe ce serveau atît la deplasare, cît și la capturarea prăzii. Michel împinse cu brutalitate bățul, în timp ce se trase înapoi. În acel moment văzu cum acel oribil ceva făcu un salt și înghiți bucata de lemn luînd forma și aspectul acesteia. Își dădu seama, terifiat, că tot ceea ce îl înconjura putea
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
pentru toți oamenii și pentru un număr crescut de ani. Cultivînd mitul valorilor instituționalizate, ea îi învață pe oameni să devină clienți ai altor instituții ("este suficient ca un bărbat sau o femeie să recunoască necesitatea școlii pentru a deveni prada altor instituții" 1, pp. 71-72). Iată de ce, în concepția illichiană se insistă așa de mult împotriva obligativității învățămîntului. O astfel de obligație se spune nu înseamnă altceva decît o știrbire a libertății individuale, o subordonare a copilului sau tînărului față de
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și supranaturală, individuală și morală. Scrierea pedagogică a lui Laberthonnière Théorie de l'éducation (ed. a X-a, 1935) începe prin exprimarea dezacordului față de teoriile din vremea sa educația autoritară și educația liberă. Prima este constrîngătoare, iar cealaltă lasă copilul pradă instinctelor sale. Și totuși, aprecia el, copilul nu devine ceea ce trebuie să fie în mod spontan, viața lui se cere a fi îndrumată. Dar cum este cu putință ca, în condițiile exercitării unei autorități, persoana umană să-și păstreze calitățile
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
capitale. Nu avusese loc o frenezie imobiliară sau o aglomerare demografică. Reconstrucția cruțase spații verzi întinse, iar fostele parcuri, crînguri și lacuri fuseseră lăsate la locul lor. Am văzut chiar, în parcul unei clădiri a Freie Universität, o pasăre de pradă năpustindu-se spre lac și înălțîndu-se apoi spre cer cu un pește în plisc. Berlinul de Vest nu devenise totuși un oraș-provincie. Rămăsese un oraș-capitală, păstrîndu-și rețelele de trenuri U-bahn și S-bahn, biblioteca și cea dintîi orchestră a lumii. Însă
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
o cursă dezlănțuită a înarmării, Franța, Germania, Anglia și Rusia nu se atacă încă în mod direct. Dispunînd de o supremație tehnică și militară absolută în raport cu restul lumii, aceste puteri preferă să se năpustească asupra Lumii înseși, care devine o pradă și pe care și-o împart sfîșiind bucăți din ea. De aceea, pentru toate popoarele de pe alte continente este o certitudine că Europa întruchipează cel mai mare agresor al Timpurilor moderne, fapt care rămîne și astăzi nebănuit de conștiința multor
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
pașnic, pericolul va rămîne prezent atîta vreme cît va exista un Imperiu, fie el și neamenițător, aflat față în față cu state pitice în comparație cu el și care rămîn dezbinate. În sfîrșit, principalul pericol nu stă în eventualul prădător, ci în prada care se oferă singură. Dezbinarea statelor europene face din Europa o pradă. Această dezbinare este cu atît mai gravă cu cît Europa nu a atins deocamdată culmea propriei fragilități. Retragerea protecției americane sau asfixia energetică prin privarea de petrol sînt
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
fie el și neamenițător, aflat față în față cu state pitice în comparație cu el și care rămîn dezbinate. În sfîrșit, principalul pericol nu stă în eventualul prădător, ci în prada care se oferă singură. Dezbinarea statelor europene face din Europa o pradă. Această dezbinare este cu atît mai gravă cu cît Europa nu a atins deocamdată culmea propriei fragilități. Retragerea protecției americane sau asfixia energetică prin privarea de petrol sînt ipoteze de viitor plauzibile. Statele Unite pot foarte bine, și încă într-un
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
că liderii unui Mare Imperiu, oricît de bine intenționați ar fi, ar putea ocoli tentația de a se transforma în tutori. Iar în aceste condiții, fără a avea asigurate autonomia în domeniul apărării și autonomia energetică, Europa ar fi o pradă nu pentru carnivori, ci pentru vulturi. În conviețuirea strînsă dintre mica Europă fragmentată, înghesuită în Vest, și enigmaticul Imperiu, amenințarea vine, contrar aparențelor, mai mult din partea ei înseși decît a Imperiului. Noua conștiință europeană nu comportă așadar doar conștiința unei
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]