10,986 matches
-
acord (măsura 12), facilitând rezonarea frecventelor schimbări de ecleraje tonale, generate de înlănțuirea mixturală a acordurilor perfecte. Punctul maxim tensional al preludiului furnizează un exemplu concludent al comuniunii de intenție receptată la nivelul tuturor parametrilor de scriitură. Astfel, observăm cum proiecția unei noi dilatări spațio-temporale se asociază ambitusului extins, alternării de registre, precum și stabilizării temporare în tonalitatea do major. De asemenea, disonanța secundelor mari accentuată de insistenta repetiție a acestora face ca stridența sonoră să alunece spre o adevărată violență acustică
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
cu aportul vital al pedalei de rezonanță, care reactivează efectul o dată cu începutul fiecărei măsuri. Înlănțuirea prin terțe ascendente a acordurilor majore din debutul secțiunii finale conduce la o stabilizare provizorie pe armonia de mi major, dobândind o luminozitate sporită prin proiecția acesteia în registrul acut. Coda aduce imaginea destrămării progresive a materialului tematic principal (motivul cromatic), a cărui țesătură inițial aglomerată (acorduri masive de 7 sunete) este supusă ulterior unei desubstanțializări progresive, generată de reducerea nivelului dinamic (p, pp și ppp
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
rezonanță activat pe acordul în f al măsurii 29, precum și asocierea acestuia cu folosirea surdinei pe parcursul următoarelor două măsuri, expunând rezonanța aceleiași armonii de vor facilita crearea unui amplu efect de ecou, cu accepțiuni profunde la nivelul imaginii conceptuale. Astfel, proiecția acestuia în finalul preludiului ne apare ca un gest de adâncă venerație ce răzbate peste veacuri, adresându-se unei culturi de o incomensurabilă valoare. III.2. Voiles (Pânze) Instabilitatea acestei viziuni ce pare să-și preschimbe la nesfârșit conturul formelor
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
astfel încât pauza introductivă să coincidă cu o respirație ținută, o cezură ce se interpune în cadrul legăturii intime statornicită între ecoul rezonanței acordului de și pedala sonoră a aceluiași centru tonal, ce intervine în cea de-a cincea măsură a Pânzelor. Proiecția acestei pauze în debutul preludiului modifică structura metrică a discursului, generând o configurație anacruzică cu evidente conotații expresive la nivelul imaginii conceptuale. Astfel, se distinge o senzație de alunecare imponderabilă, alimentată în mod adițional prin aspectul metro-ritmic ambiguu al „motivuluidecor
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
și evitând apoi schimburile complete de pedală) conform regulii de marcare a valorilor mai lungi de durată, ulterior folosirea acesteia coincide cu sunetele subliniate expresiv (marcato) în contextul planului median. Exemplul 61 atrage atenția asupra unui aspect inedit creat prin proiecția celei de-a doua ipostaze a motivului-generator pe timpul tare al măsurii (măsurile 12, 15, 17), rezolvând conflictul statornicit anterior prin neconcordanța incidenței accentului metric cu cel expresiv al articulației. Interesant de observat este faptul că vârful tensional al exprimării () este
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
acest sens, echilibrul avansării se va obține prin respectarea riguroasă a contrastului de atmosferă, caracter și nivel dinamic creat prin alăturarea diferitelor intervenții melodico-ritmice. Astfel, arpegiul în rubato, simbol al extravaganței și frivolității, o imagine ce se dorește incisivă prin proiecția sa în dinamica de mf, se va opune stării de abandonare lipsită de energie ce pare să domine atmosfera generală a preludiului. Secțiunea finală coincide cu o desfășurare pentatonicanhemitonică, care în pofida diminuării ritmice ( ) la care recurge nu urmărește dinamizarea discursului
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
armonios și suplu). III.5. Les collines d’Anacapri (Colinele din Anacapri) Unica pagină de inspirație italiană prezentă în creația pentru pian a lui Debussy ne dezvăluie o latură nevăzută a talentului său, adaptându-și cu măiestrie mijloacele expresive la proiecția acestei fidele redimensionări a atmosferei mediteraneene. Prin efervescența și strălucirea viziunii, piesa aduce o pată de culoare inedită imaginilor anterioare, fapt ce solicită la nivel interpretativ delimitarea de cele patru preludii ce o preced. Această strategie va sublinia, în mod
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
care vine astfel să estompeze imaginea unei viziuni ce se dorește un cântec sentimental fredonat cu discreție. Același motiv tematic își va afla ulterior ipostaza unei declarații spuse cu „voce tare” ( f - ff ) și cu o pasiune nestăpânită, receptată odată cu proiecția strategică a acestuia în prim-planul registrului acut. Diminuarea ritmică la care este supusă noua ipostază a motivului pentatonic introductiv (măsurile 42 - 43) transformă natura inițial decorativă a expresiei sale și deopotrivă purtătoare de semnificații decisive la nivelul viziunii conceptuale
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
dovada atitudinii receptive ce a manifestat-o Debussy față de diversele formele de modernitate ce le oferea epoca sa prin reprezentațiile de circ și alte demonstrații similare. Deopotrivă, artiști precum Degas, Seurat sau Toulouse Lautrec și-au aflat subiectele și simbolurile proiecțiilor sale creative în aceste veritabile atracții ale sfârșitului de secol XIX. Influențați de tot ceea ce propunea ca inovație acest nou tip de reprezentare, oamenii de artă vor împrumuta concepția discontinuă și fragmentată a viziunii sale de construcție, acea modalitate inedită
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
sunetele Frunzelor uscate prind viață din rezonanțele eterice ale acordurilor finale ce așternuseră odinioară Cețurile. Apăsarea se prelungește, îmbrăcând doar o nouă înfățișare. Corespondențele de imagini se oglindesc într-o afinitate sonoră elocventă încă de la primele rezonanțe ale preludiului. Astfel, proiecția sunetelor sol și fa din vârful ultimelor acorduri ale Cețurilor o descoperim reflectată „în oglindă”, la baza ecourilor amplificate și rafinat îmbogățite ale sonorităților ce le succed. Acest aspect subtil al viziunii conceptuale va fi evidențiat cu claritate de o
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
imaginea materiei descompuse ce frânge regretele în liniștea Infinitului. E acea lege a firii spusă cu rezonanțele melancoliei înecate în tăcere. Iar sfârșitul luminează din depărtări calea Speranței aflate în pacea regăsirii. IV.3. La Puerta del Vino (Poarta vinului) Proiecție imaginativă a „jocurilor” unei fantezii uimitoare, creația devine cu atât mai impresionantă, cu cât mărturiile biografilor lui Debussy atestă că impulsul acesteia l-ar fi reprezentat simpla ilustrație a unei cărți poștale primite de la Manuel de Falla. Imaginea, ce înfățișa
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
impulsul acesteia l-ar fi reprezentat simpla ilustrație a unei cărți poștale primite de la Manuel de Falla. Imaginea, ce înfățișa „Poarta vinului” din incinta Palatului Alhambra (situat în apropierea Granadei), surprindea un puternic contrast de culori și umbre, creat de proiecțiile copacilor pe zidurile monumentului și drumul inundat de lumină, văzut din perspectiva arcului de construcție. Se pare că ilustrația a fost cea care a înflăcărat imaginația compozitorului, generând conceperea acestor veritabile metafore sonore, impregnate de spiritul muzicii andaluze. Alături de La
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
divide la rândul său în două subunități melodice înrudite (do, re, fa, sol, la - la, sol, fa, re), cu la sunet comun datorită schimbării sensului avansării. O asemenea analiză detaliată face posibilă constatarea modalității de construcție a subunității secunde prin proiecția „în oglindă” a celei dintâi. Cea de-a doua micro unitate b’ reeditează prima subunitate a motivului anterior, adițonând în sens ascendent primele trei sunete ale acestuia (do, re, fa), cu menținerea aceluiași profil ritmic din cadrul expresiei anacruzice inițiale ( ). A
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
micro-unitate c’ extrage cele trei sunete mediane ale aceluiași prim motiv (re, fa, sol), conservând configurația intervalică 232 (3m + 2M), dar modificând inițial sensul avansării. Sunetul re va îndeplini ulterior funcția schimbării sensului de evoluție. Ultima micro-unitate d’ constituie o proiecție cvasi-identică a celei anterioare, recurgând în exclusivitate la variația sunetului final (la). Cadrul armonic al discursului relevă influența jazz-ului prin invocarea unui element caracteristic acestuia, și anume traseul cadențial al bașilor, un atribut sonor corespondent pașilor de dans. În
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
comicului sau a ironiei conținute de viziunile sale conceptuale. Noua ipostază a revenirii celui de-al doilea subiect tematic ilustrează acel procedeu caracteristic limbajului debussyst de a varia fondul sonor al unei aceleiași idei melodice, metamorfozată de această dată prin proiecțiile sonore ale unor agregate armonice complexe. În acest sens, evoluția discursului explorează sonoritățile unor acorduri succesive de septime și none cu trepte alterate (cel mai adesea, eliptice de cvintă). Modalitatea de folosire a pedalei de rezonanță va sublinia în mod
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
ce trăiește pentru o clipă experiența unei vieți pământene, precum și figura misterioasă, senzuală, dar inaccesibilă, aparținând lumii apelor. Într-un tempo Scherzando (având recomandarea limitelor metronomice de ), descrierea mediului acvatic supus evocării, precum și sugestia caracterului instabil al acestuia, își află proiecția sonoră în opțiuni de limbaj ce confirmă adecvarea cu viziunea conceptuală determinantă (introducerea acordurilor de septimă, asocierea cvartei mărite și perfecte în suprapunere sau succesiune, ritmul sincopat, precum și alternanța structurilor metrice de 6/8 și 9/8). De asemenea, abundența
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
vocile extreme și înrudit cu avansarea prin secunde a materialului principal. Acesta înaintează în „pași de dans” pe fondul ostinato-ului ritmico-melodic al sunetului la și al unei pedale armonice ce vine să confirme același spațiu tonal de re major. Proiecția anticipativă a motivului secțiunii secunde plasat în finalul părții introductive va constitui o soluție inspirată în demersul compozițional al realizării unei tranziții coerente spre episodul următor. Scriitura imprimă evidențierea acesteia printr-o țesătură rarefiată a discursului (desfășurat pe o singură
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
ale acordurilor. Alternanța cvartelor mărite și perfecte inserată în apogiaturile de început ce implică deopotrivă jocul dinamic al juxtapunerii diferitelor registre anunță apariția secțiunii mediane (Animez un peu). Discursul acesteia imprimă o ușoară activare avansării sonore, ce pare să corespundă proiecției pentru o clipă a acelei civilizații pe care Timpul îi încremenise Chipul. Reluarea ideii melodice a celui dintâi „bocet” va păstra atât configurația ritmico melodică originară, cât și registrul inițial al acesteia. De altfel, o analiză atentă a evoluției de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
acustice, nu asistăm la o devenire sonoră propriu zisă, ci la o mișcare giratorie ale cărei discontinuități de limbaj se „topesc” într-o omogenitate pe cât de remarcabilă, pe atât de paradoxală. IV.12. Feux d’artifice (Focuri de artificii) Odată cu proiecția sonoră a acestui veritabil „act pirotehnic”, arta lui Debussy pare să și fi atins idealul său compozițional, potrivit căruia menirea inspirației nu ar mai constitui-o simpla comunicare de sunete, ci sugestia unor adevărate imagini vizuale. Dar, mai presus de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
evidente semnificații picturale. Această opțiune a figurațiilor va constitui pe întreg parcursul preludiului un mijloc fundamental de investigare a valențelor timbrale ale registrelor claviaturii, realizând astfel echivalențe sonore ce corespund nu doar efectelor acustice specifice evenimentului evocat, ci oferind deopotrivă proiecțiile stilizate ale unor imagini vizuale sau cinetice. Alături de La terrasse des audiences du clair de lune și Les fées sont d’exquises danseuses, Feux d’artifice va fi interpretat în primă audiție la 5 aprilie 1913, de către pianistul spaniol Ricardo
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
bucurii populare. Cea de-a doua ipostază a temei reprezintă transpoziția la cvartă perfectă ascendentă a versiunii inițiale, producând transformări esențiale la nivelul calității intervalelor constitutive. Astfel, schema inițială: 6M↑ - 2M↓ - 3m↑ - 2M↓ - 5p↓ devine 6m↑ - 2M↓ - 3M↑ - 2M↓ - 5-↓. Proiecția acesteia în registrul acut evoluează, în exclusivitate, în spațiul restrâns al scării pentatonice: . În cea de-a treia secțiune (măsura 41), descoperim circumstanța unei noi ipostaze a aceluiași material tematic, transpus la un ton descendent față de versiunea originară și prezentat
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
poate să acționeze, prin eforturi proprii, asupra corpului său privind direcția, sensul și viteza deplasării. a) Faza de amortizare - începe odată cu reluarea contactului cu solul, la încheierea fazei de zbor și se termină în momentul verticalei. În faza de amortizare proiecția CMC (centrul de masă al corpului) cade înapoia punctului de sprijin. Acțiunea de amortizare a șocului de contact se realizează printr-o contracție de tip rezistent, de cedare, cea ce determină ca presiunea asupra solului, prin forța tangențială (Ft), care
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
pasului de alergare. Valoarea de frână depinde în mod direct de mărimea forței de reacție tangențială (Rt). Mărimea (Rt) este direct proporțională cu viteza de deplasare și depinde de unghiul de contact și natura contactului. b) Momentul verticalei - coincide cu proiecția forței gravitaționale (F) pe mijlocul suprafeței de sprijin. Presiunea asupra solului (F), ca și reacția sprijinului (R), sunt egale cu greutatea corpului și nu produc nici un efect. Momentul verticalei poate fi considerat ca un moment de repaus în ciclul pasului
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
moment de repaus în ciclul pasului de alergare. Aici se înregistrează și cea mai coborâtă poziție a CMC (centrul de masă al corpului). c) Faza de impulsie - constituie faza motoare în ciclul pasului de alergare. Începe odată cu trecerea progresivă a proiecției a CMC înaintea punctului de sprijin și se termină odată cu începerea fazei de zbor, moment în care proiecția CMC, în raport cu punctul de sprijin, este maximă. Acțiunea de impulsie se realizează printr-o contracție de învingere, cea ce determină ca presiunea
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
centrul de masă al corpului). c) Faza de impulsie - constituie faza motoare în ciclul pasului de alergare. Începe odată cu trecerea progresivă a proiecției a CMC înaintea punctului de sprijin și se termină odată cu începerea fazei de zbor, moment în care proiecția CMC, în raport cu punctul de sprijin, este maximă. Acțiunea de impulsie se realizează printr-o contracție de învingere, cea ce determină ca presiunea asupra solului, prin forța tangențială (Ft), forța de inerție, forța normală (Fn), forța gravitațională și rezultanta (F), să
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]