8,125 matches
-
comprima, fețele treceau brusc dintr-una într-alta, își amestecau trăsăturile. Deși eram în mijlocul hoardei paroxistice, mă simțeam cumva singur, totul era îndepărtat și rarefiat, de aceea aveam sentimentul că pot face orice, ca și când aș fi fost pe un câmp pustiu. Am început să recit versuri în gura mare, căci mintea mea nu era decât un burete îm-bîcsit de versuri, curgeau din mine inepuizabil, golite de sens și de participare, cuvinte, cuvinte și cuvinte. Dezorientat, clipeam din ochi la toate mutrele
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
o cheie, dar pentru care cameră interzisă din subterana plină de carcere a minții mele? Culoarele acelea nesfârșite, cabină lângă cabină, zgomotul apei șopotind în conducte, debaralele cu teuri și cârpe, sentimentul că te afli la kilometri sub pământ, culoarele pustii pline de uși putrede, cu lacăte moi și obscene, aerul acela oliv... câte o usă deschisă 141 și dactilografa verzuie privindu-te uluită, câte o ușă-ncuiată cu o duzină de lacăte, de după care se-aud bîrîituri și fojgăieli... Și Lulu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
-o dacă te-ai privi în oglindă și n-ai vedea pe nimeni. Conacul, cu cupola sa întunecată, cu zidurile fosforescente, cu ferestrele mute lucind fantomatic, părea mai ireal ca oricând. Curenții nopții învîrtejeau vizibil fumul alcătuirii sale. Era atât pustiu, atâta geometrie, așa atroce singurătate, că mi-am pierdut pentru câteva clipe/cu un vuiet în urechi, cunoștința. Minuscul, față în față cu marele conac, cu infinita construcție, ne înfruntam în tăcere. Făcusem primii pași pe scara înghiocată când poarta
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
îmi caută inima." Mă-nconjura o singurătate spectrală, de parcă aș fi trăit într-o fotografie veche. Unde mă aflam? Și de ce știam atât de bine că mai fusesem aici? Că mai stătusem, la îngînarea serii cu noaptea, pe un culoar pustiu, cu uși numerotate, lângă o scară coborând spiralat? Cuprins de leșinul dulce al locului vid de mișcare și sunet, surpat interior de amintirea cu neputință de localizat, m-am ridicat și am apăsat clanța primei uși. Dar ușa nu s-
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
reușit să cobor, fiindcă tot culoarul era ocupat de valize și genți așezate claie peste grămadă. L-am rugat pe șofer să aștepte și m-am repezit spre conac. Complet gol și părăsit, ca un imens ghioc pe o plajă pustie, ca un craniu din care gândirea și nebunia s-au volatilizat de mult, clădirea vuia subliminal, amenințător, cum vuiesc în copilărie locurile străine prin care ești silit să treci. Dormitorul, cu paturile dezbrăcate de așternuturi, cu ziare și ghemotoace de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
atât de greu, se opresc șoferii la capăt să se uite la meci, acum vor veni unul după altul, ai să vezi! Și ea grăbește pasul, la stația următoare abia prinde din urmă un autobus, eu rămas singur în stația pustie, cu gol în suflet, Îți vorbesc despre iubire, Daniel! Și trupul feminin?! Pe obrazul meu îmbujorat senzația tulbure a părului ei, Învățătoarea trece printre bănci și ne verifică felul în care ținem creionul, Știi tu ce este aceea iubirea?! și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de-a mă expune acolo la duș, gol, acum când baia comună e plină de băieții ce se pregătesc de culcare mă determină să renunț, prefer să mă trezesc dimineața când nu s-a dat încă deșteptarea și baia e pustie, așa voi face, îmi dau jos și cămașa și-un vag miros de transpirație îl simt urcându-mi în nări, privirile celorlalți băieți din dormitor mă iscodesc curioase, râd pe înfundate în spatele meu, ar trebui să nu-i mai bag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
îți bucură ochii, se apropie de noi un tânăr cu zâmbet crispat, este salutat de toată lumea, după câteva cuvinte shimbate cu Radu se îndepărtează, E Lucian, se-ntoarce Radu spre mine, ai să-l cunoști într-o zi, un geniu pustiu! Tresar, și nici nu-mi dau seama cum trece pe lângă noi timpul, n-ai fost nici astăzi pe la școală! Ies în seara blândă cu Gabriel, mergem o bucată de drum împreună, numai el vorbește, cum intenționează să picteze gândul, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
martie, cu siguranță nu sunt un autor de jurnale de călătorie, au trecut atâtea zile și n-am fost în stare să însemnez locurile prin care am trecut, acum plouă la Veneția, stau într-o cafenea și privesc spre piazza pustie, nu știu numele ei, nici nu vreau să-mi amintesc mai târziu numele ei, ci doar această stranie senzație de cer înnorat, de ploaie, de piață pustie, de cafenea în care mirosul cafelei espresso e mai greu decât aerul, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
trecut, acum plouă la Veneția, stau într-o cafenea și privesc spre piazza pustie, nu știu numele ei, nici nu vreau să-mi amintesc mai târziu numele ei, ci doar această stranie senzație de cer înnorat, de ploaie, de piață pustie, de cafenea în care mirosul cafelei espresso e mai greu decât aerul, toate aceste lucruri, biscuitul muiat în cafea, singur la această masă, groaza de a ieși afară în ploaie, toate aceste lucruri atât de familiare, de când?! nu știu dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
autostradă, tremi di freddo! da mi-e frig, își dă seama și fata care mă servește că tremur, mă sfătuiește să mă așez mai aproape de focul din cămin, dar eu n-aș vrea să-mi părăsesc locul de la fereastră, piazza pustie, Chirico, cerul întunecat și toate aceste gânduri care nu par să fie ale mele, mi-aduce și un ceai cald, un medicament, probabil ceva pentru răceală, grazia, nu mai e nimeni în cafenea, au plecat ceilalți clienți și sezonul turistic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a deschis, se-așază pe scaunul din fața mea, fără reținere, mă întreabă de unde vin, ce caut în Veneția în anotimpul acesta și eu nefericit pentru că încetul cu încetul ea îmi sfâșie tabloul în care mă integrasem cu atâta plăcere, piazza pustie, cerul întunecat, ploaia, răpindu-mi pentru totdeauna posibilitatea de a mai afla vreodată de ce toate acestea îmi erau atât de apropiate, fata din fața mea, caldă, vorbăreață, nu-i înțeleg prea bine toate cuvintele, buzele ei care se mișcă ritmic, focul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fără pauză între ele, ceva despre bani, da, vărul ei îmi va cere bani, îi mărturisesc cu sinceritate câți bani am la mine, dar trebuie să ajung la Roma, și ultima îmbucătură de pizza, îmi întorc iarăși capul spre piazza pustie, cerul întunecat, ploaia s-a oprit acum, înăuntru focul mai arde, mi se îmbujorează obrajii, de la febră sau de la, buzele ei vorbind, șarpele rece pe șira spinării, oboseala și dorința unui trup cald lângă mine, clopoțelul de la ușa cafenelei, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de mure pe pantele muntelui întoarse spre soare și alune, crusta de trufie, cum a numit-o părintele Ioan, mă înconjură încă cu trăinicie, oare nu dintr-un orgoliu nemăsurat mă supun acum conștient acestui tratament de trei zile în pustie, ca, odată întors în lume, să am ce povesti celorlalți banali prieteni ai mei, să apar înaintea lor învelit în mantia trufașă a celui răzvrătit, să îmbrac în fața Anei fățărnicia seducătoare a imaginii artistului romantic râvnind la tronuri cerești, puah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lume, să am ce povesti celorlalți banali prieteni ai mei, să apar înaintea lor învelit în mantia trufașă a celui răzvrătit, să îmbrac în fața Anei fățărnicia seducătoare a imaginii artistului romantic râvnind la tronuri cerești, puah, Când am fost în pustie, să-ți începi cuvântările frumoase, rostind rar cuvintele, cu privirea ta adânc întristată, te ispitesc cu geniu! Și acum amintirea cuvintelor lui Boris mă ridică din iarba înaltă, simt în mine puteri care se dezlănțuie, cum să le fac față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sigur n-ai făcut insolație de când îți tot bate soarele în cap și zburzi prin iarbă ca un ied țopăind pe picioarele din spate sau o fi din cauza foamei, Taci! Taci o dată! Nu mi-e foame! Și-apoi sfinții în pustie care o duc în post și rugăciuni zile în șir! Nu mi-e foame! Hai, lămurește-mă și pe mine, dragul meu, doar n-ai venit aici ca să intri la mănăstire sau, și mai rău, s-apuci pe calea sfințeniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
hotărât să văd ce se întâmplă cu Pantocratorul peste noapte, în altar m-am ascuns, de acolo puteam vedea preabine Pantocratorul, schela înălțată până sub boltă nu-mi împiedica viziunea, am stat de s-a făcut noapte în biserica goală, pustie și a început deodată să-mi fie frică și-am început în genunchi să mă rog, să spun pe rând toate rugăciunile învățate, n-am uitat niciuna și nu mai știu când am adormit cu capul pe sacii de var
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nerușinată nevinovăție încercării mele de siluire și umbra grea de slăbiciune care trece peste sufletul meu golit de simțăminte mă determină să caut un loc să mă așez, mi-e imposibil să mai fac vreun pas, o bancă, parcul aproape pustiu și prin aerul umed ajung la mine chemări de moarte, am și blocul de desen la mine, în mapa din piele cumpărată din prima călătorie la Florența pusesem câteva desene pe care i le-am făcut, luasem mapa cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mașina la plajă. Era o zi frumoasă și luminoasă, destul de caldă încât copiii să poată merge prin apă cu picioarele goale. Dylan l-a rugat pe un om care se plimba cu câinele să le facă o poză pe nisipul pustiu și curat. Toți patru zâmbeau în timp ce vântul le răvășea părul blond, iar Clodagh trăgea de o parte a fustei pentru a nu lăsa vântul să i-o lipească de picioarele ude. 8tc "8" Luni, Lisa a ajuns la serviciu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o jumătate de stradă. Cu atât mai bine pentru mine. Maghernița mea era la nici o sută de metri. Mi-am tras sufletul și m-am apropiat agale, făcând pe Americanul Onest, ce se coboară mult sub nivelul lui. Curtea era pustie. Mi-am luat cheia de la panou. Apoi o lumină de la etajul întâi mătură ușa camerei mele, de pe care lipseau firele de păr lipite cu scuipat. Mi-am scos revolverul și am lovit ușa cu piciorul. Un alb așezat pe scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Am găsit Majesticul câteva străzi mai încolo. Era o clădire din cărămidă roșie à la Medford. Afișul de pe cinematograf făcea reclamă la Criss Cross, cu Burt Lancaster, și la Duel sub soare - „distribuție de cinci stele“. Casa de bilete era pustie, așa că am intrat direct în cinematograf și m-am îndreptat spre bufet. Individul din spatele tejghelei m-a abordat: — S-a-ntâmplat ceva, domnule polițist? Am mormăit, nemulțumit că localnicii m-au ghicit - la cinci mii de kilometri de casă. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu barba neîngrijită, cu hainele murdare, cu mintea plecată la plimbare. Când bețivii dornici de mai multă băutură și prietenie au început să nu mă mai bage în seamă, am prins ideea. M-am dus cu mașina într-o parcare pustie, am tras pe dreapta și-am adormit. • • • În zori m-am trezit din cauza cârceilor de la picioare. M-am dat jos din mașină cu pași împleticiți și am căutat un telefon. O mașină de poliție a trecut pe lângă mine, iar cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
deluroasă, ruptă de lume, cu multe străduțe întortocheate și cu verdeață genul de teren pe care un necrofil l-ar găsi atrăgător. După ce am încercuit cinci adrese de pe foaia de la Emmett, am pornit într-acolo. Primele trei erau niște cocioabe pustii, fără electricitate, cu geamurile sparte și cu pereții pictați cu sloganuri ale bandelor de mexicani. Nici urmă de camioneta Ford din ’39, cu numărul de înmatriculare 6B119A - doar pustiul răscolit de vântul Santa Ana, care sufla dinspre Hollywood Hills. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
până când am simțit că ușa începe să se hâțâne. I-am tras un șut ușurel și s-a deschis. Lumina de afară m-a ajutat să găsesc un întrerupător. Am aprins lumina și am dat cu ochii de o cameră pustie, plină cu pânze de păianjen. Am ieșit pe verandă și am închis ușa. Draperiile de camuflaj nu lăsau să se vadă nici urmă de lumină. Am intrat din nou în casă, am închis iar ușa și am blocat-o cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
la autopsie. Neața, domnule. Cum vă e stomacul? Logan se chinui să zâmbească, Însă simțind În nări mirosul copilului mort. Destul de bine. Tu? Ea ridică din umeri. — Mă bucur că m-am Întors la treabă, răspunse curpinzând cu privirea zona pustie de la recepție. Deci, care-i planul de atac? Logan Își privi ceasul. Era aproape zece. O oră și jumătate de omorât până când iese Insch din ședință. — Ai chef de-o plimbare? Au luat o dubă de la Criminalistică. Watson conducea bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]