8,590 matches
-
teologia protestantă în acest secol, ci demistificarea antropologiei care a forjat metoda exegezei istorico-critice. Din antropologia modernității definirea omului ca „ființă teologică”2 a fost abandonată. Lipsită de „un călăuzitor” (Fapte 8,31), practicată ad modus recipientis, exegeza Scripturii, a rătăcit prin labirintul kerygmei exigența mult mai dificilă a chenozei, uitând că „înțelepciunea lui Dumnezeu nu stă în cuvânt, ci în putere” (1Cor. 4,20). Andrew Louth ne reamintește că într-o hermeneutică autentică nu textualitatea Scripturii este scormonită de curiozitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de pe cîmp, luminoasă”) completează evantaiul simbolist al viziunii; eliberare promisă de un peisaj idilic, (cvasisămănătorist!): „Și am vrut amîndoi bisericuța mică și albă din sat / așa simplu, cum ar vrea un copil bun o jucărie” - e afirmată decis: „Vreau să rătăcesc dincolo de mîhniri”. Iar acest „dincolo” e ținutul (evocat și mai tîrziu În creația sa) copilăriei ca spațiu al existenței fruste, elementare, păstrînd ceva din prospețimea unor „priveliști” ale lui Fundoianu: Vino, vom merge la Soveja În munți. Acolo, trecutul meu
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
să „scuture din somnul” inerției „oamenii Îngrășați de tenebre”, - cum se Întîmplă, de exemplu, În Zodiac - poetul o face sub același impuls către universala deschidere a ființei, solicitată de toate orizonturile: Iată: avîntați-vă acum ochiul asemeni uliului peste șesurile Europei Rătăciți pe drumurile somptuoase ale Babilonului Scăldați-vă În fluviile galbene ale cerescului imperiu Stați la pîndă cu haiducii bronzați de pietrele pleșuve ale Abisiniei Legănați-vă pașii În dansul cu pene și măști de groază ale Congoului Primiți În auz
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
îți dai seama că e o perioadă în viața ta când dai, dai, dai și din nou dai, dai tot timpul, ai copii - și ei sunt mereu pe primul loc... Dintr-o dată te trezești și te-ntrebi ... când m-am rătăcit pe parcurs? În cazul a 25% din grup (trei femei), din nou, nu s-a putut realiza un grafic clar, fiindcă nu predomină nici o axă și nu există nici un obiectiv clar care să se detașeze din structura poveștii. Ca să rezumăm
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
a suferit o operație pe hipocampuri (două la număr, creierul fiind divizat în tot atâtea emisfere cerebrale) este obligat să recitească mereu același ziar, ca și cum informațiile ar fi de fiecare dată noi; deși părinții lui s-au mutat, atunci când se rătăcește prin oraș se întoarce la vechea adresă... Desigur, un consum moderat de alcool nu este periculos, dar trebuie să fim foarte vigilenți mai ales în cazul tinerilor în privința anumitor obișnuințe, cum ar fi petrecerile udate din belșug, care pot conduce către
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
piere, Și de aceea umblă fugar din loc În loc. Ce caută nu știe, dar simte că lipsește Ființa care poate să-l facă fericit, Și neputînd găsi-o, În vreme ce-o dorește, În negura mîhnirii mai mult s-a rătăcit, Întocmai ca o luntre ce slobodă pe mare, Nu poate de furtune a mai găsi pămînt; Ce n-are nici nădejde că poate d’Întîmplare, Cu vreme s-o arunce la margine vr’un vînt.” Demersul său liric se Înscrie
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nu veți face prin aceasta decît cea mai fundamentală politică, veți pune fundamentele naționalității”. Însă, Încă o dată, a scrie (a crea o limbă) nu Înspăimîntă pe Ion Heliade Rădulescu. Nu se simte la el nici o șovăială. Frica de a se rătăci În pădurile gramaticii nu-l urmărește. Versul este bine măsurat și, cînd observă la alții nereguli În privința ritmurilor, intervine, Îndreaptă silabele proaste, ceartă (În Ingratul) pe neștiutori. Este, desigur, un principiu de ordine și claritate luat din Boileau (a cărui
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dă o listă de teme (subiecte) din geografia fizică și din istorie capabile să provoace imaginația lirică În direcția sublimului: „O Întindere nemărginită, precum nemărginirea tăriei, bolta cerului cea semănată de stele, o Înălțime sau adîncime grozavă În care se rătăcește și se cufundă vederea, precum un munte trufaș sau un turn măreț și o rîpă fioroasă; zgomotul tunetelor și al unei artilerii, vîjÎitul vînturilor celor Învrăjbite, mugetul valurilor unei mări În vijelie, trosnetul cel vîjÎios al unei cascade, repejunea cea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fiind, cum arată G. Călinescu și alți critici, esențial statică), dar simplul fapt că aduce În poezie aceste elemente constituie un progres. Obiectului poetic „În sfadă” ii corespunde un subiect „În volbură”, Îngrijorat (dar nu prea mult) să nu se rătăcească. Poetul pare a fi mereu tulburat, mirat de ceea ce vede și-i place să se Înfățișeze ca atare: „Pe cîmpul norocirei objectele În sfadă, Spini, flori, verdeaț-amestec se-nfâțișa grămadă, Cuvînt, vedere, cuget... În tot mă rătăceam Plecam pe cărări netezi
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mult) să nu se rătăcească. Poetul pare a fi mereu tulburat, mirat de ceea ce vede și-i place să se Înfățișeze ca atare: „Pe cîmpul norocirei objectele În sfadă, Spini, flori, verdeaț-amestec se-nfâțișa grămadă, Cuvînt, vedere, cuget... În tot mă rătăceam Plecam pe cărări netezi și foarte-ntortochiate; Știam să-mi mai iau odihnă și gînduri mestecate Mă Îndrepta-n picioare, m-oprea... și iar porneam.” Versurile sînt din Visul, poem contestat de critică pentru didacticismul și incongruența lui, Însă interesant pentru că
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mulțumire. În spațiul idilic apar teribilele versuri: „Pui mîna p-a mea frunte și caut un mormînt .................................................................. Zic lumii un adio: iau lira și mă duc”... O figură a nestatorniciei se prefigurează, așadar În aceste versuri. Poetul este predestinat să rătăcească În Întunericul durerii și nici un loc nu e suficient de sigur pentru a Împăca sufletul. Există, totuși, popasuri mai lungi, spații favorabile, și unul dintre ele este „vesela vale” lamartiniană. Este spațiul singurătății, al iubirii și al copilăriei. Aici se
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un chip aproape programatic: „Ăsta e Bosforul d-unde s-aripează, P-al lor car de roze fragedele zori, Din a cărui undă și-a făcut mirază Bolta azurată, aurînd de flori. Ale sale fiice sînt strălucitoare Ca stelele d-aur rătăcind prin nori; Dulcea frumusețe este fugătoare, Piere ca o rouă dupe dalbe flori. Pe aici domnește blînda poezie Ce din cupa-i d-aur varsă drăgălaș Un prefum de roze și de ambrozie Care-mbată dulce sufletul gingaș. E-ora
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
confruntare, ci dintr-o revărsare lentă și dulce (drăgălașă) a imaginației. O penetrație și o Întoarcere, o navetă ce se Încheie odată cu terminarea poemului. Citind versurile lui Alecsandri, impresia ce ne-o facem este că niciodată spiritul liric nu se rătăcește, nu rămîne suspendat, prizonierul unei situații fără ieșire. Există totdeauna o cale de Întoarcere, există o soluție de salvare și, cea dintîi, este chiar evitarea situațiilor limită. Poemul durează exact cît durează zborul fanteziei, miza poetului nu depășește niciodată posibilitățile
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lovește”, „vuiet surd, grozave șoapte...”), repetițiile, interogațiile sunt abil strecurate În text: „Iată oardele avane, Iată limbile dușmane .................................... Vin și hunii, vin și goții, Vin potop, potop cu toții... Eu să per, eu?...niciodată!... ......................................... Cine ești? De unde ești? Pe la noi ce rătăcești?”... Unele au intrat În limbajul comun, gravitatea lor s-a tocit, fiind adesea Întoarse spre sensuri umoristice. Alecsandri folosește În sprijinul unei unice idei o figurație poetică de sărbătoare: stînci, nori crunți, neguri otrăvitoare, hidra turbată, vulturul falnic, soarele care
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
tăi au trecut prin mine. M-ai atașat la decor ca pe o haină în cuier.Am îmbătrănit prăfuită și nedorită.Mi-am pierdut inima în negura tristeții, spune-mi ce drum să apuc să o aduc acasă? Ne-am rătăcit unul de altul într-un labirint infinit.” Gavriel simțea nebunia și disperarea înlănțuindu-l.În cele din urma reuși cu o forță extraordinară să o parcurgă însa finalul îi dădu lovitura de grație: „Am călătorit pe nori ca o zeiță
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
-și bate joc de el. De luni în șir un vis îl bântuia în fiecare noapte; un păianjen gigantic i se înfățișează cu niște lătrături și îl trezește. E un păianjen vorbitor, glasul lui răgușit și rostirea silabelor par să rătăcească într-o lumină lăptoasă fără să-și găsească locul unde să se așeze. Acum, îi strigă mai încolo va fi târziu. Sări din culcuș, o luă pe un culoar întunecat ce miroase a mucegai. Aleargă, aleargă fără să știe de ce
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
grele ce deveneau tot mai pline de ură. Era un duel de ocări, o înfruntare a unor sărăntoci în căutare, prin obscenitate, a unui avantaj pentru a se simți bărbați. Tommaso ascultă puțin acel vacarm al glasurilor, în timp ce gândurile sale rătăceau care-ncotro jucând de-a v-ați ascunselea fără să-și găsească pacea. Voise cumva să facă pe eroul? Și-n ochii cui? Datoria lui era să se supună, așa cum jurase, și nicidecum să se gândească prea tare la cele
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ascunsese acel răsculat, înștiințase în scris Inchiziția și pe spanioli. În primele zile de temniță, Tommaso își amintea mereu de acele femei torturate de tarantule. Simțea el însuși mușcăturile acelor animăluțe. Când i se îngăduia, citea cartea lui Iov și rătăcea cu mintea când prin satul lui, Stilo, când asupra unor detalii ce i se întipăriseră de-a lungul fugii de la Altomonte și, mai cu seamă, în timpul acelei călătorii în Puglia: părăsind locul unde le văzuse pe acele femei rănite, întinse
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ca unul ascuns într-o găoace de ou? Biserica ar trebui în întregime reformată, cu oameni mânjiți oleacă de viața de zi cu zi. Depășise gardurile de fier ale curiei și era atent la drumul pe care îl duceau pașii. Rătăcea cu intenția să se scuture de acele cuvinte lipicioase ale judecătorilor care, pentru a-l scoate din sărite, se lansaseră într-o diatribă împotriva lui Telesio. Din fericire nu căzuse în cursă, astfel încât se mărginiseră la a-i impune să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
veghind continuu la educarea acestuia, „a fost cea care, prin puterea exemplului personal a reușit să-l ducă pe Sfântul Constantin pe drumul botezului creștin.” Un alt exemplu de mamă creștină este Monica, mama Fericitului Augustin, care atunci când fiul său rătăcea pe căi pierdute, plângea și se ruga lui Dumnezeu pentru el. Referitor la acest lucru, Sfântul Ambrozie exclama: „Nu se poate să piară copilul atâtor lacrimi!” La fel de rugătoare a fost și Antuza, mama Sfântului Ioan Gură de Aur; Emilia, mama
EDUCAȚIA RELIGIOASĂ – O NECESITATE PENTRU SUFLETUL TUTUROR COPIILOR. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Mariana DINTER, Adriana NASTASĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2133]
-
tot dinadinsul și, uneori, chiar îi plăcea lumina zilei, mai ales toamna târziu, când lumina era mierie și se îngroșa, puteai s-o aduni în căușul palmei și s-o îndeși, ca pe un bulgăre de zăpadă. Atâta doar că, rătăcit în mulțime, se simțea ca un altfel de Robinson Crusoe, din cale-afară de singur pe o insulă locuită. Dincolo de frontieră însă se simțea stăpânul propriei singurătăți, ceea ce nu îl întrista, dimpotrivă, percepea că singurătatea intră în ordinea firească a lucrurilor
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Iacob din mers, ca și cum s-ar fi lovit de un perete de sticlă. — Am făcut totul așa cum trebuie, gemu el. Nu am greșit cu nimic. — Noi am făcut totul așa cum trebuie. Dar tu ai mers prea departe, printre ei. Ai rătăcit drumul înapoi. Ei știu acum că nu ești unul de-al lor. În felul ăsta, ai încetat să mai fii unul de-al nostru. — Care ei ? întrebă Iacob privind, dar nu mai vedea nimic, căci întunericul începuse să se îngroașe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
știu, mă gândesc și mi se face milă de el, așa șchiop și știrb... Mai bine iau totul asupra mea. O să fiu eu Dumnezeul șchiopilor. Tu, Chiorule, ai să fii Dumnezeul orbilor. Fiecare cu Dumnezeul lui. Și tu, chiștocule ? Coltuc rătăcea printre florile lui. — Eu, ce ? întrebă, tras îndărăt din lumile încrucișate. — Tu al cui Dumnezeu ești ? — S-o găsi cineva să se închine și la mine, spuse flăcăul, nehotărât. — Tu nu poți să fii Dumnezeu, hotărî Costică, trecându-și cârjele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
căuta acum să fugă cu protocol. Gaittany mai avea și alt tic, anume de a face semn celor mai apropiați lui într-un cerc dat să plece împreună cu el, după scurgerea timpului convențional, ca și când ar fi avut de gând să rătăcească puțin cu amicul pe stradă, să se dedea unei intimități în doi. Însă abia ieșiți pe trotuar, după doi-trei pași, Gaittany își planta prietenul și, scuzîndu-se infinit, lua o trăsură, spre a-și urma peregrinațiile lui mondene. Gestul său ieșea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a o vedea. Astfel, dacă am auzi că Veneția a fost complet înghițită de mare, ne-ar fi cu neputință s-o scoatem de pe hartă, am avea sentimentul, în cazul când am căuta-o pe teritoriul Italiei, că ne-am rătăcit. Se mai întîmpla și alt fenomen cu Ioanide. Absorbit în ocupațiile lui, n-o văzuse pe Pica decât fragmentar, nu asistase la creșterea ei zilnică, morală și fizică. Goluri mari existau în amintirea sa. Astfel, nu receptase suficient trecerea Pichii
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]