7,014 matches
-
din ochi-ți asupra mea este raza nemurirei arunc-o asupra ăstui popor tâmpit de nenorocire - ars de setea dreptății. 1048 {EminescuOpXV 1049} {EminescuOpXV 1050} {EminescuOpXV 1051} {EminescuOpXV 1052} {EminescuOpXV 1053} Iute, iuțime nențeleasă, 10 Pămîntu-nvîrte-a lui comori; Ziua ca raiul luminoasă O schimbă noaptea cu fiori; Marea ce-nalță râuri late De-a stâncilor adânc tărâm [........................... ] [........................... ] [POVESTE MEDIEVALĂ] (p. 600) Margareta, care-și făcea educația în castelul d'Amboise, avu următorul vis. S-ar fi 2264, făcut în grădina castelului
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Mihai Munteanu. De fiecare dată m-au entuziasmat liniștea și tihna pe care i le oferă grădina mare, inundată de pomi, arbuști și fel de fel de plante care cresc în voie, de-a valma, alcătuind laolaltă un colț de rai în care poetul meditează și își scrie cărțile. Gândurile îi sunt acompaniate de cântecele sutelor de păsărele care și-au găsit loc pentru concert în desișul de verdeață. Și pentru ca activitatea creativă să-i fie stimulată și susținută, prietenul meu
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
acesta o metodă educativă ce urmărea să inspire teamă, fără însă a-i paraliza pe oameni. “Piesa” esențială a sistemului religios nu a fost paradisul, ci infernul. Biserica promovează mai mult frica de iad decât dorința de a ajunge în rai. Așa se face că, față cu moartea, credincioșii se tem mai puțin de moartea însăși, cât de Iad. Astfel, se instalează “un creștinism al fricii” ( Jean Delumeau). Biserica medievală a întrebuințat lumea cealaltă pentru a pune stăpânire pe creștini și
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Întregul regiment. Supermini O haină mai divină Cine-ar putea concepe: Piciorul se termină, Iar fusta nici nu-ncepe. Mironosița Fata asta te vrăjește, Dacă vrei ceva să-i spui; Într-atâta se sfiește Că cedează orișicui.G.L.U.P.I. Raiul și iadul Cu secretara mea frumoasă Ne mai reținem „la un ceai”, La sânul ei mă simt ca-n rai... Dar iadul mă așteaptă-acasă. Secvență din prima căsătorie I-am spus frumos, ca la o soață: Să nu-mi pui
ION DIVIZA by ION DIVIZA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83938_a_85263]
-
Fata asta te vrăjește, Dacă vrei ceva să-i spui; Într-atâta se sfiește Că cedează orișicui.G.L.U.P.I. Raiul și iadul Cu secretara mea frumoasă Ne mai reținem „la un ceai”, La sânul ei mă simt ca-n rai... Dar iadul mă așteaptă-acasă. Secvență din prima căsătorie I-am spus frumos, ca la o soață: Să nu-mi pui coarne, că te-omor! Și ea m-a înfruntat semeață: Amantul e...toreador! Consoartei Cu dinți ca un șirag de
ION DIVIZA by ION DIVIZA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83938_a_85263]
-
mistificatori și alte făpturi cu mutră asemeni omului și masca artistului genial”. Ortodoxismul lui Sandu Tudor pare uneori colorat... aproape futurist: „Omul artei viitoare va fi un uimitor erou făurar (...) asemeni paloșului heruvimilor cărora li s-a încredințat în grădina raiului paza Arborelui vieții. (...) Nu arta cenușie a Fiilor sinuciderii, ci Arta războinică a nemuririi o dorim”. Este citat, între alții, Péladan cu teoria lui plastică, în care „a arătat primejdia atîtor veacuri de literatură și galanterie care au sexualizat sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ferește, cineva, pentru simplul motiv, că, nu știa nimeni că ei urmează să înnopteze aici, cu atâta bănăret asupra lor. Și s-au culcat. Și au adormit. Când s-a pornit furtuna, el visa. Dar ce visa? Parcă ajunsese în rai. Acolo,în fața tatălui ceresc, dădea socoteală despre ce vor face cu atâta amar de bani. Asta, visa,el. Ea,însă? Azvârlise, ditamai sac cu bani, pe spinare, și, pe-aici ți-e drumul, spre casa fetei celei mari, căreia, el
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
noaptea de la noapte! în rest,îți doresc numai bucurii. Nebunule! Și eu ție. Nebuno! COPILUL ZĂPEZII Sfârșit de ianuar-început de fevrar. Curenții atmosferici au transferat gerul și zăpezile Siberiei Rusești în Bărăganul Românesc. Ceeace de obicei pe aici era miezul raiului, acum e al iadului.Păreri și convingeri, de la vlădică la opincă, diametral opuse. Ce, pentru unii pare a fi un viitor de aur, pentru alții, e un prezent aproape de mormânt. De mormânt de un alb imaculat, purtător de cumpliri și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
în tot timpul anului, acum, parcă nici nu mai există. Parcă a dispărut, pur si simplu, de pe hartă. Dar, evident, n-a dispărut. E,în întregimea sa, sub imperiul iernii siberiene, care, iată, a migrat, cucerind, temporar, aceste guri de rai rmânesc.Și, unei femei, i-a sosit sorocul. I-a sosit momentul de a aduce, pe lume, un nou pui de om. Cum,însă,în ce împrejurări? Prin ce miracol? Cu ale cui priceperi și ajutorări, de moașe? Căci, nu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
pe-aici, pe la noi. Bine. Fie cum zici. Ai noutăți? Am, dar, mai întâi, vreau să le ascult pe ale matale. La noi, aici, se acționează cam cu încetinitorul. Cei care ajung, mai înainte de a se stabili, definitiv, dacă,în rai ori în iad, stau, pe un culuoar, numit bara de rezistență a caracterului. Adică? Adică, sunt ținuți, pe un gang, cam ca cel de la blocul nostru, de pe pământ, atâta timp, cât trec ceilalți, prin purgatoriu. Și, după aia,în urma unui
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
caracterului. Adică? Adică, sunt ținuți, pe un gang, cam ca cel de la blocul nostru, de pe pământ, atâta timp, cât trec ceilalți, prin purgatoriu. Și, după aia,în urma unui test destul de tenebros, ajung, să fie repartizați, ori în iad, ori în rai. Mata, acum, unde ești? În gang. Ai mulți înainte? Nu prea, dar, merge al dracului de încet. De aia m-am și hotărât să vă telefomobilez, până văd,în ce tabără mă vor localiza. Dar sunt mai multe? Da. Una
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
acum, unde ești? În gang. Ai mulți înainte? Nu prea, dar, merge al dracului de încet. De aia m-am și hotărât să vă telefomobilez, până văd,în ce tabără mă vor localiza. Dar sunt mai multe? Da. Una - pentru rai; alta - pentru iad; și, ultima, pentru reântoarcerea pe Terra. E și una d’asta? E, mă, să auzi și să nu crezi, dar, e! O, mă bucură grozav această informație. Diseară o trec pe internet, și-o difuzez la televizor
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
cu sărbătorirea la bucată. Cei doi, se numesc Mihail și Gavriil și se spune că nu ar fi niște sfinți de duzină, făcuți la apelul de seară al sfinților, ci sunt niște sfinți galonați, care au atribuțiuni specifice în ceea ce privește securitatea raiului. Adică, mai pe înțelesul credincioșilor, ei sunt cei care conduc serviciile secrete și de pază, ale lui Doamne, Doamne. Se pare, că întreaga mea viață mi-a fost hărăzit să aud de această sărbătoare, fiindcă pe când eram în satul meu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
bucură la nivel mondial, nu ține de chimie, branșă în care zice el că se pricepe oarecum, ci de misterele anatomiei umane. După cercetările sale aprofundate, de ani și ani, a găsit explicația celui mai mare mister, de la alungarea din rai a lui Adam și Eva. A descoperit și fundamentat, cu argumente irefutabile misterul multimilenar, de ce bărbații produc puf în buric, iar femeile nu. Bineînțeles că miezul teoriei este și la ora aceasta strict secret, fiindcă mafia informațiilor tehnice, de abia
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ceea ce definește tăcerea. Dacă nu ar fi zgomotul, tăcerea nu ar mai fi de aur. Zgomotul este excepția. Te gândești la abisul spațiului cosmic, la frigul și la liniștea inimaginabile în care stau și așteaptă soția și copilul tău. Nu raiul, ci tăcerea ar fi răsplata mult așteptată. Sădești cu o pensetă flori în jurul fundației. Spinarea și gâtul ți se apleacă peste masă. Strângi fesele și-ți îndoi coloana, care se arcuiește spre o migrenă de la baza craniului. Lipești minusculul covoraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
erau neatinse. Acolo trăiau specii de păsări lipsite de prădători naturali. Specii de păsări care nu mai trăiau nicăieri altundeva pe pământ. În lipsa prădătorilor, plantele evoluaseră fără să dezvolte spini sau otrăvuri. În lipsa prădătorilor și a dușmanilor, insulele acelea erau raiul pe pământ. Data următoare când aveau să ajungă pe insulele acelea, nu mai găseau decât turmele de capre sau de porci. Povestea asta o spune Stridie. Marinarii ziceau că „seamănă carne“. — Nu vă aduce aminte de nimic? De vechea poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
roșu; doar ochi-i sunt albi. Nu acel alb al steagurilor albe, al abandonului. E albul ouălor fierte tari, al puilor ghemuiți în cuști suprapuse, al durerii, suferinței și morții din fermele industriale. — Ca Adam și Eva izgoniți din Grădina Raiului, zice. Stridie stă pe terasamentul de pietriș al șoselei și se apleacă spre Mona, care a rămas pe banchetă: — Vii și tu, Eva? Nu e vorba despre dragoste, ci despre putere. În spatele lui Stridie apune soarele. În spatele lui sunt scaieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Vorba bună leagă cunună, vorba rea otrăvește limba, sufletul și gândul.. Pierzi, câștigi, nu te opri, mergi înainte, viața-și vede de legile ei care, de fapt sunt și ale noastre! Așadar, nimic de pierdut, nimic de câștigat.... Drumul către rai nu trebuie confundat cu o cursă de cai! Spre iad se ajunge mai ușor... Câte unui domn-care stă sub papucul doamnei sale-cică i-ar fi încălcată demnitatea de bărbat! Dar dacă dumnealui se simte bine în poziția asta zic să
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
într-un prelung țiuit. aici sunt eu, acolo ești tu, noi, unde suntem? priviri confuze... cocoșii din tablă, de pe acoperiș, scârțâie din ce în ce mai tare, în bătăile vântului. numai bostanii adăpostesc lumina, iar jack glumețul se plimbă și astăzi pe aleea dintre rai și iad. femeia taie dovleacul, bărbatul dorește să facă sex, singurul eveniment sigur: poemul a fost ciopârțit de secure. versuri-schije străpung inima haosului; tăcerea sângerează; între noi un drum fragmentat de reproșuri. ar trebui să remodelăm poemul-mi-ai spus
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
pricep limba despicată crescută la sân sub un clopot de sticlă (pledez nevinovat dar mă apuc de hoție onorată instanță). Netam-nesam Țopăiam (după ce te-am cunoscut cândva) pe-un picior subțire de plai fericit precum gașca de suflete trăitoare în rai (eram în cerul/spitalul al nouălea/nr.9) am strigat răspicat înroșindu-le fețele meselor cu vinul vărsat (trebuia să se știe) lumea toată dar absolut toată lumea devenise numai a mea și eu o puteam împărți în noapte zi stele
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
adus în prezent fulgi de zăpadă în negru vopsiți îi vreți să cadă liniștiți acoperă o arcă ce trage să moară flăcări de ură ne ard viitorul durere și furt mizerie mentală voi mai știți de lumea astrală vise coșmaruri raiul visat în iad s-a schimbat ecoul nostru și el confiscat copil al timpului pierdut născut dator din pântec vândut. Eternul neant mă înalț spre neant pe calea întinsă a eternului privesc în jos și-mi continui drumul purtat în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Îngrămădind într-o clepsidră spartă, Surâsuri, poze... „Undeva, cândva”, A fost aievea?... poate o erată Sau un banal amor de mucava? Traverse număr, două câte două, În mână țin moneda unui vis; Mă simt străin în lumea asta nouă, Spre rai mi-e azi accesul interzis. Încă nu-i târziu Mai naște-mă, mai naște-mă o dată Fragil lăstar sub frunze muribunde, Azi aș fugi de frig și nu știu unde M-aș mai simți cum m-am simțit odată, Când glasul tău
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ta, rază de soare ce se joacă pe mormânt. lași ulciorul nopții scrum când te-adapi în ape sfinte din fântâna andaluză. și... îmi ești așa cuminte. dormi pe note de ravel și visezi seraiuri dragi aștepți în colțuri de rai să te fure câțiva magi. sâmbătă, 1 decembrie 2012 cade toamna în pahare cade toamna în pahare bahică petrecere, sorbim din raza de soare pentru marea trecere. cade toamna-n călindar, îi fac domnului o rugă, și-i fac inimii
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
invers mi-a stat rău să le mai mestec dar mi-a fost teamă să scuip întotdeauna tăcerea-mi vine din pereți cineva vorbește strigă și râde cineva plânge singur nu pot să mă apropii de cei care sunt în rai ce am iubit demult s-a rupt neg destinul dar tot mă caut în rămășitele de cafea să te pierzi e mai ușor de la un timp respir o bătrânețe străină și dau înapoi copilăria când trec de colțul neîntoarcerii singurătatea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
neg boala dar înghit pastile și aer e primul simptom care mă face să mă arunc de pe margini nu-mi schimb calul nici pe o jumătate de împărăție legați-mi ochii dacă cumva vi se pare că am ajuns în rai îmbătrânesc pe malul unui poem la primăvară voi avea patru sute cinzeci și nouă de ani am obosit să mă trezesc cu noaptea în cap prima dată am murit bătrân și moartea a fost blândă cu mine nu știam ce să
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]