6,973 matches
-
sărbătoare Să fie în Betelul cel de sus! ,Trăia odată-ntr-o căsuță” - Capitolul 3 ,,Imnul seriei-martie 2000 - Capitolui 23 ,,Avel o Dell-El vine iar” - Capitolul 31 ,,Miorița” - Capitolul 36 MIORIȚA Pe-un picior de plai Pe-o gură de rai Iată vin în cale, Se cobor la vale, O turmă de miei Cu cinci păstorei: Unu e Bucureștean Unu-i Buzoian Unu-i Căpitan, Altu-i secretar Și unu-i notar Ce n-avea habar Oi ca să conducă Către Țara Sfântă
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
director al școlii de organele de partid și de stat. Se pregătește febril și colectivizarea agriculturii, model sovietic, prin hotărârea P.C.R. din 3-5 martie 1949. Cei aproape două sute de oameni din sat care au fost în război și au văzut „raiul colhoznic” erau martorii potrivnici ai acestui proces, mai ales că Priponeștii erau un sat cu oameni gospodari care țineau cu dinții de pământul și de bunurile pe care le aveau! Cu tensiuni sporite, încheiem și acest an școlar! Muncesc intens
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
viață îndurau nefericiții din acea pare de lume!... M-am bucurat sincer pentru faptul că fusesem aproape izgonit din Priponești cu ani în urmă și că n-am fost forțat să spun minciuni consătenilor mei, îndemnându-i să intre în „raiul” pe care Tătucu’ Stalin ni-l pregătea spre nefericirea tuturor! Dacă în primii ani oamenii mai consumau din rezervele pe care le acumulaseră anterior, ceva mai târziu situația s-a agravat mult. Fac o pensie trimestrială părinților mei, așa cum făcusem
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mi-a plăcut să le ofer cu toată dragostea. Ce poate fi mai frumos pentru om decât să ofere o floare, să facă o bucurie cuiva, făcându-și lui însuși o bucurie?! În jurul casei mi-am făcut un colț de rai, plantând diferiți pomi fructiferi și sădind cât mai multe flori. În curtea și grădina mea mă bucură și mă răsfață sutele de flori diferite ce se perpetuează an de an și cu milioane de flori ale pomilor fructiferi. Din mustul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de care beneficiez tot timpul anului. Am visat să fiu educator într-un sătuc izolat, uitat de lume și de Dumnezeu și viața m-a adus în Bârladul căruia îi datoresc atât de mult, făurindu-mi un adevărat colț de rai. Nu am cuvinte să mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a dăruit și am realizat, trăindu-mi liniștit anii senectuții mele bucurându-mă de o sănătate oarecum robustă, fără suferințe deosebite. Datorită unei eredități ce vine de la înaintași, cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
micile luxuri ale vieții cotidiene care apăruseră atunci (țigări Kent la liber, tot felul de lucruri pe care le văzuseră până atunci doar prin reviste etc.), potențate de poveștile venite de la prieteni de acasă care le arătau că afară-i Raiul și că înăuntru e Iadul. Nu mai aveau răbdare. M. M.: Cereau atunci să nu mai facă instrucție. S. B.: Să nu uităm că, imediat după Revoluție, s-au dat țigări Sophiane, vă aduceți aminte? Se dădeau câte două pachete
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
dispusă să-și petreacă timpul și să-și piardă banii în „templul” lor. Noi am vizitat cazinoul Taj Mahal cu ornamente pe măsură, turnulețe spiralate, elefanți și alte podoabe indiene având elemente comune de construcție cu fratele român. Poți spune: Raiul și Iadul deopotrivă? Nu. Ei, aici în interiorul „palatului”, oglinzile aurii, candelabrele cristaline, formațiunile ca un fagure, de ornamente luminoase, tapiseriile specifice și originale din India, contrastau în mod brutal cu zgomotul infernal produs de miile de mașini mecanice unde în schimbul
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
-i pe cei 6 "fii ai lui Israel" pentru blasfemie. I-am iertat însă repede, gândindu-mă că vin dintr-o țară aflată permanent în război și că poate doar aici, "pe-un picior de plai, pe-o gură de rai", și-au găsit puțină liniște. În grup se afla și corespondentul unui post de radio din Tel Aviv, născut în România. Cu o zi înainte de plecare, m-a rugat să-l ajut să cumpere o valiză mare. "Cât de mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
analiști politici, de la care am avut multe de învățat. Buni cunoscători ai realităților românești, urmărind reflectarea acestora cu obiectivitate, admiratori sinceri ai poporului român, atât de încercat, ai istoriei noastre frământate, ai bogatei și generoasei noastre culturi, ai "gurii de rai" numită România. Închei cu o amintire la care mă întorc mereu cu drag: am avut privilegiul de a-l însoți pe directorul prestigiosului cotidian francez "Le Monde". Fizic semăna leit cu actorul meu preferat Jean Gabin și nu cu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mi prisosesc mie probabil ca sunt de folos altora, așa că..." Citisem operele "Socialiștilor utopici", Coranul și Noul Testament, știam că "cine-și dă sie-și dă" și că "mai degrabă va trece o cămila prin urechile acului decât un bogat porțile Raiului" și ca atare cele spuse de "companero" Fernando, cu sinceritate, au căzut bine pe gândirea mea samariteană! Împreună cu atașatul meu comercial sau singur, am început să vizitez ministerele economice, firmele și oamenii de afaceri, pentru a îmbina "politicul cu economicul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
comanda, nu-mi venea să cred friptura, excelentă, avea un metru, cartofii, cântăreau o tonă, iar berea rece și parfumată nu avea din păcate decât 300 mililitri! Am discutat cu amicul, m-am mai documentat pe la magazine la Montevideo era Raiul pe pământ, peștele costând 2 dolari kilogramul și mușchiul de porc 3 dolari, de 4 ori mai ieftin ca la Santiago! Păcat că nu se puteau expedia carnea și alte alea "de-ale gurii" prin curier diplomatic! În iulie 1981
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de a fi medic, profesor sau inginer ci stewardesă, cei de la TAROM nu s-au gândit o clipă că una erau buzunarele fostului imperiu britanic și alta cele găurite ale trăitorilor "pe-un picior de plai, pe-o gură de rai"!(Vai!) Bref, a trebuit să pornim cu o Dacie către Sofia și de aici să zburăm dus-întors la Madrid, piloții de la Balkanair fiind cu picioarele "mai la sol" decât ai noștri. Am fost cazați și la dus și la întors
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Junimea plachetele de versuri "Curcubeie în noapte" (2005), "Zodia leului"( 2006) și "Fluturi de mătase" (2007) și în 2008 volumul de proză "Crucea Sudului", iar eu plachetele de versuri "Anotimpuri aiurea" (2005), "Vânătorii de vise" (2006) și "Hoț în Grădina Raiului" (2007), lansate cu comentarii favorabile la Târgurile naționale de carte și primite cu comentarii "și mai și" de rude și prieteni, cu expresii de genul: "Cum, voi le-ați scris?", "Ce surpriză, nu vă bănuiam" cu varianta " Nu vă credeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
În genunchi și respirând adânc am descoperit-o mai târziu ca fiind una dintre cele mai indicate pentru sănătate În yoga), dar mi-a dezvoltat și rezistența În fața adversităților, atât de utilă În viață. Deși zicala cu bătaia ruptă din rai nu am aplicat-o niciodată băieților mei, azi nu regret cojile de nucă. Dacă regret ceva, e doar faptul că Papago nu a refuzat acea plimbare cu birja. Dacă aș fi fost acolo, l-aș fi Împiedicat sau cel puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
o lacrimă... Îi mângâie fruntea... Îi închide ochii: Somn ușor Gheorghiță.... Somn ușor... Își face cruce. Scoate din chimir un căpățel de lumânare, o aprinde de la coviltirul ce arde mocnit, și i-o pune la căpătâi. Așa, să dibui Cărarea Raiului, Gheorghiță-tată... Mi-o lumina și mie Cărarea... Acușica vin și eu, mai spune și se culcă alături. Și se face tăcere... Fulguie ușor și aburi destrămați se leagănă, se leagănă... Un stol de ciori croncănind mătură în zbor pământul cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Împărăției, nămoliți până-n albul ochilor, orbecăiau prin neguri ca bezmeticii, mocirliți în sânge, blestemând, horcăind. "Allah! Allah!" mai apucau să bolborosească cu ultima lor suflare scuipând noroi și sânge! Au mușcat țărâna Moldovei să-i țină minte gustul și-n Raiul lui Allah! Și Soliman Hadâmbul, cu rămășițele falnicei armii împărătești, dădea dosul să-și mântuiască viața prin fugă: "La Dunăre!! La Dunăre!!" Atunci, am auzit buciumele buciumând vesel: "Izbânda!" Și,răcnete din mii de piepturi, și mii de căciuli aruncate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și inima voastră." Boierii clipesc des, se închină, mormăie în barbă, dar tac. Ștefan izbucnește: "Bucurați-vă și veseliți-vă că răsplata voastră mare este în Ceruri!" Cu un petecuț, cu o sforicică două, vă cumpărați ditai moșie în Grădina Raiului. Un chilipir, zău așa! Haideți! Curaj, boieri dumneavoastră! Care mai dați?! Care?! Eu, strigă Tăutu. Și eu! exclamă Șendrea. Dau! ridică mâna Duma. Dăm! spun într-un glas Vlaicu, Stanciu, Bodea. Ștefan, cu palma pe inimă, smerit: Domnul din inimă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
alta? Și pentru domnia ta mă rog. Omul nu știe când îi bat clopotele, Doamne-ferește. Ar trebui să te mai pocăiești, să te gândești și la " Viața Veșnică", păgânule! "Viața Veșnică"? Parcă poți ști ce mare scofală o fi și-n Raiul mult lăudat? Nu s-a înturnat nimeni să povestească, ce și cum... Eu nu dau ciocârlia din mână pe papagalul de pe gard, cu toate penele lui colorate. "Ce-i în mână, nu-i minciună". Aici, barem, știm ce avem. Avem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ce avem. Avem dragostea... Și mai avem visul, și mai avem speranța... Sunt și copiii, și cerul, și tinerețea, și cântecul, și iarba verde de acasă... Și lacrima chiar... Dumnezeule, câte lucruri bune și frumoase avem!... De te gândești bine, "Raiul" ar putea fi chiar pe pământ. Iadul și Raiul sunt în noi. Toate acestea și câte încă... Păcat că le prețuim numai când le-am pierdut. "Gaudeamus igitur"! explodează Țamblac. "Carpe diem", fetițo! Ai uitat să pomenești de vița de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mai avem speranța... Sunt și copiii, și cerul, și tinerețea, și cântecul, și iarba verde de acasă... Și lacrima chiar... Dumnezeule, câte lucruri bune și frumoase avem!... De te gândești bine, "Raiul" ar putea fi chiar pe pământ. Iadul și Raiul sunt în noi. Toate acestea și câte încă... Păcat că le prețuim numai când le-am pierdut. "Gaudeamus igitur"! explodează Țamblac. "Carpe diem", fetițo! Ai uitat să pomenești de vița de vie. Și de moldovence ai uitat, zâmbește ea. Răutate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sfânt". Toți le promit marea cu sarea pentru sacrificiile lor, binefaceri nemaiauzite: "fericirea și ridicarea pe culmile cele mai înalte de bunăstare și civilizație"... Și, cum "fericirea terestră" e mai greu de realizat, până una-alta promit pe cea "viitoare", "Raiul" tot nu costă nimic. Vând pielea ursului din pădure. Mahomed le promite celor ce mor în luptă, le promite tot ce n-au avut în viață: șapte cadâne pe un picior, toate bunătățile din lume pe săturate, le promite fericirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la zarafi, la armeni, la ovrei!... Cu camătă!... Spune-le că de dau turcii, le înșiră mațele pe gard! Să aleagă! Spune-le că din zi în zi aștept de la Sanctitatea sa Papa urmașul personal al Sfântului Petru, ăl cu cheile Raiului aștept să mă fericească cu un sac cu galbeni de nu l-oi putea duce! Să mă păsuiască și ei! Ce naiba?! N-oi fugi cu Țara Moldovei în straiță!... Oare Marele Domn și voievod a toată Țara Moldovei, "Buzduganul Creștinătății
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lui Cuptor! Turcaleții răzlețiți de gros, prinși, trași în țeapă, atârnați prin crengi, vor împodobi drumeagul în întâmpinarea falnicei armii, ca osmanlâilor să le strecurăm în oase frica de moarte; să cugete la nimicnicia vieții și la nemurirea sufletului în Raiul lui Allah; să-și blesteme zilele când au călcat pe pământul spurcat al afurisiților de ghiauri moldoveni... "Din muntele de scârnă ce aburește miasme de molimă, îndură-te Doamne, blagoslovește-i cu o boleșniță cinstită!" spune Ștefan cu ochii spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de tare... spune Luca Arbore râzând. ...c-o poruncit ca "preaiubitul fiu" să fie rupt în patru de față cu solii, iar apoi, pe cei nouăzeci și nouă de tatari în afară de unu i-o trimes să-i țină tovărășie în Raiul lui Allah, cu o țapă înfiptă-n cur! hohotește Mihail. Eram tare mâniat... Rău îmi pare... Trebuiau să plătească pentru cât sânge și câte lacrimi, și pentru câtă cenușă... Există o Sfântă Dreptate, se justifică Ștefan, cu părere de rău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să-l răpună pe cel bun, ca cel bogat să ia de la cel sărac! Nu-i dreptate pe Pământ! Ce fel de Dumnezei atotputernici sunteți?! În cine, în ce să mai credem?! Ne promiteți, în schimbul suferințelor pământene, fericirea veșnică a Raiului! Vindeți pielea ursului din pădure! Mulțumesc! Noi cerem dreptatea! Aici! Pe Pământ! Acum! cere Ștefan pe un ton fierbinte, dar apoi tace, respiră adânc și se reculege. Fii pe pace!... Nu-ți mai cer nimic! Nu mai bat mătănii pe la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]