8,278 matches
-
e privită opera pentru a o deforma conform cu un indice de refracție ideologic convenit. În opinia lui Nicolae Manloescu, ne plasăm în zona abuzurilor sau a unei rele întrebuințări nu doar cu instrumentarea ideologică a unui antijunimism caragialian de esență realist socialistă în anii ’50, dar și cu o lectură de opoziție, antitotalitară și evident esopică precum cea a lui Mircea Iorgulescu din Marea trăncăneală. Eseu despre lumea lui Caragiale . În același sens pledează și Monica Lovinescu, asupra revenirii operei lui
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Simțurile sunt cele care decid în ceea ce privește relatarea, ele constituie filtrul prin care evenimentele intră în câmpul nostru de observație, iar naratorul anunță o dereglare sistematică a lor. Tonul relatării păstrează o neutralitate aproape clinică, ceea ce conferă acea siguranță mimetică prozei realiste. Considerațiile accentuează înainte de toate rolul de observator lucid al naratorului, chiar și atunci când gradul său de contrariere este maxim. Putem spune că naratorul chiar înregistrează ceea ce se află în cuprinsul câmpului său vizual, însă se întâmplă ca imaginea să nu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
clinice. Psihoza ar avea astfel o triplă semnificație : 1. paludismul, frigurile de baltă, 2. nevroza care ia amploare în contextul unui psihic fragil, 3. teroarea mitologică și memoria ancestrală a unei violențe cutumiare. Toate aceste trei motivații au un suport realist, ele sunt circumstanțiate de amenințarea pe care i-o adresează han- giului un fost angajat, amenințare căreia i se dă curs. Naratorul îi încredințează personajului anamneza psihozei sale, istoricul nevrozei fiind recuperabil până la evenimentul în care originează, și anume gesticulația
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
același punct cu Scaunele, insistând foarte mult pe calitatea teatrală a scenei epurată însă de amănuntele mic- burgheze care apar la Caragiale. Acesta din urmă insistă pe decoruri, vrea să ne fixeze cele două personaje în ceea ce ele au mai realist, mai circum- stanțial, existența burgheză, modestă, dar nu lipsită de o anumită lejeritate, din moment ce cuplul de sexagenari are la dispoziție o servitoare. Leonida și Efimița configu- rează locul comun al unei bunăstări burgheze sinonimă cu fericirea și certificatul ei de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Pe scala Coriolan avem o stilistică specifică întreprinderilor eroice unde totul se înregistrează sub semnul grandorii și care revendică suflul epopeii acolo unde sunt construite astfel de caractere. Pe scala Drăgă- nescu, în schimb, avem ordinul de mărime al convențiilor realiste într-un cadru mic-burghez unde personajele sunt selectate din registrul stării civile, și unde, cel mult, avem acces la mijloacele dramei burgheze. Există însă și un dispozitiv de reglaj/dereglaj, reprezentat de sfera mediatică, dispozitiv care ar trebui să realizeze
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
antropofag. Individul nu există, la polul opus Coriolan și Drăgănescu se află însă nivelați ontologic, deformarea îi extrage anonimatului, retorica îi confirmă. Însă nu există cu adevărat un Coriolan Drăgănescu, cel puțin nu din perspectiva circumscrierii sale într-un cadru realist, ci doar un efect Coriolan- Dră- gănescu care ne proiectează un film al unor spectaculoase deformări. Lefter Popescu - omul fără însușiri Istoricii literari nu au acordat prea mare importanță faptului că figurile privilegiate de Caragiale sunt cele ale funcționarilor. Lumea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de reflex puritanist a ardeleanului intră numaidecât în scenă, astfel că bunul ardelean este enervat de „râsul în orice moment, râsul cu orice preț, râsul de dragul râsului” . Pentru a ieși din dilemă, Caragiale era socotit, de fapt, un scriitor „ne-realist”, un caricaturist, a cărui operă era lipsită de valoare artistică. Viziunea organi- cistă asupra literaturii excludea miticismul de o neserio- zitate feroce al scriitorului muntean și deformările morale la care-și supunea personajele. După vârsta de 20 de ani se
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
acel loc unde insom- niacii cartofori joacă conțina ? Ce fel de umanitate populează acel intestin al mahalalei ? Nu despre naturalism este vorba la Pintilie pentru că regizorul nu intenționează să realizeze o radiografie a unor medii defavorizate. Această decuplare de la codul realist se produce încă de la începutul filmului când regizorul divulgă convenția și anume faptul că totul este creat pe platoul de filmare pe care-l face vizibil prin ceața fumigațiilor. Nu o felie de viață, ci o viziune asupra unei lumi
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
stat de multe ori de vorba cu el. Dar Vărsătorul face tot ce vrea el. Să-i dea Dumnezeu Sănătate. Mie mi-a fost „înfundată” calea spre VICTORIE. Cu alte cuvinte, am fost uitată într-o fundătură. Ca să fiu mai realistă. Deși ambele remarci sunt valabile. Am fost uitată de soartă, lucru care mi-a anihilat ambiția și m-a făcut să uit a lupta. Mi-a fost înfundat drumul de „iluștrii” mei colegi care prin mijloace demne de un SALIERI
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
să parcurgem distanța propusă fără prea mare oboseală. Pasul nostru lent ne-a permis să lăsăm privirile să zburde în voie, peisajul fiind impresionant. Formațiunile stâncoase puteau fi interpretate de fiecare, în funcție de imaginația și starea sufletească avute. Personaje fantastice sau realiste, supradimensionate, înfricoșătoare sau vesele, toate mi se înfățișau într-o horă a pietrei șlefuite în urmă, cu câte milioane sau miliarde de ani? de apa unei mări sau a unui ocean atotstăpânitor. Privind în jos, aglomerările așezărilor din împrejurimi deveneau
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
cum se clatină, căci nu se mai sprijină de umărul tatălui și, cu câteva excepții (în acest muzeu - repet) parcă începi să te întrebi: cum poate să deseneze așa un tânăr care în copilărie desena atât de bine. Sunt desene realiste, nu se întrevede aici cotitura pe care urmează s-o facă mai târziu. Dar aici încearcă să-i imite pe francezi, ai senzația la un moment dat că a copiat după Toulouse-Lautrec. Și te întrebi: oare Picasso avea darul de-
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
poate fi și în interior). Atitudinea fratelui la interogatoriu. Cursivitatea textului (eu). Trebuie lucrat pentru RITM. Scena cu doamna Trebuie să devenim animale când ne retragem. Trebuie să țipăm când ne ameniță cu pistolul. La moartea Doinei renunțăm la scenele realiste. Grupul trebuie să vină în viteză. Lașitate și ipocrizie - participarea la o moarte, sinucidere. (renunț la telefon) La sfârșit, când cădem ca în vis, să ridicăm mâinile (fețele nu se văd, vom fi proiectați ca umbre), în poziții diferite. Sâmbătă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
limbii s) Îmbraci sentința În cuvinte pl)cute. S-ar p)rea c) În interiorul limbii materne se poart) o lupt) Între lumin) și Întuneric și poate c) istoria Rusiei este, parțial, o revolt) Împotriva acestor expresii mieroase de care oamenii „realiști” se simt tr)dați. Ei folosesc expresii afectuoase și poate simt c) o minte tulburat) de dragoste este periculoas). Primejdia Îți mobilizeaz) mijloacele de ap)rare și dup) aceea ucizi pentru c) sufletul ț)u a fost tulburat. Unul că
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
inspir) pe evrei s) se emancipeze. Dar, dup) succesul obținut, accentul s-a modificat; necesitatea de a-i salva pe evrei s-a transformat În altceva - proiectul de „recuperare a p)mântului”. Primii lideri sioniști Încercau s) salveze oamenii. Conducerea realist) a sionismului era dispus) s) accepte divizarea „pentru că evreii s) fie mai degrab) asimilați și salvați În loc s) r)mân) fideli sloganurilor pe care ea Ins)și le inventase”. Salvarea este adev)râtul scop al sionismului - nu „eliberarea” P)mântului
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
putere politic). „A sosit momentul s) abandon)m ideea Înșel)toare c) suntem o «putere» În regiune și pretenția arogant) c) avem «drepturi istorice» asupra acestui p)mânt”, scrie Lamm. El nu prea-și face iluzii. Nici chiar cele mai realiste politici nu vor garanta supraviețuirea. Inamicii Israelului sunt groaznici. „Forțele care ni se opun caut) s) ne distrug): moderații, din punct de vedere politic; iar extremiștii, din punct de vedere fizic. Cine nu recunoaște acest lucru... nu este decât un
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
noastr). Pentru ei, noi reprezent)m un pericol la adresa libert)ții, dar sunt În același timp plini de speranț). Israelul, centrul unei noi civilizații? Îmi dau seama ce vrea s) spun) Agurski când ne sf)tuiește s) nu fim prea realiști. El susține... Dar nu, nu vreau s)-i opun lui Agurski argumente serioase, c)ci este prea ispititor. Ceea ce Îmi place la acesti disidenți ruși - cei de genul lui Soljenițîn și Siniavski, ca și de tipul lui Agurski - este vigilenta
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
politici ai Israelului trebuie s) se opun) Înființ)rii altor asemenea colonii. Conștiincios, a doua zi, Janowitz Îmi trimite un memorandum În care Îmi dezvolt) unele opinii pe care le exprimase În timpul prânzului. „Israelienii trebuie s) Înceap) s) formuleze inițiative realiste și propuneri pentru un acord de pace”, scria el. „Trebuie s) vin) cu un set larg de propuneri privind teritoriile din Cisiordania, deoarece Cisiordania reprezint) aspirațiile palestinienilor.” Trebuie f)cute propuneri preliminare pentru a fi discutate. „O anumit) form) de
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
mane ferm pe poziție, dar c) nu are nici o alt) strategie. De mult) vreme nu a mai ap)rut vreo inițiativ) În domeniul politicii externe - doar reacții la acțiunile altora. Ce ar putea face Israelul? Laqueur credea c) ar fi realist că Israelul s) spun) lumii c) nu a avut intenția de a anexă teritorii arabe, c) e gata s) se conformeze Rezoluției 242 a Națiunilor Unite, care sublinia c) „este inacceptabil) dobândirea de teritorii prin r)zboi”. Laqueur sugereaz) c
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
sus tot ce prinde În vârtejul său, și nu o ființă răzbunătoare care vrea să facă rău. Că teatrul lui este poezie, ce trebuie văzută În contextul sufletului său Întunecat. Această confesiune mi-a dat curaj să tratez piesa deloc realist, ci ca pe un poem dramatic scris de un vizionar. Urâciune, decrepitudine, dezgust, umor satanic, fețe de oameni din care transpar alcool și corupție, ce seamănă mai mult a vampiri, a demoni rafinați, cu ochi care strălucesc de răutate, În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Craig, construite din plexiglas transparent, tratat În așa fel ca să dea senzația ploii care curge, și care creau prin mișcare atmosfera idilei suave din micul port provincial unde plouă Întruna... Prin combinația de geometrie rece a paravanelor și de joc realist al cântăreților-actori speram să putem evita atmosfera de sirop și melodramă lacrimogenă, loc prea comun al situației tipice de musical, În care un băiat Întâlnește o fată. Dar melodiile sensibile ale lui Legrand erau interpretate cu eleganță și discreție, astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
la Mahabharata lui Brook și era interesată să explorăm ca bază documentară imagini cu totul inedite din cartea ei de fotografii despre vechea Rusie, publicată la Paris și la Londra. Versiunea de la Veneția a fost mai fidelă În autenticitate, mai realistă, dar, fiind În pericol de a părea mai rece arhitectural, am păstrat totuși lanul aurit de grâu, căci fără el ceva ar fi lipsit din inima Rusiei. De la belcanto la operetă Din momentul În care a aflat McMaster că Îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
dimensiuni considerabile, ajungând aproape la doi metri Înălțime, am hotărât ca audiția să aibă loc pe culoar. Superman era nerăbdător să Încerce scena seducerii Suzanei. Mary Elizabeth Mastrantonio, care era deja Suzana titulară, a găsit că elanul lui era prea realist când s-a trezit ciupită de sâni și a răspuns la fel de realist, cu o palmă bine lipită pe obrazul lui Reeve. El luase audiția teatrală la fel de În serios ca o priză de film și a considerat că și partenera lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
să aibă loc pe culoar. Superman era nerăbdător să Încerce scena seducerii Suzanei. Mary Elizabeth Mastrantonio, care era deja Suzana titulară, a găsit că elanul lui era prea realist când s-a trezit ciupită de sâni și a răspuns la fel de realist, cu o palmă bine lipită pe obrazul lui Reeve. El luase audiția teatrală la fel de În serios ca o priză de film și a considerat că și partenera lui a răspuns „În personaj“, identificându-se cu rolul, ca la Actor’s
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
o surpriză. Pușcăria era peste tot, În aer și sub pământ. Spărgând logica realismului, simbolul devenea clar, iar când Îngerii lui Blake (reproduși identic și măriți la scara scenei) coborau de sus printre gratii, Închisoarea devenea cosmică. În orice reprezentare realistă a poveștii, când În ultimul tablou se deschid porțile și Guvernatorul apare deus ex machina să aducă dreptatea, să-i elibereze pe cei buni și să-i pedepsească pe cei răi, nimeni nu crede În acest deznodământ, care pare mereu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
permită toate trăsnăile, dar cu Faust nu putem avea surprize, cu Faust nu ne jucăm, e una dintre cele mai populare și Îndrăgite opere din repertoriu“. La care Volpe adaugă: „Trebuie să lași surprizele și să ne dai un spectacol realist și tradițional. Ești capabil?“. M-am abținut să-l Întreb: „Dacă vreți un spectacol tradițional, de ce ați apelat la mine?!“. Dar am răspuns: „Ok, voi Încerca să fiu atât de tradițional cât pot eu. Dar dacă-mi cereți să prezint
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]