7,546 matches
-
ca Oda să-i poată trimite Întăriri suficiente? Generalii nu mai aveau ce face decât să-i accepte hotărârea, nu numai fiindcă era seniorul lor, ci și pentru că aveau Încredere În tactica sa militară superioară. Dar, când se Întoarseră la regimente, unul dintre ei, Yamagata Masakage, ridicând privirea spre soarele palid și rece de iarnă, Își spuse: „Omul ăsta trăiește pentru război și, ca general, are o intuiție ieșită din comun, dar de data asta...“ Era noaptea de douăzeci și unu, când, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
soarele să apună. Spulberată de vântul puternic, ninsoarea deasă se Învolbura În jurul steagurilor, al oamenilor și al cailor armatei Înfrânte, Îngreunându-ne, și mai mult, drumul. Oamenii strigau zăpăciți: — Domnia Sa... unde-i Domnia Sa? — Încotro e cartierul general? — Unde mi-e regimentul? Pușcașii din Kai Îi ochiră pe fugarii pierduți la marginea drumului și Începură să tragă rafale asupra lor, din mijlocul ninsorii. — Retragerea! strigă un soldat Tokugawa. Cornul sună retragerea! — Cred că au evacuat deja cartierul general, Îi ținu isonul altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Mino. Ce părere aveți? Nu vi se pare o veste bună picată din cer? vorbi mândru Oinosuke, ca și cum tot planul i-ar fi aparținut. Cei doi generali nu țineau deloc să-l mai asculte. Părăsindu-l pe Oinosuke, reveniră la regimentele lor, privindu-se unul pe altul, În tăcere. — Baba, se spune că o provincie poate cădea, dar munții și râurile dăinuiesc. Nici unul dintre noi nu vrea să aibă zile pentru a vedea munții și râurile unei provincii ruinate, rosti Yamagata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
reflecta În ochii oamenilor, la fel de sclipitoare ca În zilele lui Shingen. La fel cum stacojiul soarelui la apus este asemenea cu cel al soarelui când răsare, oriunde ai fi privit - fie la purtătorii drapelelor și ai steagurilor colorate ale tuturor regimentelor, fie la cavaleria În armuri, care călărea strâns În jurul lui Katsuyori - nu se zărea nici un semn de declin. Katsuyori avea o supremă Încredere În sine Însuși, imaginându-și Castelul Okazaki deja În mâinile lui. Cu intarsiile aurii ale vizierei reflectându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
și le dădeau foc. Până În acel moment, Nobunaga lăsase lupta din afara palisadei În seama unităților lui Sakuma și Okubo, iar rândurile de pe Muntele Chausu stăteau tăcute. Dar, deodată... — Acum! Evantaiul auriu de război al lui Nobunaga tăie aerul, iar comandanții regimentelor cu arme de foc se luară la Întrecere, răcnind ordinul: — Foc! — Foc! Pământul se cutremură sub salva de detunături. Muntele se despică, iar norii se zdrențuiră. Fumul pulberii Învălui palisada, iar caii și oamenii armatei din Kai Începură să cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
scurt, pur și simplu nu era o chestiune de curaj și de spirit războinic. Era la fel ca și cum forțele lui Nobunaga și ale lui Ieyasu ar fi pus curse pe terenul de vânătoare, așteptând să vină mistreții și rațele sălbatice. Regimentele din Kai, care atacau atât de feroce, nu făceau decât să-și piardă soldații Într-un inutil „scut al morții“. Din păcate, se spunea că până și Yamagata Masakage, care, Începând de dimineață, luptase atât de bine În aripa stângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de credință față de Hideyoshi. Printre ei se afla și un om care părea să aibă un caracter deosebit. — Sunt Yamanaka Shikanosuke, se prezentă el, unul dintre puținii supraviețuitori În viață ai clanului Amako. Până acum am luptat alături, dar În regimente diferite, așa că Încă nu ne-am cunoscut. Dar mi-a tresărit inima de bucurie când am auzit că invadați apusul și i-am cerut Seniorului Kanbei să pună o vorbă bună pentru mine. Deși Shikanosuke stătea În genunchi, cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ani, a luat parte la felurite bătălii și a rătăcit, din loc În loc, Încercând să-și readucă fostul stăpân pe domeniul lui. Chiar și eu am auzit de loialul Yamanaka Shikanosuke. Dar ce vrei să spui, că am fost În regimente diferite? Îl Întrebă Hideyoshi. — În timpul campaniei contra clanului Matsunaga, am luptat alături de forțele Seniorului Mitsuhide, la Muntele Shigi. — Ai fost la Muntele Shigi? Kanbei intră iarăși În vorbă: — Acei ani de loialitate, În mijlocul atâtor adversități, n-au dus la nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
oameni cu făclii În mâini părăsiră castelul de pe malul lacului, Într-o coloană șerpuitoare, pentru a dispărea spre poalele colinelor din Shimeigatake. Era seara zilei de douăzeci și șase. De pe terasa castelului, Mitsuharu Îi privea plecând. Avea să formeze un regiment compus numai din vasalii de la Sakamoto, pentru a se alătura armatei principale mai târziu, la Kameyama. Armata comandată de Mitsuhide mergea fără oprire. Era exact miezul nopții, când oamenii, ajunși imediat la miazăzi de Shimeigatake, văzură orașul Kyoto adormit. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
domnitorului. Costache crescuse voinic și chipeș, avea un păr bogat, castaniu, ochi căprui și un mers mândru. Când i-a venit vremea de a merge în armată, tatăl său l-a condus la cazarma Batalionului 2, care făcea parte din Regimentul 7 Dorobanți, cu sediul la Iași. Feciorul din Vaslui a fost repartizat în compania a V-a. Urmă un an instrucție, la cataramă, după care soldatului Constantin Țurcanu i s-au prins galoanele de caporal și a fost numit comandantul
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
repartizat în compania a V-a. Urmă un an instrucție, la cataramă, după care soldatului Constantin Țurcanu i s-au prins galoanele de caporal și a fost numit comandantul unei grupe de recruți. La 1 februarie 1877, prin Decretul 2192, Regimentul 7, din care făcea parte și Constantin Țurcanu, și-a luat denumirea de Regimentul 13 Dorobanți Iași, Vasluiul rămânând pe mai departe garnizoana unuia dintre batalioane. În aprilie 1877, cele 4 companii ale batalionului din Vaslui pornesc spre București, apoi
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
soldatului Constantin Țurcanu i s-au prins galoanele de caporal și a fost numit comandantul unei grupe de recruți. La 1 februarie 1877, prin Decretul 2192, Regimentul 7, din care făcea parte și Constantin Țurcanu, și-a luat denumirea de Regimentul 13 Dorobanți Iași, Vasluiul rămânând pe mai departe garnizoana unuia dintre batalioane. În aprilie 1877, cele 4 companii ale batalionului din Vaslui pornesc spre București, apoi spre sud de Dunăre pentru a se apropia de întăriturile otomane de la Grivița 1
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
printre care se numără și poeziile „Peneș Curcanul” și „Sergentul” . Anii au trecut. Cerul Europei s-a întunecat din cauza izbucnirii primului război mondial (1914 1918). Deși avea vârsta de 62 de ani, Constantin Țurcanu s-a prezentat în 1916, la Regiment, cerând să fie trimis pe front ca voluntar. După îndelungate discuții, reuși să-l lămurească pe comandantul părții sedentare a Regimentului 25 Racova să-i aprobe plecarea pe front, ca voluntar, prin Ordinul 1 din 15 august 1916 a Decretului
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
război mondial (1914 1918). Deși avea vârsta de 62 de ani, Constantin Țurcanu s-a prezentat în 1916, la Regiment, cerând să fie trimis pe front ca voluntar. După îndelungate discuții, reuși să-l lămurească pe comandantul părții sedentare a Regimentului 25 Racova să-i aprobe plecarea pe front, ca voluntar, prin Ordinul 1 din 15 august 1916 a Decretului 2784; și-a îmbrăcat noua uniformă, refuzând șapca de infanterist, luând vechea lui căciulă de „curcan”. S-a prezentat pe frontul
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
în 1931 prin înaltul Decret nr. 3876, i s-au conferit „furajerele”, „Mihai Viteazul” și „Virtutea Militară”. Deși Constantin Țurcanu a fost demobilizat în mai 1918, el cere cu insistență să rămână în rândul armatei. De aceea, în 1922, comandantul Regimentului 25 Vaslui hotărăște rămânerea lui în rândul cadrelor active până la sfârșitul vieții, slujind ca port-drapel al regimentului. La 15 noiembrie 1932, la vârsta de 72 de ani, inima lui „Peneș Curcanul”, care bătuse la unison cu marea inimă a poporului
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
Deși Constantin Țurcanu a fost demobilizat în mai 1918, el cere cu insistență să rămână în rândul armatei. De aceea, în 1922, comandantul Regimentului 25 Vaslui hotărăște rămânerea lui în rândul cadrelor active până la sfârșitul vieții, slujind ca port-drapel al regimentului. La 15 noiembrie 1932, la vârsta de 72 de ani, inima lui „Peneș Curcanul”, care bătuse la unison cu marea inimă a poporului din care făcea parte, încetă să mai țină cadența. Ostenită, intră în veșnicul repaus. O tristețe cuprinse
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
15 noiembrie 1932, la vârsta de 72 de ani, inima lui „Peneș Curcanul”, care bătuse la unison cu marea inimă a poporului din care făcea parte, încetă să mai țină cadența. Ostenită, intră în veșnicul repaus. O tristețe cuprinse întregul regiment, de la comandant până la ultimul ostaș. Înmormântarea a avut loc în cimitirul din apropierea parcului denumit „Copoul Vasluiului”. După doi ani, asociația „Cultul eroilor” a ridicat în același cimitir, un impresionant monument. În fața monumentului au fost așezate mormintele a nouă dorobanți, veteranii
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
ntruc`t Armata Română suferise mari pierderi umane și materiale, `ndeosebi `n armament greu, la sf`rșitul lunii august 1944, s-a produs o reorganizare a diviziei de infanterie. Efectivele acesteia au fost reduse, de la trei la două batalioane de regiment, fiind diminuată și artileria, precum și elementele motorizate ale acestor unități. Toate acestea au făcut ca puterea de foc a diviziei să fie mai mică dec`t `n 1941, deși armamentul cunoscuse mari `mbunătățiri `n anii războiului. De asemenea, tracțiunea hipo
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
română `ntr-o poziție inferioară celei din 1941, din punctul de vedere al `ncadrării, efectivelor și dotării (ibidem, p. 106). Unitățile blindate românești au fost puternic afectate de prevederile protocolului din 26 octombrie 1944. Au fost desființate toate unitățile blindate, doar Regimentul 2 care de luptă supraviețuind, dar `n primăvara anului 1945 și acesta avea să ajungă pe frontul din Cehoslovacia și Austria. Regimentul 2 care de luptă avea `nsă o `nzestrare eterogenă și o valoare combativă scăzută (48 de tancuri, cele mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
au fost puternic afectate de prevederile protocolului din 26 octombrie 1944. Au fost desființate toate unitățile blindate, doar Regimentul 2 care de luptă supraviețuind, dar `n primăvara anului 1945 și acesta avea să ajungă pe frontul din Cehoslovacia și Austria. Regimentul 2 care de luptă avea `nsă o `nzestrare eterogenă și o valoare combativă scăzută (48 de tancuri, cele mai multe depășite tehnic), 19 autotunuri, 13 autoblindate și transportoare blindate, la care se adăugau un număr de autovehicule și motociclete. `ntruc`t nu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
scăzută (48 de tancuri, cele mai multe depășite tehnic), 19 autotunuri, 13 autoblindate și transportoare blindate, la care se adăugau un număr de autovehicule și motociclete. `ntruc`t nu a dispus de infanterie specializată (v`nători moto) `n lupta `mpotriva infanteriei inamice, regimentul avea să piardă `n cursul luptelor de pe frontul de vest, `ntre 25 martie și 9 mai 1945, cvasitotalitatea materialului blindat, mai exact 93% (ibidem, p. 138). Generalul C.V.R. Schuyler, reprezentantul american `n Comisia Aliată de Control `n România, nota `n
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
mai 1945, cvasitotalitatea materialului blindat, mai exact 93% (ibidem, p. 138). Generalul C.V.R. Schuyler, reprezentantul american `n Comisia Aliată de Control `n România, nota `n jurnalul său pe 7 februarie 1945 că aflase despre ultimele pretenții ale rușilor, ca singurul regiment român de tancuri rămas `n țară să fie parțial trimis pe front, parțial desființat. Prin aceasta, garnizoana capitalei devenea neglijabilă, mai ales că autoritățile de la București contaseră pe această unitate `n vederea păstrării ordinii. Distrugerea unității deschidea perspective neplăcute pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și incompetența comandanților. Vine doamna și domnul gheneral, cea mai cunoscută proză a lui B., este concepută într-o perspectivă cuprinzătoare. Acțiunea e plasată într-un orășel de la Dunăre, în a cărui letargie și torpoare știrea despre vizita generalului la regiment are efectul unui ciclon, care dezlănțuie o agitație febrilă. Deciziile cu ton marțial luate de colonel, elaborarea unor ordine scrise cu un sever aspect cazon, dar cu o expresie ignară și cu un conținut pueril, incoerent sunt de o ilară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
României"255. Moscova trece la recrutarea de noi agenți fideli. În ianuarie 1959, consultantul naval sovietic umbla prin țară pentru recrutări. Când generalul Ion Ioniță l-a avertizat să înceteze, bolșevicul i-a răspuns: Dacă ar mai fi măcar un regiment sovietic pe pământ românesc, ai avea curajul să mă tratezi în acest mod?"256 Din acel moment, a început izolarea României în Tratatul de la Varșovia, neexcluzându-se perspectiva unei noi invazii armate. Totuși, Bucureștiul reușește, între 1956-1963, să neutralizeze rețelele
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
au fost "state mici" până la Primul Război Mondial. Ambele au suferit, pentru perioade însemnate, influența politică a Rusiei. Pentru dominarea acestor teritorii, Rusia a purtat războaie cu Suedia, respectiv Imperiul Otoman. Un prim contact româno-finlandez poate fi considerat participarea unui regiment românesc la războiul ruso-suedez din 1741-1743. Acest regiment, ca parte a armatei ruse, cuprindea 800 de soldați și s-a aflat timp de opt luni în Finlanda. Aceste prime contacte au fost, însă, sporadice. O situație istorică similară prezintă ocupația
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]