6,667 matches
-
poeziei.” În versurile din Am mai vorbit despre asta (1986), glosând pe marginea repetării monotone a acelorași gânduri și gesturi odată cu înaintarea în vârstă, poetul este pătruns de un sentiment al târziului, al crepusculului; un univers al tristeții și al regretului „iubirilor mici” se străvede aici filtrat prin amurgul vieții, pândit de „moartea cu chip de aur” a toamnei. Aflată pe o treaptă inferioară poeziei, proza lui G. merită luată în discuție în special pentru conturarea destul de convingătoare a unor psihologii
GENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287210_a_288539]
-
Dacă întâlnește un om, îl înghite întreg, așa că nu mai rămâne nimic din el. Dar după aceea îl plânge cât timp mai trăiește"21. Monstrul are, totuși, capacitatea de a deplânge fapta sa. După ce își umple pântecul, varsă lacrimi de regret. Ei bine, Crocodilul lui Cantemir pare a fi citit aceste bestiare medievale; el știe că are puterea de a decide: ori îl devoră pe Inorog și își îndestulează stomacul, ori îl iartă și profită de pe urma acestei generozități, dar se scutește
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
care ar merita citit de orice medic ce dorește să devină un dascăl în diabetologie. Parcurgând această iluminată lecție de adevărată cercetare clinică, ridicată de Bouchardat la rangul de experiment, care conține multe adevăruri rămase valabile până în zilele noastre, înțelegem regretul pe care Joslin l-a exprimat în 1950, și anume că monografiile lui Bouchardat n-au fost imediat traduse în engleză, „pentru că în acest fel, în această țară (SUA), aproape două generații de medici nu au putut beneficia de pe urma lor
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
cu un argument în plus pentru tratarea cu atenție a acuzelor dureroase, chiar dacă nu au suport lezional organic. în acest sens, Panksepp (2003) susține faptul că acele căi neuronale care elaborează durerea fizică sunt comune și durerii psihologice de tipul regretelor și a singurătății severe. Așadar „sentimentul sprijinului social și al faptului că ești acceptat reduc senzația de durere”. Cum ar putea fi redimensionată atitudinea față de durere în serviciile noastre medicale? Probabil că încadrarea în toate spitalele a unor psihologi ar
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
de multiple pericole. Vom relata acum, un exemplu tulburător și persuasiv, care ilustrează copleșitoarea forță a unei femei, care animată de dorința fierbinte de a deveni mamă își pune în pericol propria sa viață, fără nici o precauție și fără nici un regret. Protagonista întâmplării este Joanna, o tânără portugheză, care deși află, după ce a rămas însărcinată, că suferă de leucemie, refuză cu fermitate un avort terapeutic, dar și orice tratament oncologic care i-ar putea dăuna copilului. Fiind protejat permanent de efluvii
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
deși i-am pus totul la dispoziție. Am jucat rolul de tată și de mamă în același timp. Și am încercat să compensez lipsa mamei sale. Trebuie să vă spun că și la vârsta asta, de 51 de ani, are regretul că nu a avut și nu are o mamă. Ei, bine, ai putea spune că la vârsta asta ar fi trebui să se șteargă din sufletului lui absența mamei, că și-a pierdut-o când avea 7 ani, însă nu
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
data de 25 ianuarie 1959 redactează o scrisoare cu conținut dușmănos la adresa regimului democrat popular din RPR pe care a adresat-o ambasadei SUA la București. În scrisoare arăta că țara noastră este o colonie a Uniunii Sovietice, exprimându-și regretul că nu a fugit din RPR în timpul evenimentelor din Ungaria, afirmând că țara noastră este "țara suferințelor", că studenții din țară nu se bucură de libertate, nu au condiții optime pentru a studia și în același timp a elogiat condițiile
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
critic literar, în romanul său recent apărut Fiecare cu Budapesta lui. Cu toată silința, ajutat fiind de modestele-mi cunoștințe în ale subteranelor de la Literele ieșene, n-am reușit să descopăr o „scară“ a personajelor, așa încât trebuie să conchid, spre regretul unora, că nu avem de-a face cu o scriere cu cheie. Gabriela Gavril și-a luat „binele“ de unde l-a găsit, așa încât unele scene și figuri episodice pot fi trasate până la punctul lor real de pornire. Spre lauda ei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
visa să plece undeva departe, dorul de ducă nu-i e străin nici tinerei din Căpâlnița: «I’d be safe and warm/if I was in L.A./California Dreamin’/on such a winter’s day» - Mamas and Papas - California Dreaming. Regrete, reproșuri, frustrări, mizerie și, mai presus de toate, câte un vis, al fiecăruia. Al lui Cristi e superb“. Chiar înainte de închiderea oficială, am văzut La sagrada familia (Chile, 2006, regia Sebastian Campos), un film foarte bine filmat (tot cu camera
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
Desăvârșită, ce a apărut în peste 2000 de exemplare, cu sprijinul preotului Ulderic Cipolloni și al d-nei Otilia Ferderber 580. Moartea regelui Carol I a fost consemnată și ea în paginile publicației, printr-un articol în care s-a exprimat regretul față de tristul eveniment 581. În cel de-al treilea an al existenței, Lumina creștinului a primit binecuvântarea papei Benedict XV, fapt ce a însemnat consacrarea revistei și recunoașterea ei. Publicația s-a ocupat cu "luminarea" morală și socială a creștinilor
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
acelora care urmau să ia parte la război. "Moartea regelui Carol I" a fost titlul unui material apărut imediat după producerea acestui eveniment. Articolul era însoțit de portretul regelui și de câteva informații privitoare la decesul său, dar și de regretele și omagiile aduse de Biserica Catolică, exprimate de editorul revistei Lumina creștinului, Anton Gabor: "Ne este cunoscută tuturor trista veste care s-a răspândit din Sinaia în dimineața zilei de 27 septembrie 1924 și care a umplut de o adâncă
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
și sustenabil: "La București există nenumărate tipografii bine instalate. N-am putea concura, mai ales că ar trebui să se procure o casă ad-hoc"891. În aceeași scrisoare trimisă de Cisar lui Gabor la 1 februarie 1932, arhiepiscopul constata cu regret faptul că mai multe publicații catolice importante din țară își încetaseră activitatea: "Păstorul sufletesc, Bukarester sonntagsblatt, Buletin parroisial, Aurora și Curierul, toate au dispărut. E ușor a începe, dar cine continuă și cât timp?"892. Văzând că proiectul fondării unei
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
au putut pronunța asupra bolii!.... miercuri pacientul trecuse în lumea mai bună" (P. Pal, "Moartea Mons. Anton Gabor", în Lumina creștinului, martie 1936, pp. 33-35). 1000 Iată câteva dintre gândurile lui, scrise cu un an înainte: "Punându-rnă în fața morții, fără regret sunt gata să părăsesc lumea aceasta, căci am stăruit să nu-mi leg inima de bunurile pământești. Dacă totuși Bunul Dumnezeu mi-ar da să aleg: ori să merg la dânsul ori să mai stau pe pământ, aș alege să
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
în acel loc fără oameni și fără viitor. Ospitalitatea preschimbată în claustrare nu mai e întâlnire, ci alienare, expatriere de sine într-o imensă îndepărtare în același timp spațială, dar și temporală. La sfârșitul acestui surghiun, Calipso va trebui cu regret să îl lase să plece, declarându-i dragostea și suferința unui suflet tandru și plin de compasiune. Însuși faptul că Ulise, Vicleanul, crede că propunerea lui Calipso în favoarea plecării sale ascunde o capcană, arată că el nu știa de dragostea
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
idilic al dragostei și tandrețea sa bucolică, până când își iau rămas bun, preschimbându-se în arbori. Numele Filemon și Baucis au intrat în literatură pentru a caracteriza doi soți bătrâni puțin favorizați de binefacerile soartei, dar fără ambiții și fără regrete și care au păstrat unul pentru celălalt cea mai tandră afecțiune. Când tema este parodiată sau prea uzată, ea devine imaginea unei pietăți foarte conservatoare, a imobilității și a refuzului de schimbare: în acest fel o evocă Goethe în al
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
spuse ea, am petrecut împreună doar prin atracția plăcerii, ghidul și scuza noastră! Dacă anumite motive. Să spunem, ne-ar obliga să ne despărțim mâine, fericirea noastră, neștiută de natură, nu ne-ar lăsa, bunăoară, nici un nod de dezlegat... câteva regrete pentru care o amintire plăcută le-ar fi despăgubirea... Și apoi, la urma urmei, plăcere dar fără poticneli, necazuri și tirania unor obiceiuri" (Vivant Denon, op. cit., p. 53). 245 Trimitem la excelentul studiu a lui Ludovic Michel, La mort du
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
largă a poporului la conducerea țării nu există socialism. Nu este greu de ghicit cum reacționa N. Ceaușescu. Mult timp acesta a trecut sub tăcere schimbările din Uniunea Sovietică, alte țări socialiste, iar în ultimul timp le-a criticat. Spre regretul nostru general, foștii conducători ai României au dus lucrurile, cu sau fără voie, spre izolarea țării de aliații acesteia, iar într-o anumită măsură și spre înstrăinare, fără a mai vorbi de confruntarea directă cu vecinii”. Pe fondul evoluției cunoscute
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a adresat mulțumiri Chinei în mod expres. La 12 noiembrie, într-o întrevedere cu Duma, ambasadorul român la Beijing, Zhou En-lai a recunoscut că restrângerea relațiilor sino-române din ultimii ani „se datorează în totalitate Marii Revoluții Culturale”. El a exprimat regretul său României și și-a asumat oarecare responsabilitate pentru stagnarea dezvoltării relațiilor dintre China și România. După 1970, relațiile sino-române au evoluat din ce în ce mai bine. Acest lucru s-ar datora, din perspectivă chineză, atât conflictului sino-sovietic și altor câteva cauze, cât
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
fi putut fi un argument bun, care, la nevoie, putea fi folosit pentru a obține refuzul Moscovei de a-l susține pe primul-secretar CC al PMU. Astfel, primul-ministru Andras Hegedus, în discuția cu Andropov din 19 iunie, și-a exprimat regretul că, în chiar zilele prezenței lui Tito în URSS, Rakosi continua să vadă în apropierea de Iugoslavia doar părțile negative. Nu putea să nu fie luată în considerare și o altă situație: datorită popularității modelului socialist iugoslav printre mulți maghiari
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
două partide, a rămas fără răspuns mai mult de două luni. Această scrisoare a fost înmânată lui Tito de către trimisul maghiar în Iugoslavia, S. Kurimszki, la 21 iulie. Constatând succesele obținute în relațiile dintre RPU și RFPI și exprimându-și regretul în legătură cu rolul PMU în campania antiiugoslavă din primăvara anului 1948, CC al PMU s-a pronunțat pentru reluarea relațiilor tovărășești și frățești dintre cele două partide. Răspunsul CC al UCI, prin care Tito și-a dat acordul pentru întâlnirea dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de conflict național”, învingătorii au hotărât la Potsdam că germanii din Polonia, Cehoslovacia și Ungaria trebuiau restabiliți - ceea ce a rezultat fiind expulzarea a aproape 6 milioane de oameni din aceste trei țări. Pe lângă aceasta, deși aliații occidentali și-au manifestat regretul față de proasta interpretare a acordului de la 12 septembrie 1944, ceea ce a dus la deportarea etnicilor germani din România, acest dezacord a fost doar verbal. Mai mult, aliații nu au făcut nici un efort pentru a interveni atunci când au aflat de expulzarea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cei pe care i-am dus la Bug XE "Bug" . Numai eu știu câți au murit pe drum”. Antonescu XE "Antonescu, Ion" a amintit despre evreii din Iași În contextul deportării și exterminării, și și-a exprimat În mod clar regretul că nu a reușit să-i evacueze pe toți de acolo și să-i trimită la Bug XE "Bug" din cauza unor probleme de supraveghere și a mortalității mari printre deportați - date păstrate În secret („numai eu știu câți au murit
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
poate trece sub tăcere „un astfel de tratament inuman și chiar masacru fățiș de oameni inocenți și lipsiți de apărare”, și le-a descris pe larg „atrocitățile” comise Împotriva evreilor. Conducătorul XE "Antonescu, Ion" și adjunctul său și-au exprimat regretul față de „excese comise În trecut «din greșală» sau de elemente iresponsabile”, promițând moderație În viitor. Dar ambasadorul a Înțeles că planul de exterminare sistematică continuă În ciuda explicațiilor ipocrite și a promisiunilor mincinoase ale fruntașilor regimului și ale funcționarilor de la Ministerul
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
țesătură vocală. A.V. Aveți temperament de berbec (doamna Miricioiu râde). Să ne imaginăm că jucați în opera "Tosca" și sunteți în scena când îl ucideți pe Scarpia. N.M. Uh..., groaznic! A.V. Aveți vreodată, pe scenă bineânțeles, reticențe? Un regret? N.M. Vai, sunteți nemaipomenit cu întrebările! Pentru că, niciodată, în repetiție, nu am putut să simulez! Numai adrenalina. Nici nu pot să sar peste scena asta. A.V. Vă întreb, pentru că există o diferență de joc scenic. În urmă cu decenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
mima. Poate că filmul, televiziunea, timpurile de astăzi mai realiste, mai violente au imprimat jocului actoricesc al interpretei personajului Tosca un caracter verist. "Bag cuțitul în el, și-l termin, atât de mult îl urăsc". Dar se estompează nuanța de regret, sau de groază: "ce am făcut?!" Dumneavoastră cum ați trecut prin acest moment? N.M. Două amintiri... Când am debutat la Covent Garden, am jucat personajul Neda în "Paiațe", și am cântat cu doi giganți ai operei la vremea respectivă, Piero
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]