12,551 matches
-
mare federație democrată și socialistă" și de a promova candidatura lui Gaston Defferre la alegerile președințiale din 1965. Această tentativă eșuînd din cauza dezacordurilor asupra învățămîntului liber și a relațiilor cu comuniștii, Lecanuet s-a prezentat și a înregistrat un succes remarcabil, cu 15,85% din voturi, la balotaj cu generalul de Gaulle. În aprilie 1966, el a creat, la Lyon, Centrul Democrat (CD), continuator al MRP-ului, dar care se dorea deschis, mai ales față de independenți și de radicali. În dinamica
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Președinției guvernului. S-a format o nouă generație de conducători politici, tehnocrați și catolici, ca Alberto Ullastres, ministru al Comerțului în 1957, sau Marino Navarro Rubio numit la Finanțe. Acest catolicism național avea să creeze Spaniei condițiile unei dezvoltări economice remarcabile 14. Dar această îmbinare între capitalism și catolicismul provenit din tradiționalism, sub egida unui pragmatism tehnocratic, nu a favorizat deloc democrația creștină. Chiar dacă, începînd cu anul 1960, Biserica, datorită reînnoirii naturale a clerului și a episcopatului prin Ioan al XXIII
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Manifestului Creștin-Democrației Europene în 1976 și la lansarea unei reviste, Panorama démocrate-chretien, (Panorama creștin-democrată), editată în diferite limbi. Caietele de Studii au fost de asemenea publicate: unele articole erau consacrate istoriei unui partid 6, altele conțineau reflexii extrem de aprofundate, ca remarcabilul număr 22, semnat de Roberto Papini, intitulat " Care este identitatea democrației creștine?" (1978). Din necesitatea de a îmbunătăți relațiile dintre partidele creștin-democrate în sînul Comunității Europene, s-a născut PPE7, fondat la Bruxelles la 29 aprilie 1976, în preajma primelor alegeri
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
în ciuda pozițiilor mai ambigui ale Bisericii lor, creștin-democrații, după război, au dat dovadă de o luciditate rară față de Uniunea Sovietică și de comunism. Într-o perioadă în care cultura europeană era marcată de marxism, fermitatea ideologiei lui Étienne Borne este remarcabilă, ca și aspectul profetic al analizelor lui Adenauer asupra destinului Germaniei de Est. În fața ascensiunii curentelor populiste și extremiste, mai mult sau mai puțin fascizante, creștin-democrații dau dovadă, chiar și azi, de cea mai mare fermitate: este suficient să amintim
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de o parte însă, creștin-democrații sînt în concurență, pe acest domeniu, cu integriștii, tradiționaliștii, sau cu formulele autoritare care încearcă să instrumentalizeze religia; pe de altă parte, masa de practicanți rămîne, așa după cum s-a observat în diferite țări, un remarcabil "heleșteu" de alegători pentru democrația creștină, chiar dacă pluralismul politic al creștinilor a devenit o realitate și la practicanți, al căror procentaj de voturi pentru partidele creștin-democrate tinde să scadă. Această masă reducîndu-se, consecințele pe termen lung riscă să devină problematice
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
politico" italiano del'900, Roma, Studium, 1994, 247 p. Datorită lucrărilor lui Manuel BRAGA DA CRUZ, putem înțelege foarte bine situația din Portugalia: As Origens da Democracia Cristă e o Salazarismo, Lisabona, Presença, 1988, 294 p. Despre Elveția avem o remarcabilă sinteză în lucrarea lui Urs ALTERMATT, Le catholicisme au défi de la modernité. L'histoire sociale des catholiques suisse au XIXe et XXe siècles, Lausanne, Payot, 1994, 395 p. Lucrările privind "cealaltă Europă" sînt încă foarte dispersate. Trei monografii de partid
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
cele de tip jacksonian. Ne-am ocupat, în anii 1956-1970, cu observația acestor fenomene. Am urmărit un număr de 7 bolnavi cu crize jacksoniene mai vechi*, bine cunoscute lor înșiși (după cum se știe, bolnavii își recunosc prodromele cu o capacitate remarcabilă). Deprinzându-i pe bolnavi cu o autoconducere a acestor crize, prin antrenament, am constatat fie revenirea accesului iminent, fie oprirea sa. Sandu Ilie, de 16 ani, elev din Galați, practica chiar intuitiv înțeparea degetului mic al mâinii stângi când începea
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
ales în mediul urban. În ansamblu, terminologia populară, fiind depășită ca utilitate practică, a devenit de domeniul istoric. Nu se poate minimaliza, totuși, rolul ei în trecut, ca și importanța ei în conturarea unei anumite optici care a supraviețuit. Este remarcabilă și bogăția și expresivitatea plastică cu care, într-o perioadă de criză medicală națională, a înlocuit, în măsura posibilului, limbajul științific. Ne amintim, în acest sens, afirmația filologului francez contemporan Henri Jacquier: "Puține limbi, dintre acelea ca re fuseseră odată
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
aceștia erau îndrumați către ospiciile de la Neamț și Golia, unde, după cum știm, condițiile materiale erau atunci precare. Este evident că, la mijlocul secolului trecut, asistența psihiatrică nu se limita numai la ospicii: alienații erau primiți și la alte mănăstiri. O caracteristică remarcabilă a asistenței psihiatrice de mănăstire a fost rolul ei protector față de bolnav. Acesta constituie elementul cel mai evoluat al acțiunii, element care trebuie subliniat, deoarece, în ceea ce privește oficialitatea, aceasta avea o optică de natură a asigura protecția societății, considerând pe bolnavi
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
excelent psihiatru. Atunci, la Neamț, doctorii D. Ulle și M. Moscovici au înființat periodicul Nosograful ospitalului de la Neamț, care, deși a totalizat doar șapte numere, între iulie 1877 și ianuarie 1878, a publicat câteva zeci de pagini, cu conținut științific remarcabil, bazat pe cazuistica bogată a ospiciului care avea, în 1877, 80 de paturi. Fiind o instituție atât de importantă pentru trecutul medicinii românești, constituind subiectul unor lucrări publicate de P. Zosin în Arhiva 1905 și al altora, istoricul acestui ospiciu
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Neamț, spital care avea și el tot 80 paturi. Ambele instituții funcționau în cadrul Epitropiei Sf. Spiridon. Prima serie de documente la care ne referim reflectă semnificativ activitatea ospiciului, prin prisma unor inspecții efectuate de reprezentanții Epitropiei, din care unii, personalități remarcabile. Menționăm că, în administrarea instituțiilor sale, inspecțiile erau de obicei revizii severe, complete, meticuloase, deloc complezente. Din lunga serie de revizii făcute acestui ospiciu de diferiți epitropi, mai semnificativă este inspecția făcută de Anastase Fătu, câteva zile la rând, începând
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
erau de obicei revizii severe, complete, meticuloase, deloc complezente. Din lunga serie de revizii făcute acestui ospiciu de diferiți epitropi, mai semnificativă este inspecția făcută de Anastase Fătu, câteva zile la rând, începând cu data de 11 septembrie 1876. Personalitate remarcabilă, cunoscător erudit al organizării asistenței sanitare din cele mai importante centre europene, A. Fătu avea idei foarte precise despre organizarea unui spital psihiatric. Constatările sale sunt, de aceea, deosebit de valoroase. La data inspecției lui Fătu, ospiciul, care adăpostea și trata
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de varietatea cazurilor, începând cu leziuni tumorale și infecțioase, cu localizări și complicații astăzi rarisime și terminând cu intoxicația plumbică ("saturnică") a unui sergent de stradă prea conștiincios în utilizarea instrumentului său de semnalizare (fluier de plumb). Autorii demonstrează o remarcabilă vivacitate stilistică și convingeri demne de epoca lor, anatomo-clinică: "Jurnalul nostru se va baza mai mult pe anatomia patologică, fără care medicina devine nu o știință positivă, după cum trebuie să fie, ci una speculativă". "Nimica fără causă", era deviza redactorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
pe anatomia patologică, fără care medicina devine nu o știință positivă, după cum trebuie să fie, ci una speculativă". "Nimica fără causă", era deviza redactorilor. Calificarea bună a acestor medici, ambii doctori ai Facultății de Medicină din Paris, numărul de paturi remarcabil la acea dată, instrumentarul pe care îl menționează, printre care microscop, sfigmograf, termometre și "alte aparate de investigare", ne confirmă posibilitățile medicale relativ importante ale centrului existent atunci la Târgul și Mănăstirea Neamțului. Ca și alte instituții similare, ospiciul nu
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
interesante elemente de patologie psihiatrică și care reflectă moravurile vremii. Se prevedea, de exemplu, divorțul în cazul alienării unui dintre soți ("de va nebuni bărbatul, să se împartă acea casă", prevăzându-se totuși un termen de timp de la îmbolnăvire, lucru remarcabil, avându-se în vedere evoluția surprinzătoare și remisiunile sau vindecările neașteptate. Alienarea motivează și desfacerea legală a logodnei dacă unul dintre viitorii seoți "se va bănui de dracul și se va îndrăcii". Judecătorul se poate pronunța și singur dacă poate
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
înșiși, colaboratorii, cum se numesc modest, erau animați de pasiune și de spirit de cercetare. Revista lor demonstrează, ceea ce am remarcat și la proiectul întocmit de A. Fătu, că exista în Moldova, în acel timp, un potențial medical și științific remarcabil. Colaboratorii Nosographului dovedesc o bună orientare psihiatrică, deși nu știm dacă aveau o pregătire psihiatrică de specialitate. Cazurile prezentate sunt dintre cele mai interesante și interpretarea lor denotă o gândire anatomopatologică, de altfel, declarată: "Jurnalul nostru se va basia mai
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
formație îi atribuia un rol deosebit de importat în tratamentul unor alienați. El critică, în lucrarea sa, pe doctorul A. Șuțu, profesor de psihiatrie la București, care era mai rezervat în această privință. (Vorbește chiar de "ignoranța" lui A. Șuțu.) Este remarcabilă optica sub care prezintă organizarea unor secții diferențiate, cum sunt acelea de "azile închise pentru incurabili" și "ospicii închise pentru pacienți curabili dar vătămători societății", în care vede niște instituții sanatoriale, cu o mișcare a bolnavilor dinamică și caracterizate prin
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
existența în câteva cuvinte, pentru a face loc altor furori encomiastice, temporar poate justificate. Singur, necăsătorit, urmele materiale ale trecerii lui prin viață s-au risipit repede. După război, prin dispariția bustului său, se pierduse ultima imagine fizică al acestui remarcabil pionier al psihiatriei românești. Corespondența lui particulară s-a pierdut cu desăvârșire. Mare iubitor de artă orientală, avea o interesantă și bogată colecție de artă veche extrem-orientală, de la goblenuri japoneze din secolul al XVIII-lea până la sculpturi în marmură de
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
claudicației intermitente și altele. Al. Brăescu este, totodată, unul dintre primii autori care sesizează (pe plan internațional) existența formei juvenile a sclerozei în plăci, formă până atunci ignorată, apropiind această boală de concepția actuală a leuconevraxitei ca boală encefalomielitică. Este remarcabil, în opera lui Brăescu, spiritul de fină diferențiere nosologică în epoca în care această diferențiere era necesară precizării cadrului real al multor suferințe psihice. Astfel, el contribuie la selectarea paraliziei generale progresive din multitudinea sindroamelor asemănătoare, demonstrând o bună cunoaștere
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
care regăsim elementele de bază ale concepției sale despre bolile psihice. Ele însă sunt doar schițate sumar și însuși acest autoreferat dă impresia unei modestii oarecum exagerate. Cercetările operei în întregime denotă atât prin extindere, cât și prin profunzime o remarcabilă bogăție de idei și ipoteze de perspectivă. C. I. Parhon își divide opera psihiatrică și psihologică în următoarele capitole: I. Cercetări de psihologie și psihiatrie, II. Cercetări de endocrino-psihiatrie, III. Cazuistica psihiatrică, IV. Asistența, profilaxia și tratamentul bolilor mintale, V.
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
biologul nu regăsea nimic din concepția sa materialistă despre determinarea bolilor. Încadrând fenomenul psihic în contextul său biologic, C. I. Parhon se înscrie printre psihologii fiziologiști sau materialiști. El a lăsat câteva interesante lucrări de psihologie, printre care cele mai remarcabile ni se par: "Asupra legăturilor existente între frică și percepția frigului"126, "Par quel mécanisme la musique agit-elle sur notre affectivité"127 și "Considerații asupra psihofiziologiei afectivității"128. În afara acestor idei și ipoteze privind funcțiile psihice, multe altele sunt dispersate
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
va fi viu încă mult timp. O serie din aceste lucrări au stabilit corelații neuroendocrinologice (în special acelea privind miopia primitivă), corelații în spiritul concepției despre rolul glandelor cu secreție în determinismul tuturor comportamentelor fiziologice și în special neuropsihice. Sunt remarcabile, de asemenea, cercetările privind dinamica unor elemente (calciu, fosfor, sodiu, potasiu) în afecțiunile nervoase. Unele dintre cercetările reluate mult mai târziu au primit confirmarea timpului. Mai multe lucrări se referă la epilepsie, boală care l-a preocupat în mod deosebit
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Constanța Ștefănescu Parhon, Charlotte Ballif, Petru Brânzei, Lucian Ballif și alții, a adâncit preocupările psihiatrice ale acestei școli, care, în timpul profesorului Parhon s-a ocupat în aceeași măsură și de endocrinologie. Prin restrângerea tematicii de studiu, s-au obținut rezultate remarcabile în cercetarea științifică a neuro-sifilisului și a pelagrei, domenii în care contribuțiile acestui colectiv sunt unanim recunoscute. Prof. Ballif a desfășurat o activitate de organizare științifică de mare întindere. Preluând conducerea Buletinului Societății de neurologie, psihiatrie și endocrinologie, prof. Ballif
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
pelagrei, domenii în care contribuțiile acestui colectiv sunt unanim recunoscute. Prof. Ballif a desfășurat o activitate de organizare științifică de mare întindere. Preluând conducerea Buletinului Societății de neurologie, psihiatrie și endocrinologie, prof. Ballif a reușit să organizeze un colectiv redacțional remarcabil, prin interesul deosebit pe care l-a manifestat față de această publicație semnificativă pentru dezvoltarea psihiatriei românești. Având în vedere că în prezent colecțiile acestui Buletin sunt rarisime, am întocmit un index bibliografic al acestei publicații, pe care-l anexăm la
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
2006, a fost numit manager al Spitalului Clinic de Psihiatrie Socola Iași, funcție în care a fost confirmat ulterior prin concurs. Fără a fi specialist în psihiatrie, dar fiind doctorand în această specialitate, dr. Lunguleac și-a asumat în mod remarcabil elementele specifice acestei specialități, remarcându-se prin bunătate, calm, echilibru, capacitate deosebită de înțelegere a bolnavului psihic, precum și prin vaste cunoștințe medicale și generale. A realizat o planificare realistă a dezvoltării spitalului, echilibrată, în compartimentele de practică medicală, cercetare științifică
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]