6,418 matches
-
pe care le cuceriseră pe 11 mai. O escadrilă de aviație, care a încercat să atace pozițiile germane, a pierdut unspezece din cele doisprezece avioane în timpul unui raid. Contraatacurile aeriene ale germanilor au fost conduse de "Jagdgeschwader 26", care a revendicat 82 de victorii aeriene în perioada 11-13 mai. În toată această perioadă, germanii au înregistrat și eșecuri parțiale. În dimineața zilei de 11 mai, zece avioane Junkers Ju 87 "Stukas" din cadrul "Sturzkampfgeschwader 2" au fost doborâte în timpul atacului împotriva belgienilor
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
și deasemenea a obținut controlul asupra acestuia în 1466. Kvarkvare, temându-se ca nu cumva Bagrat să obțină prea multă putere, l-a eliberat pe George al VIII-lea din captivitate, dar regele nu a fost în stare să-si revendice coroana, ci doar să se proclame regele Kahetiului, creând mai multe divizări. Bagrat al VI a continuat să domnească regatul Kartli până în 1478, când a fost contestat de un alt pretendent la tron, Constantin al II-lea. Certurile inter-feudale au
Regatul Kartli () [Corola-website/Science/334584_a_335913]
-
au lansat o ofensivă împotriva orașului Kobanî (în ), ocupat de YPG. Kurzii au primit întăriri în oameni din partea comunității kurde din Turcia și, ajutați și de loviturile aeriene americane, au reușit să reziste. După o lună de lupte, YPG au revendicat moartea a 685 de islamiști și au recunoscut pierderea a 74 de luptători din rândurile lor. În iulie-august 2014, YPG s-au aliat cu Partidul Democratic din Kurdistan (PDK) în scopul de a lupta împreună împotriva Statului Islamic care avansa
Unitățile de Apărare a Poporului () [Corola-website/Science/334633_a_335962]
-
de trupele lor, în timp ce pierderile umane de partea kurdă ar fi de 379 de morți. Pentru anul 2014, grupul armat kurd declara, pe 28 decembrie, că 537 soldați YPG/YPJ au fost uciși în cursul a 414 confruntări armate și revendica moartea a membri ai „bandelor”, 228 de cadavre fiind recuperate.
Unitățile de Apărare a Poporului () [Corola-website/Science/334633_a_335962]
-
doi gemeni îl salvează pe Doyle și recuperează Sceptrul. După o conversație neplăcută cu Duleep Singh, în legătură cu lipsa de implicare pentru oamenii din India, Henry Green decide să ceară ajutorul gemenilor Frye pentru a-l convinge pe maharajah să-și revendice locul de baștină. Gemenii reușesc să recupereze scrisoarea lui Singh către mama sa, interceptată cu ceva timp în urmă de către Compania Britanică a Indiilor de Est sub pretextul de a opri orice corespondență. Scrisoarea îl convige pe Singh că trebuie
Assassin's Creed Syndicate () [Corola-website/Science/334630_a_335959]
-
serie în cartierul Whitechapel din Londra, în anul 1888, s-a lansat pe 15 decembrie 2015 pentru console și pe 22 decembrie 2015 pentru Microsoft Windows. "The Last Maharaja", ultimul DLC care urmărește obiectivul lui Duleep Singh de a-și revendica moștenirea, a fost lansat pe 1 martie 2016 pentru toate platformele. Coloana sonoră a lui "Assassin's Creed Syndicate" a fost realizată de compozitorul american Austin Wintory. A fost lansată pentru Amazon MP3 și iTunes pe 23 octombrie 2015. "Assassin
Assassin's Creed Syndicate () [Corola-website/Science/334630_a_335959]
-
rânduite de Grigore Ghica. Situația a fost îndreptată în timpul lui Duca Vodă (1674-1678), încasarea „vămii căpitănești” fiind lăsată din nou mănăstirii. Sub Șerban Cantacuzino, litigiul a reapărut. Mănăstirile Tismana (al cărei metoc era ) și Govora, prin egumenii Nicodim și Paisie, revendicau drepturile asupra satului Cerneți înaintea domnitorului. Disputa dintre cele două mânăstiri continuă și pe timpul domnitorului Constantin Brâncoveanu și, mai mult, și mănăstirea Cozia, care stăpânea moșiile din apropierea Cernețului (Curila, Gârdanul, Miclăușești și Cârnea), încerca „să se bage peste moșiile Cernețul
Mănăstirea Cerneți () [Corola-website/Science/334689_a_336018]
-
Fabian Gottlieb von Bellingshausen la 21 ianurie 1821 și a fost botezată după țarul Petru I al Rusiei. Abia la 2 februarie 1929 au ajuns pe insulă primii oameni, în cadrul celei de , finanțată de și condusă de și . Aceștia au revendicat insula în numele Norvegiei, care a anexat-o în 1931 și a transformat-o în dependență în 1933. Următoarea debarcare a avut loc în 1948, după care insula a făcut subiectul unor cercetări științifice și al practicării turismului pe scară restrânsă
Insula Petru I () [Corola-website/Science/334758_a_336087]
-
circumnavigat și studiat insula de pe vasul "Odd I". Cu toate acestea, nici el nu a putut să debarce. Proprietarul norvegian de baleniere Lars Christensen a finanțat mai multe expediții în Antarctica, în parte pentru cercetare și în parte pentru a revendica teritorii în numele Norvegiei. Această din urme motivație provenea din taxele impuse de britanici asupra posturilor de baleniere din Antarctica, iar Christensen spera să poată înființa posturi pe teritoriu norvegian, pentru a căpăta privilegii mai favorabile, sau măcar ca taxele să
Insula Petru I () [Corola-website/Science/334758_a_336087]
-
să meargă înapoi la guvernul țării sale. Prima expediție care a debarcat pe insulă a fost a doua expediție "Norvegia", finanțată de Christensen și condusă de Nils Larsen și Ola Olstad. Aceștia au debarcat la 2 februarie 1929 și au revendicat insula în numele Norvegiei. Larsen a încercat să debarce din nou în 1931, dar a fost împiedicat de banchiză. La 6 martie 1931, o proclamație regală declara insula teritoriu suveran al Norvegiei și la 23 martie 1933 insula a fost declarată
Insula Petru I () [Corola-website/Science/334758_a_336087]
-
pe insulă în 1987, 1994 și 2006. În 2005, se estima că pe Insula Petru I călcaseră mai puțin de 600 de oameni. În 2004, un anume Travis McHenry a constituit o ipotetică micronațiune, denumită Marele Ducat al Vestarcticii, care revendică Insula Petru I și Insulele Balleny, deși proiectul lui a fost și este ignorat complet de toate guvernele. Insula Petru I este o insulă vulcanică aflată la 450 km în largul coastelor Țării Ellsworth de pe Antarctica continentală. Are o suprafață
Insula Petru I () [Corola-website/Science/334758_a_336087]
-
și pinguini Adélie, vizitează și ei uneori insula. Există numeroase foci, în special foci mâncătoare de crabi, leoparzi de mare și, în numere mai mici, elefanți de mare sudici. Insula Petru I este una dintre cele două teritorii din Antarctica revendicate de Norvegia, celălalt fiind Țara Reginei Maud. Insula Petru I este singurul teritoriu revendicat între meridianele de 90° și 150° longitudine vestică și este singurul care nu este un sector. Fiind situată la sud de paralela de 60° latitudine sudică
Insula Petru I () [Corola-website/Science/334758_a_336087]
-
mâncătoare de crabi, leoparzi de mare și, în numere mai mici, elefanți de mare sudici. Insula Petru I este una dintre cele două teritorii din Antarctica revendicate de Norvegia, celălalt fiind Țara Reginei Maud. Insula Petru I este singurul teritoriu revendicat între meridianele de 90° și 150° longitudine vestică și este singurul care nu este un sector. Fiind situată la sud de paralela de 60° latitudine sudică, teritoriul insulei constituie subiect al Tratatului Antarcticii. Tratatul asigură liberul acces la insulă pentru
Insula Petru I () [Corola-website/Science/334758_a_336087]
-
sudică, teritoriul insulei constituie subiect al Tratatului Antarcticii. Tratatul asigură liberul acces la insulă pentru cercetări științifice și declară că nu poate fi folosit decât în scopuri pașnice. Norvegia, Australia, Franța, Noua Zeelandă și Regatul Unit și-au recunoscut reciproc teritoriile revendicate în Antarctica. Administrația norvegiană a insulei este efectuată prin intermediul Departamentului de Afaceri Polare din cadrul Ministerului Justiției și Siguranței Publice, cu sediul la Oslo. Anexarea insulei este reglementată prin intermediul Legii de Dependență din 24 martie 1933. Acesta stabilește aplicabilitatea pe insulă
Insula Petru I () [Corola-website/Science/334758_a_336087]
-
să se mai poată retrage. Astfel, navele japoneze au fost o țintă ușoară pentru tunurile coreenilor. Wakizaka Yasuharu era un comandant foarte agresiv și unul dintre ,Cei șapte lăncieri de la Shizugatake”, câștigând faimă în lupta în care Hideyoshi s-a revendicat ca succesor a lui Oda Nobunaga. Este evident că Wakizaka dorea să se apropie cât mai mult de navele coreene pentru ca soldații săi să se confrunte cu coreenii corp la corp la bordul navelor după vechea tactică japoneză. Peste că
Bătălia de la Hansando () [Corola-website/Science/332397_a_333726]
-
Ulliel și Natalie Baye De la J'ai tué ma mère (Mi-am ucis mama) până la Mommy, rușinea de ceea ce ești separă membrii unei familii în filmele lui Xavier Dolan. Afinitatea cu textul lui Lagarce părea totală. Mai ales că regizorul revendică teatrul cu un ton ferm, ca și în Tom à la ferme. Dar momentele de lirism spontan, fără cuvinte, reușesc întotdeauna să oprească disputa familială. Dolan joacă în aceste secvențe pe figurile filmate în gros plan, pe schimburile de priviri
”Doar sfârșitul lumii”, pe lista pentru Cel mai bun film străin la Oscar 2017 by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105841_a_107133]
-
simfonic, fiind căutat adesea pentru a dirija Bruckner și Mahler. Stilul și gestica lui, neacademică, invitau orchestra la un joc imprevizibil al fanteziei. Partizan al unui tempo fluctuant și al frazărilor senzuale, chiar cu riscul de a exagera efectele, el revendica libertatea interpretului, irezistibilă în muzica vieneză. Se urca la pupitru pentru a fi liber: “Altfel, n-aș fi un interpret, ci numai un șef de orchestră”. Declara că simte nevoia de a găsi un conținut narativ și imaginar chiar și
Celebrul dirijor Georges Prêtre, care a fost la pupitrul marilor orchestre de la Scala, Viena și Metropolitan, a plecat să dirijeze în ceruri by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105872_a_107164]
-
87 în perioada 06:30 - 06:35. Primele lupte au avut loc la 06:30. Datorită erorilor de identificare a observatorilor aerieni și a celor radar, KG 2 a reușit să lovească aeroportul fără să fie interceptat. KG 2 a revendicat distrugerea la sol a 10 avioane de vânătoare Spitfire. De fapt, britanicii nu au pierdut în acest bombardament niciun avion al RAF Fighter Command. Pentru o anume perioadă de timp, această revendicare greșită a convins serviciile de informații germane că
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
Northolt, Tangmere și Middle Wallop au interceptat raidul. Patru bombardiere Ju 88 și un avion de vânătoare Bf 109 din cadrul JG 2 au fost doborâte. Vânătorii germani au pretins că au doborât șase avioane RAF, iar mitraliorii de pe bombardiere au revendicat doborârea altor 14. În realitate, focul bombardierelor a avariat doar cinci avioane de vânătoare RAF. Piloții de vânătoare germani de pe Bf 109 au distrus doar un avion britanic și au avariat pe un al doilea. Dintre cele cinci avioane de
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
Doar un singur Hurricane britanic a fost doborât, iar un al doilea avariat. O altă sursă afirmă că doar patru avioane Bf 110 au fost distruse, în vreme ce o a treia dă cinci avioane germane distruse și cinci avariate. "Zerstörergeschwader" a revendicat o cifră ridicată de 30 de avioane de vânătoare RAF distruse, (în realitate, RAF a pierdut în acea zi, în toate luptele aeriene, doar 13 aparate de zbor), pentru o pierdere de 13 Bf 110 proprii. Atacurile din dimineața zilei
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
Bătăliei Angliei, ca și în restul luptelor aeriene din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale, ambele tabere au pretins că au doborât și au distrus la sol mai multe avioane inamice decât reușiseră în realitate. RAF Fighter Command a revendicat doborârea a 78 de avioane germane pe 13 august 1940. Altă sursă afirmă că RAF a revendicat în mod oficial doar 64 de avioane inamice. În realitate, germanii au pierdut doar 47 de aparate de zbor-48 distruse și 39 grav
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
tabere au pretins că au doborât și au distrus la sol mai multe avioane inamice decât reușiseră în realitate. RAF Fighter Command a revendicat doborârea a 78 de avioane germane pe 13 august 1940. Altă sursă afirmă că RAF a revendicat în mod oficial doar 64 de avioane inamice. În realitate, germanii au pierdut doar 47 de aparate de zbor-48 distruse și 39 grav avariate. În cealaltă tabără, "Luftwaffe" a revendicat distrugerea 70 de avioane Hawker Hurricane și Spitfires și alte
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
pe 13 august 1940. Altă sursă afirmă că RAF a revendicat în mod oficial doar 64 de avioane inamice. În realitate, germanii au pierdut doar 47 de aparate de zbor-48 distruse și 39 grav avariate. În cealaltă tabără, "Luftwaffe" a revendicat distrugerea 70 de avioane Hawker Hurricane și Spitfires și alte 18 bombardiere Blenheim în luptele aeriene. Raportările depășeau pierderile reale ale britanicilor cu 700%. Germanii au pretins că au distrus și 84 de avioane de vânătoare RAF la sol. RAF
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
creștine descoperite de arheologi trebuie reînmormântate fie în cel mai apropiat loc sfințit, fie în mormântul inițial și a fost una dintre condițiile acordării licenței de exhumare a rămășițelor umane găsite în urma săpăturilor, licență primită de la Ministerul Justiției. nu a revendicat rămășițele - regina Elisabeta a II-a ar fi fost consultată, dar ar fi respins ideea unei înmormântări regale - astfel că Ministerul Justiției a confirmat la început că Universitatea din Leicester va lua decizia finală privind locul de reînhumare a osemintelor
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
de orientarea lor politică, reintroducând cultul religios catolic (suprimat de Revoluție) prin încheierea unui Concordat cu papa în 1801. Biserica recunoștea guvernul francez, care îi numea pe preoți fiind asimilați unor funcționari publici și plătiți de statul francez. Papalitata nu revendica bunurile pierdute la 1789 iar Napoleon controla Biserica și își sporea influența asupra unei largi categorii de francezi. Pentru ca puterea să nu-i fie pusă la îndoială, Bonaparte a introdus cenzura asupra presei și a sporit atribuțiile poliției. Politica externă
Napoleon, Imperiul napoleonian și Europa contemporană - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102295_a_103587]