15,122 matches
-
seama de unele particularități provinciale), egalitatea cetățenilor fără deosebire de neam, limbă și religie, măsuri în domeniul regimului de muncă etc., incluse, într-o formă sau alta în Constituția din 1923. Cu toate slăbiciunile, imperfecțiunile sale, regimul democrației parlamentare a rezistat în România până în februarie 1938, când - într-un context internațional și intern foarte complex - s-a instaurat regimul monarhiei auroritare. S-au făcut eforturi deosebite pentru a se depăși numeroasele greutăți generate de război, a fost adoptat un ansamblu de
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
altor mișcări de populație, procentul deținut de români a scăzut în cei 106 ani de ocupație rusească, dar a continuat să dețină majoritatea, chiar majoritatea absolută. Regimul de relativă autonomie, statuat de Așezământul regiunii înființate Basarabia din 1818, nu a rezistat prea mult timp. S-a manifestat o ofensivă în vederea anulării autonomiei, în forme tot mai accentuate în timpul domniei autocrate a țarului Nicolae I (1825-1855). Cu două luni înaintea izbucnirii unui nou război ruso-turc, Așezământul a fost înlocuit, în februarie 1828
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
9 aprilie 1918, de unire a Basarabiei cu România, a fost adoptată în condiții extrem de complicate, generate de mersul operațiilor militare, după aproape patru ani de război, de căderea țarismului și de succesul mișcării bolșevice din octombrie 1917, în timp ce România rezista cu greu pretențiilor Puterilor Centrale, consemnate în Preliminariile de la Buftea (20 februarie/5 martie 1918) și în Pacea de la București (24 aprilie/7 mai 1918). Unirea cu România decurgea din conștiința comunității naționale și din imposibilitatea menținerii independenței Republicii Moldovenești
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
bolile de inimă și de plămâni. Fumatul este dăunător pentru sănătate și poate scurtă durată vieții cu ani buni. Mulți oameni nu se pot lăsa de fumat sau de consumul de droguri. Dacă vrei să nu mai fumezi și să reziști tentației de a te apucă, există ajutor. Fii constient, drogurile îți opresc zborul!
Stinge țigara! Drogurile dăunează!. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Velenciuc Ilie, Romanescu Anca- Raluca () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2006]
-
ceva mai mult decât un bărbat seducător, ghiceam de-a dreptul o magie, care ar fi făcut să-și piardă mințile un oraș întreg, nu numai o îndrăgostită zăpăcită cum era Maitreyi. Știam că lui nu i-ar fi putut rezista nimeni și, dacă îl invidiam pentru aceasta, nu îl uram, căci mi-ar fi plăcut să descopăr în privirile Maitreyi preferința pentru el, ca să mă pot dezbăra și eu de dragoste. Știam că în clipa când voi vedea cu certitudine
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Orfeu, așteptăm pe acel poet de geniu al cărui verb va sili omul să se deschidă către spirit: cu alte cuvinte, va precipita mutația pe care au rîvnit-o toate religiile și toate filozofiile din lume. Cine îi va mai putea rezista, lui, poetului? Vă întreb: ce mistreț a mai putut rămâne el însuși, mistreț în toată firea, ascultîndu-l pe Orfeu? - Dar atunci, îl întrerupse Orlando, întinzînd mâna pe deasupra mesei și apucîndu-l de braț, atunci ce căuta el, Orfeu, în Infern? Adrian
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mi-a fost ursită, dar știu ce înseamnă să ți se reveleze mesajul unui mit. Dacă Elefterescu și-a relevat secretul mitului care-l obsedează, nu mai scapă. Ori își urmează modelul, cu riscurile pe care le implică, ori îi rezistă, și atunci e strivit!..." - Bine, dar îl cunoaștem toți pe Adrian, îl întrerupse Lorinț. El e poet, și traduce tot ce se întîmplă în jurul lui prin mitul lui personal. - Dar nu e vorba numai de asta, reluă Eleazar, de cât
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nopții trebuie s-o pornim din nou... Erau, ca de obicei, ascunși în porumbiște, cu pulberea amăruie, mirosind a fum, deasupra lor, vorbind în șoaptă și îndrăznind să ridice glasul numai când îi asurzea larma greierilor. - Este extraordinar cum au rezistat, atâtea zile, interveni din nou Laura. Și este de neînchipuit cum au izbutit să se strecoare printre trupele rusești, cum au reușit să găsească apă, și chiar rachiu, ca să-i spele rana, și au avut întotdeauna de mâncare... - Porumb uscat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fim de mult sub foc. I-am arătat obuzele care cădeau la răstimpuri la mai puțin de un kilometru de marginea satului. A zâmbit, ridicând din umeri. - Astea sânt nimica toată, spuse. Brandturi. Dacă ar fi crezut că vrem să rezistăm la Dumbrăvi, și-ar fi concentrat focul pe șosea, dincolo de crâng. Ridică brațul și-mi arătă crângul. E foarte frumoasă, spuse, Ilaria, parcă așa o cheamă. - Da, Ilaria. - Ilaria, repetă el zâmbind. E nume frumos. Dar nu i se potrivește
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mistică. Survine aici comparația decisivă dintre finitudinea umanității proiectată în temporal și sublimul infinit al transcendenței spre care omul poate să aspire. Important, în acest context, este faptul că se conștientizează imposibilitatea așezării efemerității mundane efectiv alături de veșnicia spiritualității finitudinea nerezistând ontologic lângă nelimitat o astfel de hiper-aranjare, de mega-poziționare fiind un compus imposibil, un liant al unei construcții absurde. Așadar, în viziunea deschisă de revelația mistică, paradigma umanității inserată fluxului istoric nu se află alături de absolutul nesfârșit al transcendenței ci
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
neconsolator și ireversibil. Din căderea în prăpastia întunericului fără limită, eul negativ ce devine suflet damnat zărește demonul care-i surâde bufonic din pragul binelui și-al răului, de pe hotarul dintre tentație și reversul acesteia. În viziunea misticului, cel care rezistă ispitei și înfrânge înclinația sinelui spre ea dobândește luciditatea care-i confirmă poziția în ierarhia ontică raportată la transcendență. El se adâncește în fundamentele sinelui și nu ratează inrospecția la nivelul înțelegerii sacralității propriei ființe. Această sacralitate el și-o
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
lor. Transcendența reprezintă pentru cel pătruns de suferința corporală lumina ce-o între-zărește deasupra spasmelor sale care-l zguduie devastator. În mjlocul neliniștilor de calvar neconsolat, transcendența îi apare a se deschide nu atât prin forța spiritului său de a rezista cât prin capacitatea de a activa speranța lăuntrică, speranța ce dincolo de așteptarea unei vindecări corporale și ea efemere, se ridică la preîntâmpinarea unei tămăduiri eliberatoare din fluxul temporalității, o tămăduire întru transcendență și adusă de aceasta. Mâinile suferindului ce se
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
desființase și n-o angaja nicăieri ; pentru câteva lecții, colinda toată ziua orașul, trei lei pe oră, nu meritau nici pingelele. Și-atunci am deschis pensiune, ca să pot să stau și cu Tudor, acasă. Și cred că n-aș fi rezistat la toate încercările prin care am trecut, dacă n-ar fi fost Tudor... Așa-i. Că fiecare naș își are nașul. Și fusese ea, la viața ei, fire aprigă și pătimașă. Se vedea și după cum râdea, și după cum îi sticlea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Să fiu mai explicit : faptul că într-un cerc intim susține cu înflăcărare o anume atitudine, iar apoi, în contextul oficial temporizator, se lasă pe loc influențat, tace sau își dă votul... o astfel de atitudine mărturisește neputința de a rezista unor impulsuri exterioare... Un gen de fragilitate... S-a depărtat. Și știe că nu mai vorbește despre șeful conservatorilor democrați, ci despre nemulțumirile pe care singur și le-a adus toată viața ; irepresibila lui sinceritate este chiar gata să-l
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cald, proiecte de vilegiatură. Sophie încă îmi mai reproșează și acum pentru cât de posomorât am stat seara, în grădină, la Fântâna Blanduziei. Mă irita însă sănătoasa poftă națională de râs care ne întovărășește dezastrele... Unii susțin că astfel am rezistat, eu mă întreb însă dacă nu cumva din ea vine pieirea noastră. Profesorul își pune ordine, cu o mână ușor tremurătoare, în hârtiile din pomieră. Iar musafirul său începe, după vechiul obicei, să se plimbe cu pași mari prin salon
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
utilizate, în condițiile haosului în care comandanții de sectoare aproape nu comunicau cu comandantul apărării. Tocmai pentru că se știa că întăririle sunt pe drum, s-a dat de la Marele Cartier acea dispoziție cu cele mai nefericite urmări ca garnizoana să reziste până la ultimul om. Pentru că nici atunci când s-a văzut că situația este pierdută nu s-au luat măsuri pentru retragerea acestei armate, aflată pe pământ străin, cu Dunărea în spate, dar fără un serviciu de transporturi ! S-a ignorat cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
alții încercând să plutească agățați de câte o scândură, o ladă, șrapnelele și gloanțele inamice vânându-i și aici, cadavre umflate plutind... Ce distrugere, ce risipă ! Apoi acele nume ce circulă ale unor diverși ofițeri eroi care au încercat să reziste într-o panică generală, într-o mulțime ce nu mai vedea nicio scăpare și nu mai voia decât să-și scape pielea ! Ce exemplare reușite de oameni avem și cum îi sacrificăm de ușor ! Și cum și amintirea lor piere
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
prin minte că răspunsurile la întrebările ce m-au chinuit (oricât m-am străduit a le alunga, în această ultimă lună nefericită) se aflau la doi pași de mine, în ființa ei, ce se sprijinea de brațul meu ! Și atunci, nemairezistând torturantei curiozități, i-am spus : — Dacă aș putea înțelege de ce a fost nevoie de atâta mister între noi, ce ajunseserăm atât de apropiați... Nu s-ar mai putea invoca nici pudoarea exagerată, nici... Ca să pot ierta ce a fost, trebuie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
văd eu începutul înfrângerii. Acuzele însă tot asupra Brătianului plouă, încă mai înverșunate decât în vremea când nu ieșea din neutralitate. De ce a intrat în război, mi-a spus ieri amicul Victor, dacă știa că România nu va putea să reziste ? Este el vinovat și pentru toate defectele românilor ? i-am răspuns. Și pentru defecțiunea Aliaților ? Sunt printre puținii care se gândesc tot mai des la el, în vreme ce blestemele și sarcasmele la adresa lui curg. Câtă batjocură a îndurat în gazete și în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
voi arunca asupra lui răspunderea unei posibile catastrofe. Dar poate exagerează, iarăși, ca și altă dată, spiritul meu pesimist. Poate totuși retragerea noastră se va opri aici - pe linia munților -, unde acum, seara, Margot a înfipt stegulețele. Poate se va rezista în bietele și precarele noastre fortificații și poate că, pornindu-se, în fine, mult promisa ofensivă a Aliaților, ne vom permite iarăși să înaintăm spre Transilvania. Ce altceva mai putem spera când am rămas singuri să apărăm o asemenea imensă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
zice... Da nu se uită domnu Niki la una d-asta ! Păi n-o vezi cum arată, boită ca o brezaie ? Care e bărbat serios, nu se uită la... — Nu știu, dragă Vica, nu știu... Noi îi credem capabili să reziste, ne facem această iluzie, dar adevărul e că puțini rezistă când li se face în asemenea grad curte... Puțini, ca să nu spun niciunul... — Din partea mea, n-are decât să facă ce vrea ! Da nu e ei proști... Și domnu Niki
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
asta ! Păi n-o vezi cum arată, boită ca o brezaie ? Care e bărbat serios, nu se uită la... — Nu știu, dragă Vica, nu știu... Noi îi credem capabili să reziste, ne facem această iluzie, dar adevărul e că puțini rezistă când li se face în asemenea grad curte... Puțini, ca să nu spun niciunul... — Din partea mea, n-are decât să facă ce vrea ! Da nu e ei proști... Și domnu Niki e om cu carte... — Este, este, dar are momente de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și, cu ochii înăuntru, la camera lipită de-a ei, simt deodată prin parfumul de bujori același miros - doar mai diluat. Ceva îmi vibrează în gât și-mi umple de lacrimi reci ochii, în vreme ce toată ființa mi se încordează, ca să reziste greței. Ce urâtă era Moapsa tânără ! Urâtă și lingușitoare ! Uite-așa umbla, ni-ni-ni, pe lângă Neguleasca, s-o ia Mișu Negulescu. Și uite că a luat-o ! Și de-atunci a umblat numa cu intrigi, să mă facă pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
te pot distra cîteva vieți la rînd. Curînd, din lipsă de ocupație, gîndurile Încep să mă sape iar fără milă. Un an și patru luni de viață aruncați la gunoi? Băga-mi-aș... E greu de crezut că am să rezist. Nu pot să-mi imaginez cum voi arăta peste două săptămîni, peste o lună, cînd vom depune jurămîntul. Un an mi se pare un secol, se pierde undeva În Întunericul unei prăpastii fără fund. Viața mea e distrusă, cînd voi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fii ce vrei matale, tu nu vezi că-s ocupat? SÎnt ocupat cu Balzac. În cele din urmă, tipul de la Partid a Început să-l amenințe, i-a făcut figuri, așa că Bamba a trebuit să pornească mașina, dar n-a rezistat mai mult de două străzi și a rămas fără benzină. Fă- mi reclamație, i-a strigat el pe geam, cînd pe ăla l-a apucat bîțÎiala lîngă mașină. Tu așa crezi, domne, că-l las pe Balzac pentru tine? Cam
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]