6,994 matches
-
târziu, aveam să ne informăm.) Între timp, nu-și abandonă nici strategia primitivă și, turuind, nu neglijă să-și verse și năduful asupra nefericitei Nicoloaice ce-l pusese pe camaradul său negricios să-și crape liniile norocului din podurile palmelor, săpând șanțuri. - N-o vezi, bre, cât e de perversă și infectată, că zici se baricadează, doar ca să nu-i înțepăm noi băutura?! D-asta o scobit-o 58 DANIEL BĂNULESCU un oraș. Și aleargă în limbă la tine până și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în paștele mă-sii de iscusit, nu s-a mulțumit la atât, dîndu-se rănit că fusese alungat de la mila prezidențială... Într-o dimineață, s-a prefăcut a coborî chiar întristat sub pământ... S-a pitulat în WC-ul ăla public, săpat cu excavatorul, pe mâna dreaptă, cum pătrunzi dinspre Herăstrău în Piața Romană și, înhăitîndu-se cu doi proaspeți folkiști, care la viața lor nu-l studiaseră decât pe Victor Socaciu, lălăiau, chirăiau, își zburleau bărbile și mustățile, răcneau până își făceau
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
înjurăturile asupra lor, ce caută cu un taxi atât de neautorizat pe un șantier atât de neasemuit cum părea acesta. Neasemuit părea, dar nici nu păreau gata s-o întindă din incinta bombardată. Peste fosta structură labirintică de străduțe, fusese săpată și fier-îmbetonată noua structură radial-concentrică, cu bulevarde precum Victoria Socialismului, Unirii și Libertății, Coșbuc-Izvor. Capete de bulevarde imense, placate în dale pătrate, mozaicate, semi-translucide și pe luciul cărora tărăboanța patinând, pentru o clipă, îi viră lui Genel culoarea naturală, oacheș-gălburie
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
puteai înțelege cu ei. N-aveau urmă de respect pentru zahărul cubic. Îl înfulecaseră încă din a doua zi. Iarba Fiarelor se strădui să-și facă mâna aia de bijutier și hăituit profesionist, montând, la două izvoare, capcane cu lațuri. Săpând, cu baioneta, o groapă cu țepușe, mult prea puțin adâncă. Și trăgând, cu o scălîmbanie de arc improvizat, după păsări. Într-o după-amiază, izbuti să doboare o pradă. Dar nu cu mândrețea aia de arc, ci, rușine, c-o piatră
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
YHWH (YAHVEH SAU IEHOVA)!" - "Curg zilele spre cimitir", aruncă ea, cu precizie, pe fundul fiecărei cești, c-un cleștișor, cîte-o bucată de zahăr cubic. - Dac-ar fi după ăștia, la învățămîntul lor de partid, ca să te distrezi, ar trebui să sapi șanțuri până mori. Pe fiecare rahat de șantier... Mă scuzați. Există totuși vizitele prin cîte-o cofetărie. Un cinema. Poți să încingi, în curtea școlii, un mic fotbal. Un baschet. Nu trebuie să ne gândim, una-două, la cimitir. - "Odaia mea mă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tău, în chip nedemn. Căci JHVH (Iehova sau Yahweh) nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va folosi în chip nedemn Numele Lui." Spre binele lui, pe Doru Sinistratul îl impresionă porunca a treia. Nu mai fu de acord să sape loc acestui Nume în mijlocul unei porcărioare. - Vai de mine! Tot eu l-am avertizat. Iar acum el nu mai vrea "să-l folosească în chip nedemn". Habar n-are ce înseamnă "în chip nedemn", dar nu mai vrea să-l
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
zbenga în inima milioanelor de muieri. - Teanc de coli la îndemînă aveai, dar hârtiile pe care să-ți înscrii eventualele revendicări erau goale... Cinci ore le-au fost necesare specialiștilor noștri să se convingă că, în vecinătatea ta, nu fuseseră săpate nici tranșeele menite să-ți adăpostească posibilii complici. Nici picior de ziarist străin (care, relatîndu-ți, pentru străinătate, protestul, să te idealizeze) nu călcase pe-acolo. Erau trebuincioase deci doar șase perii de sârmă și zece kilograme de detergent, suficiente să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la mișcări, lunguieți la obraz, plini de vorbe și sânge, cu gene femeiești, ochii negri, buze cărnoase, dinții rari, bărbiile întoarse, gata în tot ceasul la tot felul de pizme, trufii și bătăi foarte rele. Prin ogrăzile și pădurile Bucureștiului săpa moartea în vitele cele mari și se prăseau dobitoacele sălbatice. Frunzișul, cerealele și pometul rodeau, în rostul lor, fără odihnă. Erau semne că, în toamnă, vin va fi puțin. Nevoi mari și foamete grea între oameni. Alte semne arătau că
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a lungul râurilor, molcome și nepoluate ale Moldovei. Dîndu-i, bineînțeles, brânci sau răsucindu-l pe deasupra Munților Făgăraș, munți ce nu se intimidau și nici nu scăpară ocazia ca, prin vârfurile lor cele mai trufașe, ba chiar să-l și înțepe, săpând mușuroaie ca de cârtiță prin pivnițele ori beciurile vechiului târg dâmbovițean. În doar două rânduri, demonii aceia, capturați de cefe și azvârliți, fură opriți din ciufulirea paginilor Cărții, iar Bucureștiul 403 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI duceau către soclul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
din loc. —O să țin minte. Mulțumesc! a strigat Susan în urma ei. La dracu’, s-a gândit ea, n-am mai auzit pe cineva care să folosească termenul „nenorocire“ de când s-a scufundat Bismarck-ul. Unde o fi blestemata aia de cheie? Săpând adânc în buzunarul hainei, Susan a scos la lumină un ambalaj de la o caramelă, un tichet vechi de autobuz și o cutiuță cu ață dentară de care mai era încă lipită o bucățică antică de mâncare extrasă dintre molari cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
sosirea lor: filmele vechi din cinematograful ponosit din Phoenix, vizitat pe ascuns. Piele-roșie intră în saloon. Băieții își bat joc de el înainte să-l împuște. Nouă nu ne place să vedem piei-roșii în acest oraș. Ne place să le săpăm gropile. — Câine, treci la loc! îi zise Flann O’Toole cățelei. Apostrofarea cârciumarului îi spori lui Vultur-în-Zbor presimțirile care se tot adunau, dar încă mai vedea acel zâmbet aparent amabil, întipărit pe chipul lui O’Toole. Alsacianul se ascunse în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
rămas mult timp așa, lângă cadavrul Legilor din K. PATRUZECI ȘI OPT Pe locul unde Vultur-în-Zbor și Virgil priviseră peste câmpie cu o veșnicie de emoții în urmă se aflau acum patru morminte fără santinele la marginea pădurii, gropi proaspăt săpate în Valhalla.. Era o dimineață liniștită, cețurile ușoare se învolburau, iar muntele rămânea impenetrabil în spatele norilor discreți. Virgil, transpirat de oboseală, cu picioarele îndurerate, cu limba umezindu-și agitată buzele și cu ochii mijiți, urmărea procesiunea ce se apropia. Brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Pleacă, O’Toole, spuse Iocasta. — Bine, spuse Peckenpaw. Bine, Iocasta. Ai câștigat. Dar vom sta de pază chiar aici, în pragul ușii tale. Și dacă Vultur-în-Zbor își arată fața lui drăgălașă pe-afară, Virgil Jones va mai avea ceva de săpat. Aruncându-i o privire disprețuitoare, Iocasta închise ușa. Privirea ei nu făcu nici o impresie asupra lui Cale-Bătută Peckenpaw. CINCIZECI Vultur-în-Zbor stătea la picioarele lui Virgil sau, mai precis, stătea lângă el pe patul cel scund din camera Iocastei, în timp ce Virgil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
vechile mele defecte: lenea crasă, o trăsătură a minții mele flușturatice, mi-a zădărnicit aspirațiile spre arheologie. Paradoxul face că că lenea m-a dus de-a dreptul spre munca fizică. Dar datoriile trebuie plătite, iar eu chiar știu să sap. Chiar dacă acum îngrop acolo unde odinioară dezgropam. Mă consider un furnizor de dovezi pentru viitorii arheologi. Trebuie să o cred. Nu văd nici un alt semn de demnitate în munca mea actuală. După cum știi, Nicholas Deggle mi-a rezolvat să obțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să descopere ceva familiar în jurul ei pentru a-și da seama în ce colț de la periferia acestuia ajunsese. Blocurile cenușii o priveau mohorâte, plictisite și inabordabile. În fața scării unui bloc, o femeie în vârstă tulbura liniștea mormântală certând copiii care săpau sub fereastra ei. Voiau să îngroape o pisică ce-și găsise sfârșitul sub roțile unei mașini grăbite care nu reușise să o evite. Locul acela o înspăimânta. Aceasta era pedeapsa pentru desprinderea de realitate, pentru toate gândurile acelea care, deși
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
care era responsabil. O nouă imagine avu efectul unui șoc pentru ea. Uitându-se pe fereastră văzu aceleași blocuri cenușii, plictisite, mohorâte care te țineau la distanță cu atitudinea lor rece, inabordabilă, la fel ca în visul ei. Doi copii săpau de zor în grădina din fața unui bloc. Lipsea doar femeia gălăgioasă, revoltată de lipsa de bune maniere a celor doi poznași pentru ca tabloul să fie complet, asemeni celui din vis. Scutură capul cu violență încercând să alunge gândul că avea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
moartea.” Era Îmbrăcată Într-o rochiță albastră, cu volănașe dantelate și cordon. Ea m-a privit lung, a clipit și mi-a zis țopăind și cu o voce cântată că bine, că acceptă numai dacă ea "moare" prima. Groapa am săpat-o foarte adâncă (m-am chinuit mult), dar Neli a intrat surâzătoare, În felul ei, fără nici o umbră de neliniște. În pumn ținea cu tărie pietricica ei misterioasă, de un rubiniu incandescent. Și-a Întins piciorușele subțiri (pline de julituri
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de ușor Încât Îl ducea doar Pistruiatul. Fără nici un efort. Iată vechea biserică. Cimitirul se afla În spate. Pământul era reavăn, afânat de ploaie. Cu bețe și cioburi mari (Goanță găsise chiar o bucată de tablă) am Început să-i săpăm un mormânt pe măsură undeva, Într-un colț al cimitirului, sub un arțar bătrân. Libelula s-a rănit la genunchi, iar eu mi am găurit haina, la capătul mânecii. Nu mai conta. Eram murdari din cap până-n picioare de pământ
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Sala de judecată nu o ajuta deloc. Neaerisită, plină de lambriuri de stejar și de siluete morbide cu peruci, Îmbrăcate În negru. Era ca și cum ai fi depus mărturie Într-un sicriu uriaș, supravegheată de cioclii care te așteptau să-ți sapi propria groapă. Și-l detesta pe judecător. Are cel puțin șaizeci și cinci de ani și e foarte tare de urechi. —Katharine Reddy, tună el, compăreți În fața Tribunalului Maternității În această seară sub acuzația că v-ați lăsat unul din copii bolnav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mici - Mai slabi, mai fără suflet, mai mișei. Romani sau Daci, Daci sau Romani, nimic N-aduce aminte de-a voastră mărire. Orice popor, oricât de prăpădit O piatră va găsi, sau o bucată De fier ori de aramă, ca să sape Cu ea urmele-adînci, ce le-ați lăsat - Voi oameni mari, ce stați acum cu zeii Și ospătați cu ei - în colbul negru Uitat, ș-ușor al vechiului pământ. Dar ei... De-ar merge-n Sud și Nord - nimica. Sunt ca
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
genune, Vezi neatins cu arcuri de-aur un palat ca o minune Și din frunte-i cântă Neron... cântul Troiei funerar. Lângă râuri argintoase, care mișcă-n mii de valuri A lor glasuri înmiite, printre codri, printre dealuri, Printre bolți săpate-n munte, lunecând întunecos, Acolo-s dumbrăvi de aur cu poiene constelate, Codrii de argint ce mișcă a lor ramuri luminate Și păduri de-aramă roșă răsunând armonios. Munți se-nnalță, văi coboară, râuri limpezesc sub soare, Purtând pe-albia lor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
înfipte-n stâlpi și-n muri Luminând halele negre, armuri albe și curate, Atârnate de columne, lănci și arcuri răzimate De păreți - pavezi albastre strălucind pe stâlpii suri. {EminescuOpIV 139} Duci-s nalți ca brazi de munte, tari ca și săpați din stâncă. Crunt e ochiul lor cel mare, tristă-i raza lor adâncă, Pe-a lor umeri spânzur roșii piei de tigru și de leu, Tari la braț și drepți la suflet și pieptoși, cu spete late, Coifuri ca granit
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și-n margini strâns. Jucăria sclipitoare de gândiri și de sentințe, Încurcatele sofisme nu explic-a ta ființă Și asupra cugetări-ți pe mulți moartea i-a surprins. Oamenii au făcut chipuri ce ziceau că-ți seamăn ție, Te-au săpat în munți de piatră, te-au sculptat într-o cutie, Ici erai zidit din stînce, colo-n așchii de lemn sfânt; Ș-apoi vrură ca din chipu-ți să explice toate. Mută La rugare și la hulă idola de ei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
căci din isvoru-ți curge a istoriei gândire, Poți răspunde la-ntrebarea ce pătrunde-a noastră fire, La enigmele din cari ne simțim a fi compuși? Nu!... Tu măsuri intervalul de la leagăn pân-la groapă, În ăst spaț-nu-i adevărul. Orologiu ești ce sapă... Tu nedând v-o deslegare, duci l-a deslegărei uși. Ș-astăzi punctul de solstițiu a sosit în omenire. Din mărire la cădere, din cădere la mărire Astfel vezi roata istoriei întorcînd schițele ei; În zădar palizi, siniștri, o privesc
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
jos sunt covoare țesute-n flori vii Și stele, în candeli dulci raze presară Și aeru-i dulce ca-n noaptea de vară Și razele-s calde și trandafirii. Prin hala cea mare cu pasure line, Ei trec și prin bolte săpate-n granit Ei intră-ntr-o sală cu miroase plină; A murilor marmuri lucind ebenine Ca negre oglinde de tuciu lustruit. Bătrânul în urmă-i el poarta o-nchide. Adânc întuneric i-nconjur-atunci - Pe masa cea mare încet el aprinde Potirul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]