6,667 matches
-
vreuna - nu poate fi descifrată dacă nu vom Începe investigarea cu exteriorul: cu nevăzuta, mortuara catedrală de cuvinte care Îl ține prizonier. Jurnale de dincolo de mormânt (I)tc "Jurnale de dincolo de mormânt (I)" Complexul lui Faust Dacă ia drept reper sinceritatea, și numai sinceritatea, instituită ca zeitate supremă a textului - așa cum o face În destule cazuri și În destule exegeze pe marginea lui -, jurnalul intim riscă să nu poată fi definit. Riscă, altfel spus, să-și piardă specificitatea și structura, pus
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
fi descifrată dacă nu vom Începe investigarea cu exteriorul: cu nevăzuta, mortuara catedrală de cuvinte care Îl ține prizonier. Jurnale de dincolo de mormânt (I)tc "Jurnale de dincolo de mormânt (I)" Complexul lui Faust Dacă ia drept reper sinceritatea, și numai sinceritatea, instituită ca zeitate supremă a textului - așa cum o face În destule cazuri și În destule exegeze pe marginea lui -, jurnalul intim riscă să nu poată fi definit. Riscă, altfel spus, să-și piardă specificitatea și structura, pus În situația de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
muzicii dodecafonice. Voința de a domina și voința de a dispărea Abordarea psihanalitică a sinuciderii nu trebuie să pună, Însă, În umbră efectul literar al oricărei relatări scriitoricești. Investigarea critică nu are nici un argument pentru a așeza sub semnul dubiului sinceritatea autorului. Numai admițând perfecta bună-credință a scriitorului se poate Întreprinde o analiză, dacă nu relevantă pentru adâncimile psihismului creatorului, atunci cel puțin față de obiectivitatea rece, cuantificabilă a textului scris. Autorul poate să-și cultive În voie bovarismele - pentru că, teoretic, Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
se poate spera În descifrarea adevăratei lor semnificații. Firește, nu e suficient pentru un bun jurnal intim ca el să fie sincer pentru a dobândi și o inatacabilă valoare literară. Dar intimitatea nu poate fi descrisă decât În cadrul constrângător al sincerității, al platoșei transparente care dacă nu Îi adaugă un surplus de valoare, Îi acordă măcar șansa credibilității. Intimul, intimitatea și literatura intimității sunt posibile pentru că ele umplu un gol: formulează pretenția de exhaustivitate a lumii și sugerează felurile În care
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
fond - privește adâncimea pe care autorul o poate sonda. Destui dintre scriitori sunt conștienți că nu vor fi capabili să treacă dincolo de barajul iluziei și al unei previzibile subiectivități. Însă - o știm din numeroasele analize psihologice ale jurnalului intim - pactul sincerității nu constituie un impediment pentru scriitorul care Încearcă să se autoportretizeze. Mai mult, autoportretul este Întotdeauna un amestec de voință auto-descriptivă și expresivitate involuntară. Ceea ce autorul spune În mod voit și conștient e la fel de relevant - dacă nu chiar mai relevant
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
intelectiv), doar jurnalul care problematizează poate radiografia relația complicată dintre ficțiune și realitate. Interdicția magică E extrem de greu de stabilit În ce măsură un autor de jurnale intime Începe să scrie având de gând să spună adevărul și numai adevărul. Că pactul sincerității e unul din aspectele cele mai controversabile ale jurnalului intim e foarte simplu de dovedit. Dar, În același timp, nici un autor de jurnale intime nu ignoră părerea lui Rousseau: „Nimeni altcineva nu poate scrie povestea vieții unui om decât el
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
scriitorilor provine din faptul că ele sfârșesc prin a fi cărți publicate. În felul acesta, unul dintre termenii binomului este anulat. Intimitatea dispare la cel dintâi contact cu publicul. În varianta sa extremă, jurnalul intim se dezice de propriile premise. Sinceritatea de gradul al doilea Jurnalele de reflecții ori jurnalele În care primează jocul ideii Împing până la ultimele consecințe această contradicție a genului. În ele vorbește o voce care Împrumută glasul altei voci. Mediată de bibliografic, ea trădează pariul autenticității originale
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Jurnalele de reflecții ori jurnalele În care primează jocul ideii Împing până la ultimele consecințe această contradicție a genului. În ele vorbește o voce care Împrumută glasul altei voci. Mediată de bibliografic, ea trădează pariul autenticității originale, Înlocuindu-l cu o sinceritate de gradul al doilea. Neverificabile, pentru că provin dintr-o zonă În care actul confesiv a fost abolit (nimic mai nedemonstrabil, mai lipsit, În absolut, de logică decât jocul ideii), reflecțiile teoretice alterează, relativizează naivitatea presupusă a jurnalului. Intrate Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
unui pact creator, să devină prizonierul unui sistem de lectură În care autobiograficul se manifestă cu o forță represivă, autoritaristă. Simultaneitatea cu care sunt percepute, la lectură, aceste lucruri nu are și un echivalent În ordinea psihologică a creației. Dacă sinceritatea nu poate fi un element decisiv În judecarea unui jurnal, În schimb un factor aparent exterior poeticii care stă la baza lui - Înălțimea teoretică a discursului - nu exclude alternativa transformării sale În pretextul unei discriminări valorice. Eticismul implicit al jurnalului
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
În juru-i surse de tensiune În momentul În care devine public. Nu e vorba doar de fireasca reacție a posibililor cititori-actori ai săi, ci de Încălcarea clauzei secretului. La rândul său, aceasta presupune absența unei credințe reale În clauza de sinceritate: nimeni nu spune tot adevărul (cel neplăcut, desigur) dacă știe că, odată și odată, el va fi cunoscut de persoanele implicate. Într-un sens mai general, legătura dintre realitate și ficțiune se rezolvă prin Însăși existența jurnalului intim: jurnalul se
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
plin și, totodată, o domină prin luciditatea sa, el s-a grăbit să ne dea, în toate aceste domenii, măsura talentului său genuin, presimțind parcă zgârcenia Parcelor neîndurate, care ne taie firul vieții cu foarfecele”. Surprinzătoare e, la Radu Stanca, sinceritatea poemelor, deși punerea în scenă nu lipsește. Balada erotică, începută, în chip tradițional, cu o notă fantastică, galopantă, e întoarsă spre motive intime, încât Pierrot-ul care se preface că plânge pentru a ne amuza plânge la sfârșit cu adevărat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
și raportate la un cerc mai restrâns de acțiuni. Motivația nu e condiționată de factori educativi externi, ci de imbolduri proprii izvorâte din conștiința defectului. În opțiunea profesională, cât și în alegerea modelului de viață se observă originalitatea subiecților și sinceritatea opiniei lor, exprimate mai ales în jurnalele lor intime. Din acestea se constată adeziunea pentru onestitate și adevăr. În trăirile lor afective se observă constanța stării lor de bucurie, tristețe, timiditate și mai rar cutezanță. Primesc critica justă cu o
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
un studiu ce a avut loc în zece țări vest-europene în 1981, subiecților li s-a cerut să enumere zece calități pe care ar vrea să le aibă copiii lor; în nouă țări din cele zece, majoritatea subiecților au pus sinceritatea pe primul loc (Harding și Phillips 1986:19-21). Însă eforturile depuse de părinți în această privință nu se bucură decît parțial de rezultate mulțumitoare; majoritatea adulților au mai spus cîte o minciună din cînd în cînd. Într-adevăr, Oliver Wendell
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
nu se bucură decît parțial de rezultate mulțumitoare; majoritatea adulților au mai spus cîte o minciună din cînd în cînd. Într-adevăr, Oliver Wendell Holmes pare să fi avut convingerea că, pe măsură ce cresc, copiii își pierd treptat impulsul inițial spre sinceritate. Conform spuselor lui Alexander (1987:197), "O mare parte din adevărul mărturisit în această lume se află în vorbele rostite de copii". Respingînd acest punct de vedere, psihologii pediatri consideră că a minți este un obicei caracteristic vîrstei infantile. De
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
În acest capitol și în cele două care urmează vom examina pe rînd diversitatea domeniilor pentru a ne da seama ce fel de minciuni se spun și cum sînt ele privite. Fiecare domeniu al vieții sociale are cerințe specifice asupra sincerității. Nu ne putem aștepta ca o persoană să spună adevărul în privința relației sale cu soțul sau soția, cu părinții sau copiii. Nu pentru că am avea convingerea că sîntem neapărat mințiți, ci pentru că e posibil să descoperim ulterior că lucrurile stau
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
să descoperim ulterior că lucrurile stau altfel decît au fost prezentate. Însă nu ne așteptăm să fim mințiți de mass-media, spre exemplu, cu toate că nu sîntem foar-te surprinși dacă descoperim că s-a întîmplat acest lucru. Cerințele diferite, nu numai în privința sincerității ci și în privința altor activități sociale și culturale importante, sînt deseori semnalate de aspecte ce deosebesc un domeniu de altul. Granițele acestor domenii pot fi indicate de elemente aparținînd fie spațiului concret, fie timpului ca epocă, fie limbajului. De exemplu
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
drept să-i numim "sinceri în mod patologic", deși s-a întîmplat într-adevăr ca unul din prietenii mei care se înscrie în mod clar în această categorie să-și atribuie la un moment dat porecla de "polițist renumit pentru sinceritatea sa". Orice discuție mai detaliată asupra acestor anti-mincinoși va trebui să aștepte un studiu amănunțit care să releve aspecte încă necunoscute. Deocamdată însă ne vom mulțumi doar să semnalăm existența fenomenului de "sinceritate patologică" (uneori cunoscută și sub numele de
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
moment dat porecla de "polițist renumit pentru sinceritatea sa". Orice discuție mai detaliată asupra acestor anti-mincinoși va trebui să aștepte un studiu amănunțit care să releve aspecte încă necunoscute. Deocamdată însă ne vom mulțumi doar să semnalăm existența fenomenului de "sinceritate patologică" (uneori cunoscută și sub numele de "sindromul George Washington"); psihiatrii îl consideră doar o etapă în procesul de asumare a autonomiei din perioada adolescenței (Goldberg 1973: 105-108). În capitolul pe care-l dedică "minciunii patologice", Marcel Eck (1970:78ff
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
secret a unor informații față de inamici, ci ascunderea adevărului asupra evenimentelor din Vietnam față de poporul american, în special față de membrii Congresului. Arendt arată că evenimentele respective erau arhicunoscute inamicului (cf. Arendt 1968:236; 1972:14, 27). În ciuda scăderii credinței în sinceritatea guvernului pe timpul războiului din Vietnam, administrația Statelor Unite a încercat să dea publicului impresia că nu exista nici o dezinformare. În 1966, amiralul Poindexter propunea un program de dezinformare prin care mass-media americană ar fi răspîndit zvonul că ar fi existat o
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
după părerea lui, a-l înșela pe Gadaffi ar fi fost un act justificabil din partea guvernului american, nu însă și dezinformarea propriului popor. Pentru Statele Unite, Bok (1978:xviii, 141f.) consideră că 1960 a fost un an în care neîncrederea în sinceritatea guvernului s-a accentuat considerabil. Tot atunci a avut loc și conflictul dintre Hrușciov și Eisenhower cu privire la așa-zisa doborîre a unui avion de patrulare U-2, cînd întreaga lume a văzut că Eisenhower mințise (cf. Rasberry 1981:61-62). Acest eveniment
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
William Paley (1825:124) face o distincție clară între perioada în care războiul e în toi, timp în care minciuna este acceptabilă, și perioada care începe din momentul în care războiul s-a terminat, cînd "se cere cea mai religioasă sinceritate". Un exemplu al acestei diferențe de atitudine este Tratatul Waitangi din 1840 între britanici și populația Maori a Noii Zeelande (Kawharu 1989; McKenzie 1987). Tratatul a fost negociat în două texte, unul în limba engleză și celălalt în maori, ambele
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sînt domenii sociale în care nu predomină prezumția de bună intenție întîlnită în turnul de fildeș academic și totuși atitudinea mincinoasă, lipsită de scrupule, specifică spionilor, atrage mai degrabă cenzura decît aplauzele. Domeniul este caracterizat de diversele cerințe în privința necesității sincerității și atitudinii față de minciună a persoanelor aflate în diferite posturi jurnalistice și a utilizării strategice a modurilor orale și scrise ale comunicării. Comentînd preferința pentru mesajul vorbit în defavoarea celui scris în activitățile din interiorul tribunalelor, Tallis (1988:174) notează că
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
anumite afirmații aduse drept probe sînt false, cu presupunerea că, în general, afirmațiile false sînt făcute cu intenția de a induce în eroare. Tribunalele se disting de alte locuri publice prin utilizarea frecventă a procedurilor formale menite să sublinieze obligativitatea sincerității. În tribunale se poate aplica cel mai bine maxima lui Mark Twain: Adevărul este cel mai de preț lucru pe care-l avem. Ar fi bine să facem economie. (Twain 1897:89) Cerința de a spune "adevărul, întreg adevărul și
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
apare în politică și în război: în acele instituții sociale în care minciuna și adevărul sînt, ambele, necesare, succesul obținut prin înșelătorie îi îndeamnă pe practicanți să se folosească mai des de ea, ajungîndu-se în final la distrugerea reputației de sinceritate, și astfel subminîndu-se și succesul. După cum spune Hannah Arendt (1972:7), "Există întotdeauna o limită dincolo de care minciuna devine contraproductivă". PUBLICITATEA În economia de piață, reclamele descriu bunuri și servicii în termeni favorabili, a căror veridicitate este aproape imposibil de
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sociale are ca efect declinul minciunii, proces pe care el îl considera "încă nefinalizat". El a comparat reclamele la vînzări en gros și comerțul în detaliu, observînd că, față de ultimul, vînzătorii en gros "își permit să-și prezinte marfa cu sinceritate". Ceea ce el a numit "afirmații false cu privire la anumite mărfuri" în comerțul en detail, a considerat ca fiind relicve istorice, rămase dintr-o perioadă mai îndepărtată și rudimentară, cînd minciunile erau admisibile și profitabile. El a prezis: O dată ce îndemînarea comercianților mici
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]