8,304 matches
-
de Elisabeth McGovern tot În Ragtime). Negrul nu apare. Apare Feyd, protejatul baronului, care-i Sting și idiot. Baronul e rău, are bube pe față, răspunde În silă la prenumele Vladimir (posibil rus), intră-n levitație de bucurie cînd Îi smulge cataplasma electronică cu inimă cu tot unui tînăr Îmbrăcat În alb ca o zambilă, tînărul moare, țîșnește-un fum, baronul zburdă prin el și zice că are mirodenia cu care va controla Universul. În schimb, Kyle MacLachlan are-un cîine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o incredibilă frumusețe. Și demonstrînd că, la fel ca-ntotdeauna cînd Își propun să reconstituie sfîrșitul secolului XIX ori Începutul secolului XX, englezii sînt de neegalat. Fiecare detaliu e tratat cu infinită grijă, pe fiecare centimetru de cadru. Chariots a smuls un Oscar pentru muzică (Vangelis) și unul pentru costume. Se Înțelege mai puțin de ce a primit aceeași distincție și pentru cel mai bun film și, mai ales, cel mai bun scenariu. Scenariul: un student evreu (Ben Cross) de la Cambridge are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ură sau repulsie, nu simți nimic, ești ca un paralitic și te plimbi cu căruciorul prin curte, societatea-i grav bolnavă, majoritatea-s săriți cu totul de pe calea ferată, se uită cruciș gata să tragă-n tine ori să-ți smulgă caninul de la mama cu cleștișorul de stomatologie În ciuda faptului că porți suspensor, ca Jack Scagnetti, căruia am uitat să spun că Woody-i zboară creierii pe zidul murdar al celulei unde Îl apucase pe detectiv dorința imperioasă să se culce cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
străduit, am făcut meditație, zodiac. Pentru că există un sistem mental mult mai normal conform căruia torționarul va fi speriat, izolat, electrificat, topit În ulei, așezat În menghină, În acid, În hîrdău, i se vor dezarticula falangele și i se vor smulge limba, ochii și urechile cu cleștele de cuie, cu voie bună, creștinii care-au suferit prin Închisorile patriei iar acum strîng mîinile gîzilor Îmi provoacă repulsie. Ba chiar frică, deși sînt o ființă oarecum religioasă. Nu văd Însă de ce religia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
iar Valeria e-n culmea fericirii, un turc este revoltat de nudurile lui Dali. Apă caldă În Pantelimon. Se aleg cîteva cuvinte (două, trei duzini), de preferat oficiale, mai țepene, cu păru-n sus, bombate, reci, purtînd corset, li se smulg rădăcinile (acest soi n-are prea multe) În lumina tezelor, cu sentimente de aleasă dragoste și prețuire, se comprimă, se lasă să se usuce la soare, față de conducătorul iubit și stimat, li se secționează vasele prin care circulă seva, vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
bibliotecă de cei doi oameni ai ordinii publice, doar-doar or descifra următorul tip de intervenție chirurgicală asupra cetățenilor. Pe unul dintre marii scriitori adnotați din greu În bibliotecă l-am recunoscut ușor, e inconfundabil, Dan Claudiu Tănăsescu, căruia i se smulg cîteva pagini Înfiorătoare din ultimul său roman serial SF de revistă. Personajele sînt Urm, Rogv, Lacar, Nata și Petrică. „Petrică privește Cosmosul.” Ei se află În drum cu toții spre Solgana, planeta vieții veșnice. Între timp, „Lacar miroase flori de lămîiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din nou o frază inaudibilă printre acordurile de pian ce-mi răsunau În cap, iar În fața ochilor mi-a apărut Încă o mînă, am dat s-o sărut și pe asta, am simțit că opune rezistență, că Încearcă să se smulgă și, ridicînd privirea, am constatat că aparținea soțului colegei, un soț oripilat cu barbă, mi-am cerut scuze Într-o limbă necunoscută, splendida colegă m-a studiat gînditoare, e-adevărat că fusesem Împreună la un concert de muzică simfonică În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a demonstrat clinic faptul că indivizii bogați devin subit Înțelepți. Unii tac grăitor, mulți scriu despre vise, sau vin În televizor, fac pase, alții au mărturisit că românii nu vor să muncească, și alte lucruri profunde pînă la rădăcina căpșunilor smulse de românii care nu vor să muncească. Despre domnul ȚÎnțăreanu nu știam decît că este miliardar și dă petreceri grandioase undeva pe un domeniu personal, unde vin și intelectuali din toate colțurile țării, Într-o fracțiune de imagine l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
eu nu găseam că it’s stupid și-l sfătuiam să meargă la culcare În vreme ce băiatul cel mare, Christophe, Îi cînta la 14 ani, la etaj, la ghitară Marianei, și-a tot ținut-o așa pînă-ntr-o dimineață cînd i-am smuls instrumentul dintre mînuțe și m-am lansat Într-o improvizație impetuoasă, ca să nu rămînă copiii belgieni cu impresia că noi nu știm muzică iar ei se pot desfăta nestingheriți În imaginația lor bolnavă cu o ființă atît de exotică precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de sînge și cioburi de sticlă căzură peste alți trei bărbați, care se apropiau pe furiș pe lîngă zid. Meeks făcu un salt, se lungi la pămînt și trase În cele trei perechi de picioare adunate laolaltă. Cu mîna liberă smulse un revolver de la cingătoarea unui tip mort. Țipete În curte; zgomot de pași pe pietriș. Meeks lăsă carabina jos și se Împletici pînă la perete. Aruncă o privire spre bărbați, simțind gustul sîngelui: ochise la cap, de la mică distanță. Bubuituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cîinii? GÎndul la doamna Ralphie, plină de vînătăi În loc de cadouri de Crăciun. — Mă mai gîndesc la asta. Acum hai să ducem pileala. Dacă ești cuminte, Îți dau voie să-ți alegi o sticlă numai a ta. CAPITOLUL 2 Preston Exley smulse pînza. Oaspeții lui scoaseră niște exclamații admirative. Ooo! Aaa! Un consilier municipal bătu din palme, vărsînd niște eggnog pe o matroană din Înalta societate. Lui Ed Exley Îi trecu prin cap că ăsta nu e un ajun de Crăciun tipic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
șteargă mai tot rujul cît Își mușcase buzele. — Da. Tata și mama vor face atac de cord, dar da, accept invitația. — Este prima prostie pe care o fac după mulți ani, replică Jack. CAPITOLUL 7 O lună de căcat. Bud smulse din calendar luna ianuarie 1952 și numără cîte arestări pentru infracțiuni a făcut. De pe 1 ianuarie pînă pe 11 ianuarie - nimic. Făcuse pe jandarmul Într-un platou de filmare - Parker ceruse un tip cu mușchi care să-i ușuiască pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
a pus pata pe tine? Un conțopist strigă: — Edmund J. Exley, În sală! Jack Îi făcu cu ochiul. — Du-te. Și taie ațele alea de pe haină, că parcă ai fi un țăran! Exley traversă sala, netezindu-și cutele hainei și smulgînd ațele. Jack Își omorî timpul gîndindu-se la Karen. Au trecut zece zile de la petrecere. Viața era aproape perfectă. A trebuit să-și ceară scuze de la Spade Cooley, iar Welton Morrow era șucărit pe el și pe Karen, dar relația călduță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Îl simți pe Exley prinzînd aripi: un erou de război, nu o muiere plăpîndă surprinsă Într-un bloc de detenție plin cu zurbagii. Loew insistă asupra acestui subiect. Răspunsurile lui Exley loveau la țintă: fusese depășit numeric, i s-au smuls cheile, a fost Încuiat În debara... și asta a fost tot. Era un om care știa bine ce poate și mai știa și că actele de bravură ieftină sînt inutile. Exley Își continuă discursul: rafale Înspre Brownell, Huff, Doherty. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
tip de crimă organizată ar putea să existe, bine mersi, perpetuînd vicii acceptabile, care nu fac rău nimănui? — Normal. De pildă banii cheltuiți În scopuri politice. Jocul trebuie să fie jucat așa măcar un pic. Ce legătură are cu...? Smith smulse hîrtia și de sub ea apărură o insignă și un pistol de calibrul .38. Bud simți furnicături În creștet. — Știam eu că ai ceva pentru mine. Ai picat la pace cu Green? Da, flăcău, m-am Înțeles... cu Parker. Cu acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
trebuie să știe prea multe. Și știu că mi-a lăsat mai mult decît niște nenorociți de zece dolari! Bud Îi dădu o carte de vizită de la Biroul Omucideri. — Ăsta e numărul meu de la serviciu. Să mă suni, bine? Kathy smulse un Panda de pe pat. — Duke era dezordonat și nepriceput, dar nu-mi păsa. Avea un zîmbet drăguț și o cicatrice simpatică pe piept și nu urla niciodată la mine. Tăticu’ și cu unchiu’ Arthur mereu țipau la mine, dar Duke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
detectoare de metal. Le ceruse la cei de la Comunicații să transmită un apel public: martorii Împușcăturilor de la Griffith Park erau rugați să vină să identifice trăgătorii. Locațiile din rapoarte erau hașurate: numai pante abrupte și pline de tufișuri. Oamenii săpară, smulseră arbuști din rădăcini și baleiară zona cu niște chestii care făceau tic-tic-tic. Găsiră monede, cutii goale de conserve, un revolver de calibrul 32. Orele veniră și se duseră. Soarele Începu să-i bată direct În creștet. Ed munci din greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
dosarele la frunzărit. Nu-i sări În ochi nimic nou. Dar un instinct nu-i dădea pace: Hudgens nu-și ținea acasă dosarele „secrete“. Dacă asasinul l-a mătrășit pentru un anumit dosar, probabil că mai Întîi a Încercat să smulgă prin tortură informații despre locul unde era ascuns acesta. Asasinul nu a palmat cine știe cîte dosare - În fișet nu puteau intra mult mai multe decît rămăseseră deja. Dosarul „Marele V“ al lui Sid era Încă pe undeva, iar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
gîndi să o plesnească. Ea rîse Înainte ca el să se hotărască. Ed se aplecă și o sărută. Lynn se trase Înapoi, după care Îi răspunse la sărut. Se rostogoliră pe covor, smulgîndu-și hainele. Telefonul sună iar și Ed Îl smulse din priză. Lynn Îl trase În ea. Se rostogoliră, mișcîndu-se la unison și prăvălind mobilele. Totul s-a terminat la fel de brusc precum Începuse. Ed simțea cum Lynn ajunge la orgasm. Alte cîteva secunde, a fost binișor, odihnă... Povestea lui, spusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ridică și se propti cu spatele la fișete. — Gata, Godzilla, distracția s-a terminat. Nu divulg niciodată informații despre clienți, nici dacă mă ameninți cu o citație. Așa că plimbă ursul și poate luăm masa Împreună cîndva, să zicem pe la Paștele cailor. Bud smulse firul telefonului din perete. Penzler deschise sertarul de sus. — Fără brutalități, Neanderthal! Fața asta m-ajută să cîștig bani frumoși. Bud răsfoi dosarele și ajunse la „Cooley, Donnell Clyde“, pe care Îl aruncă pe masă. O fotografie căzu pe sugativă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
doamna Harold J. Scoggins. Mărturisi că a pus la cale Înscenarea cuplării lui Bill McPherson cu o tînără negresă focoasă, că i-a plasat droguri lui Charlie Parker, că i-a șantajat pe narcomani pentru revista Hush-Hush. Încercă să se smulgă din pat, ridicîndu-și mîinile În chip de Hristos pe cruce. Bolborosi ceva despre hub rachmones, Mickey și bum, bum, bum, ce tren frumos. Mărturisi că a bătut drogați și că a fost țuțărul lui Ellis Loew. O imploră pe soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Îi văzu inelele de pe degete. Dublu Îl Înjunghie. Bud simți cum i se despică pieptul. Încercă să strîngă pumnul, dar nu reuși. Dublu Își aplecă fața spre el și Îi rînji. Bud Îl lovi cu genunchiul În vintre și-i smulse nasul dintr-o mușcătură. Perkins zbieră. Bud Îl mușcă de braț, Împingînd cît colo greutatea celuilalt. Cei doi se rostogoliră. Perkins scotea niște răcnete de animal. Bud Îl izbi În cap și simți cum i se dislocă umărul. Dublu scăpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
În palmierul plutitor. În frunziș - cioburi de porțelan. O schijă de șrapnel Înfiptă În trunchi. Se aplecă și privi cu atenție: niște capsule În apă, pătrate negre, semănînd cu capsele detonatoare. La treptele din capătul mai puțin adînc ghipsul fusese smuls de suflul exploziei - se vedea armătura metalică și alte pasti. Cercetă gazonul - o potecă de iarbă excesiv de arsă de la piscină pînă la casă. Accesul la seif. Elemente de siguranță: grenade și dinamită. Flăcări itinerante pînă la punctul terminus, declanșînd sistemul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Și copacii plâng Elena Marin Alexe Nu doare înghețul, nici lipsa de soare, Ci numai absența de pași pe cărare. Și lacrima cade pân' suferă zarea, Căci bate la poartă, sinistră, uitarea. Când vântul de seară îmi smulge din ramuri, Năluci obosite pe-a cerului flamuri, Rămân în tăcerea de ceața haină, S-ascult amintirea ce doru-mi alină. Nici pleoapele-mi frunze nu vor să asculte. Din toamnă fugiră prin zări neștiute. Tulpina-mi se crapă mușcată de
?i copacii pl?ng by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83319_a_84644]
-
le-ar fi văzut și doar târziu și gândindu-se insistent și le-ar fi putut aminti, pentru că era prins de imaginile de coșmar ale sfârșitului inundațiilor, încă pline de grozăvie: câmpuri întinse acoperite cu apă învolburată, arbori și arbuști smulși din pământ cu rădăcinile incredibil de încâlcite împiedicate în trunchiurile altor arbori, și ei smulși, sau stâlpi de telegraf doborâți, case mărunte, din chirpici, aplecate într-o rână, cu pereții găuriți de șobolanii apelor mâloase care purtau scânduri, brațe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]