7,710 matches
-
acele evenimente sfârșeau, provizoriu, prin decretarea Legii Marțiale la 13 decembrie 1981, de către generalul Jaruzelski, rușii pierduseră partida prin simplul fapt că nu mai puteau trece sub tăcere asemenea evenimente. Apăruse un precedent, și după câțiva ani altul, și mai spectaculos, când sistemul s-a ruinat. La Editura Hyperion, aveam o colegă, muzicolog, de origine poloneză, doamna Iulia Tzibulski. La sfârșit de an, 1987 sau 1988, în preajma revelionului, organizaserăm o serată de muzică și dans „în colectiv” la mansarda clădirii de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ca un adevărat învingător. E sentimentul unanim al unei mari întreprinderi culturale, al unei călătorii incredibile, care a fost posibilă grație acestui om, tenacității și hărniciei sale impresionante. Lui și celor care l-au asistat, discret și eficient, le datorăm spectaculoasa aventură care a început acum 43 de zile la Lisabona, la marginea Europei, pe malul Oceanului Atlantic. Thomas rostește câteva fraze în engleză, ne mulțumește pentru contribuția la succesul acestui proiect și ne cere scuze că va vorbi în germană. „Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
grupaj pentru revista Contrafort. Doamna Nora Iuga, o poetă pe care o apreciez mult, îmi spune că i-au plăcut poemele mele selectate pentru lectura de poimâine, de la Muzeul Guggenheim. Va veni numaidecât să mă asculte... Însă imaginea cea mai spectaculoasă și inedită din această seară este cea oferită de Chingiz Abdullayev, scriitorul-detectivist din Trenul Literaturii, care și-a deschis pe masă laptopul și scrie la roman, în pofida vacarmului din jur. Știe că toată lumea îl privește uimită, el ascultă zâmbind complimentele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
atins ultima haltă, fac și eu ultima însemnare în acest jurnal. E ora 3.14 a.p. Sunt în camera mea din hotel, printre lucrurile mele împrăștiate, încep să împachetez pentru plecarea de a doua zi, spre Chișinău. A fost frumos, spectaculos, tulburător. Acum înțeleg că ceea ce am câștigat în aceste 45 de zile de călătorie, pe lângă niște fapte trăite, a fost spiritul de comuniune. Chiar dacă nu există (am mai spus-o) cineva (sau foarte puțini) care să fi socializat absolut cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
totală când știi că în grădină se plimbă un tigru. - Locuiți la Madrid. Capitala Spaniei a fost cea de a doua escală a Trenului nostru. Din păcate, și singura, pentru că San-Sebastian a ieșit ulterior din calcul. Istoria Spaniei pare o spectaculoasă succesiune de înălțări și prăbușiri. Cum priviți dumneavoastră destinul Spaniei? - Aș vrea să-mi permiteți să vorbesc puțin despre trecut, înainte de a scruta viitorul. Eu fac parte dintr-o primă generație de spanioli, care n-a fost obligată să sape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de un lucru sunt sigur: am devenit un mai bun cititor decât fusesem înainte.“ - Dragă Einar Örn Gunnarsson, prezența ta în Trenul Literaturii Europa 2000 - tu care vii din îndepărtata Islandă - este o dovadă în plus a ambițiilor organizatorilor acestui spectaculos proiect, care a reunit scriitori de limbi, țări, formule estetice și vârste diferite, pentru a ilustra policromia chipurilor Europei. Ce te-a interesat mai mult în această călătorie: să vezi locuri neumblate, să cunoști oameni, literaturi, să culegi subiecte pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
viața mea. Media occidentală a insistat destul de mult asupra efectelor pozitive ale prăbușirii URSS-ului. În micul nostru sejur în țările baltice, Polonia, Rusia și Belarus, am constatat că, în pofida schimbărilor politice, standardele de viață nu indică asupra unor evoluții spectaculoase, dar poate că aceste popoare (unele dintre ele) trăiesc azi o mai mare experiență a libertății. Islanda are un acord special cu Bruxelles-ul, dar eu consider că ar fi mai înțelept să devenim chiar parte a Uniunii Europene. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Islandei, activitatea editorială de la noi are o intensitate medie. Apar destul de multe traduceri în fiecare an printre titlurile de literatură originală. Există o lungă tradiție a storytelling-ului în Islanda. În pofida numeroaselor ediții, nu se poate spune că am avea evoluții spectaculoase în literatura noastră. Dezbaterile în jurul literaturii contemporane din Islanda suferă din cauza publicului limitat și a relațiilor foarte apropiate dintre autori. Toate discuțiile lunecă prea curând pe un făgaș personal. Timp de decenii, au fost două mari Case de editură în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ei nu-i mulțumea stricta posesie a mijloacelor fixe și a bogățiilor naturale: ei voiau răsturnarea Tradiției, a valorilor și instituirea unui individ cu alte reflexe culturale și sociale. Or, tocmai aici, pe acest teren sensibil și nu totdeauna vizibil, spectaculos, s-au dus acele încleștări din care, cred eu, am ieșit învingători în toate zonele de expresie artistică și literară. Nu modelul comunist, realist-socialist, ci „vechea estetică” ieșită din tiparele Renașterii și Europei moderne s-a afirmat plenar și a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
antumității. Spre deosebire de credința populară și „romantică” conform căreia „geniile se nasc după moarte”, statistic vorbind, marea majoritate a creatorilor de geniu au fost recunoscuți și sărbătoriți, fiecare altfel, încă în timpul vieții, deși nouă ne place să cităm mai ales exemplele spectaculoase ale „neînțeleșilor”! Nichita Stănescu. Ce să mai adăugăm după ce am spus „atâtea”? Dar... poate fi epuizat un geniu? Da, am spus „geniu”, cântărindu-mi cuvintele, geniu, ceea ce îndeobște înțelegem prin aceasta: un „inovator” în arta sa și care, spre deosebire de alți
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mai adăugăm după ce am spus „atâtea”? Dar... poate fi epuizat un geniu? Da, am spus „geniu”, cântărindu-mi cuvintele, geniu, ceea ce îndeobște înțelegem prin aceasta: un „inovator” în arta sa și care, spre deosebire de alți „inovatori” mai mult sau mai puțin spectaculoși ai vremii sale, ai „prezentului” său, va „face școală”, va deveni model, reper și canon pentru generațiile ce vor veni și care se vor înscrie, explicit, în siajul său. Călinescu spune undeva că nu putem vorbi de geniu decât după
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ideea de „poet național”, națiunile au nevoie de legende. Dar chiar și mult înainte de constituirea națiunilor, poate începând cu Plutarh, oamenii, comunitățile umane organizate au simțit nevoia de „a admira” până la idolatrie pe „cineva” care s-a diferențiat în mod spectaculos și absolut, o admirație însă care va fi preluată de mai multe generații. Nu numai „massele”, dar și vârfurile umane, ceea ce numim geniu, au simțit la rândul lor această „nevoie”, Napoleon îl admira pe Alexandru cel mare, Stendhal și Dostoievski
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
exterior”, grav, extrem de grav, după cum o știm, motivul politic, furia, „dezamăgirea” față de acel Ceaușescu în care crezusem - împreună cu zeci de alți scriitori și cu sute de mii de cetățeni -, nu a fost, cumva, și spaima de o adaptare prea „reușită, spectaculoasă”, incapacitatea mea de a „face carieră”, de a fi în rând cu ceilalți, cu acei „ceilalți” care „contează” în orice societate, în orice sistem? Sau era cumva, cum îmi place să o gândesc și să o declar uneori, o anume
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
al protestului meu de la Paris și al izgonirii mele din funcțiile ocupate în țară, trăirea-tip și-a arătat „fața”, realitatea, concretețea „ideatică”, revelându-mi mie însumi, încă o dată, adevărata lege a vieții mele, sensul ei. Negarea clară, brutală, aproape, spectaculoasă - în ochii multora chiar prea spectaculoasă, deci suspectă! - a labirintului „anterior”, descurajant și macerator al oricărei ambiții sau act creator - și „luarea în posesie” a „legitimității interioare”, a cercului. A acelui „ritm de existență”, singur capabil de reală creație, prolificitate
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
al izgonirii mele din funcțiile ocupate în țară, trăirea-tip și-a arătat „fața”, realitatea, concretețea „ideatică”, revelându-mi mie însumi, încă o dată, adevărata lege a vieții mele, sensul ei. Negarea clară, brutală, aproape, spectaculoasă - în ochii multora chiar prea spectaculoasă, deci suspectă! - a labirintului „anterior”, descurajant și macerator al oricărei ambiții sau act creator - și „luarea în posesie” a „legitimității interioare”, a cercului. A acelui „ritm de existență”, singur capabil de reală creație, prolificitate și, la drept vorbind, de speranță
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
reală creație, prolificitate și, la drept vorbind, de speranță. În acest sens, „nietzschenian”, al căutării obsedante, tenace a „propriului motiv”, a propriei trăirii-tip, oricine, orice om are șanse la „izbăvire”, la „realizarea” profundă, organică, dincolo de social, la „exprimarea” radicală, spectaculoasă și fantastică a propriului său eu. O „izbăvire”, cum ușor se poate constata, în afara religiei, a bisericii de orice tip, o „sărbătorire a ființei” ce ne trimite într-un fel la „păgânism”, la Dionysos, dar și la Supra-om, cel care
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cu întreaga perioadă, dezordonată și convulsivă, a adolescenței și tinereții, o „descoperire a legii mele interne”, a „motivului meu obsesiv”, a faptului că eu nu pun un semn de egalitate între „carieră, succes” - succes văzut și înțeles la modul „cantitativ”, spectaculos, de tipul american! - și sensul vieții. Unora, din varii generații, care mi-au întovărășit, contemplat și comentat cariera literară, li s-o fi părut „altfel”, cu siguranță! Nu puțini, de la Stancu și Preda până la ultimul cititor din „fundul provinciei”, ascensiunea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de evoluție mai degrabă neorganică, în salturi - avizată deci să „imite” mai ales modele prestigioase decât să caute ea însăși să experimenteze din „interior”... e ezitantă și chiar refractară unor astfel de „căutări, experimente”?! Mi se va replica cu saltul spectaculos al poeziei, cu suprarealismul românesc, unul de vârf în Europa! Da, dar poezia română modernă a avut incalculabilul noroc de a fi avut „în față” doi „mentori” ai înnoirii și ai sincronismului european - Titu Maiorescu și Eminescu! Iar suprarealismul... să
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
s-a „ascuns”, și-a rupt și ars „hainele, veșmântul” primei ei nașteri și apariții și, astfel, „distrugându-se pe sine”, să poată naște o „altă ambiție”, mai dificilă cu mult - deși nici „prima nu fusese deloc ușoară!” -, mai puțin spectaculoasă, mai puțin „zgomotoasă”, creîndu-și tunelele ei ascunse și îndărătnice care trebuiau, după ani lungi și după ce va fi „înghițit” tone de „argilă socială” - sărăcie, singurătate, zeflemele, atacuri, ridicolul -, cârtiță harnică și inflexibilă, să o scoată la un „alt țărm”. Nu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și Geo și, într-un moment de real cutremur al aparatului redacțional bucureștean, edituri și reviste la un loc, momentul în care Dumitru Popescu avansat abrupt din postul de redactor-șef al Scînteii, ca secretar al c.c., iute, brutal și spectaculos, a „eliberat” „din funcții” trei șefi ai unor importante redacții: pe Ion Bănuță, ilegalist, directorul monstrului editorial numit ESPLA, pe Nicolae Dragoș, șeful celei de a doua publicații a partidului, Scânteia tineretului, și pe Ion Băieșu, redactorul-șef al inimoasei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pentru binele unei generații întregi - am amintit organizarea acelei furtunoase și curajoase ședințe cu Ion Iliescu! -, Păunescu acelor ani, alături de un Ion Alexandru, de curând sosit de la Cluj, anunțau, împreună cu Constanța Buzea și Ana Blandiana, dar într-o formă mai spectaculoasă, cei doi anunțând sunetele noi și extrem de promițătoare ale unei „noi lirici”, după generația apărută la începutul anilor ’60, în frunte cu Nichita: Păunescu, extrem de prolific și duduind de dinamism și proiecte literare, se voia un emul în siajul „modernului
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
importanți critici, iar „calitatea, de membru c.c. nu putea, evident, decât să dăuneze imaginii mele în fața colegilor și a numeroșilor lectori!Ă, au fost unii amici care m-au sfătuit „să nu mă bag”, după „ieșirea mea din sistem”, spectaculoasă și unică la acest nivel în țările europene satelite Moscovei, nimeni, absolut nimeni nu m-a aprobat, de admirație față de actul meu nici vorbă! Nu puțini colegi prestigioși care îndrăzneau să stea de vorbă cu mine după întoarcerea mea în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
despre negarea marilor personalități, valori și texte literare ale României sub comuniști pentru a pregăti o tabula rasa unor iuți rechini culturali care, ca și în economie și finanțe, vor să profite de starea de criză pentru a face cariere spectaculoase, la limita legalității, a adevărului și a pudorii elementare etc. etc...Ă Nu, atunci, în anii imediat următori lui ’89, după ce m-am numărat printre foarte puținii scriitori „fugari” care s-au întors definitiv în țară, nu voiam să am
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
este un caz oarecum aparte, ca și Bogza: ambii, scriitori înzestrați cu un mediu talent literar, dar onești intelectual și uman, s-au distanțat mai mult sau mai puțin de „dogma” și directivele oficiale, dar nereușind o radicalizare atât de spectaculoasă precum cea a lui Baconski, de exemplu. La aceasta i-au împiedicat și funcțiile, mai mult onorifice de fapt, dar „spectaculoase”, cu care-i încărca partidul: membru al Academiei la Bogza, șeful „FUS”-ului, la Jebeleanu, o ridicolă și fantomatică
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
s-au distanțat mai mult sau mai puțin de „dogma” și directivele oficiale, dar nereușind o radicalizare atât de spectaculoasă precum cea a lui Baconski, de exemplu. La aceasta i-au împiedicat și funcțiile, mai mult onorifice de fapt, dar „spectaculoase”, cu care-i încărca partidul: membru al Academiei la Bogza, șeful „FUS”-ului, la Jebeleanu, o ridicolă și fantomatică organizație „sindical-culturală” inventată de Ceaușescu, maestru în a crea forme iluzorii ale descentralizării. Iată, cu aceste câteva exemple, cât de „complicate
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]