7,229 matches
-
proiecteť cu alde Devin Townsend sau Michael Amott" (muzicisifaze.com). Combinarea lui alde cu un nume propriu străin este desigur intenționată; vorbitorii percep eventualele echivalențe semantice cu unele construcții străine, dar mai ales incompatibilitatea - producătoare de efecte umoristice - a conotațiilor stilistice: Nu se poate traduce totul. Traduci McDonald's cu Alde Donald?" (lumea3w.20m.com). Analiza utilizărilor actuale ale lui alde poate continua; o voi face, sper, în numărul viitor.
Alde noi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11369_a_12694]
-
expresie bogată, copleșitoare, cu epicizarea discursului și explozii menite să lumineze calea de acces către esența unei opere. Destructurare analitică a unei impunătoare construcții critice, multiplă interogație a unei creații. Trebuie însă remarcat că această excepțională analiză, severă metodologic și stilistic, nu prezintă motivații exterioare câmpului de cercetare. Spre deosebire de câțiva comentatori improvizați, cărora compromisurile postbelice ale lui Călinescu le spun mai mult decât opera lui critică, Mircea Martin vede în aceasta puntea de convergență între diverse tendințe, centrifugale, coerența în fine
Ideea critică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11406_a_12731]
-
păstrând această răceală, această obiectivitate voită. Acest lucru s-a încadrat perfect în epoca respectivă și a avut un succes foarte mare. Când, după Oedipus rex al lui Stravinski, a venit Oedipul lui Enescu, mulți au găsit că este indecis stilistic. Am văzut chiar o cronică de la un teatru german de operă, unde se cântase și, unde se spunea că e foarte bine, dar e foarte greu să-l categorisești stilistic. Asta e o dificultate care li se întâmplă tuturor marilor
Aurel STROE: "George Enescu a fost un model de echilibru pentru generația mea" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/11390_a_12715]
-
venit Oedipul lui Enescu, mulți au găsit că este indecis stilistic. Am văzut chiar o cronică de la un teatru german de operă, unde se cântase și, unde se spunea că e foarte bine, dar e foarte greu să-l categorisești stilistic. Asta e o dificultate care li se întâmplă tuturor marilor compozitori, care nu aparțin ,modei" timpului lor! Poate fi o deficiență a lor sau, poate fi, dimpotrivă, o capacitate a lor de a vedea mai departe... D.P.: ...sau, poate că
Aurel STROE: "George Enescu a fost un model de echilibru pentru generația mea" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/11390_a_12715]
-
public uriaș, în timp ce Simfonia a II-a de Enescu abia o descoperim noi azi, la peste opt decenii de când a fost scrisă! Cred că, dacă facem abstracție de multe dintre categoriile care funcționau în acel timp, reușim să descoperim organicitatea stilistică sau, mai corect spus, organicitatea de gândire muzicală a lui Enescu în acest opus; pentru că, într-adevăr, când o auzi bine cântată, așa cum a fost sub bagheta lui Lawrence Foster, cu câțiva ani în urmă, la Ateneu, îți dai seama
Aurel STROE: "George Enescu a fost un model de echilibru pentru generația mea" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/11390_a_12715]
-
cameraman care îi tăiase calea. Dincolo de această poveste cu iz SF, romanul este o foarte incitantă meditație asupra mecanismelor puterii de ieri și de azi și a comportamentului conducătorilor, începînd cu perioada dacică. Dacic Parc este un roman fără valențe stilistice și formale deosebite. Miza sa este la nivelul ideilor și la cel al subtextului. În buna tradiție a romanului politic sud-american, cartea lui Bogdan Teodorescu este o parabolă din care, cei care au urechi de auzit vor învăța multe. Citită
În culisele puterii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11400_a_12725]
-
vechi din noapte se ivește/ cu luna și pe culme se împlîntă./ E alb ca spectru regelui Hamlet./ Un zid îi dă ocol cu rigla-i frîntă" (Sighișoara). Dar nu în asemenea deghizamente rezidă profunzimea poeziei lui Vinea. Oricîtă dexteritate stilistică ar vădi, oricît ar contribui la funcționarea unui mecanism literar, ele trădează o timiditate a eului, timiditate ce devine ea însăși factor component al prestației sale. între cursivitatea tabloului metaforizant, spectru cinetic al lumii, inclus în lumea poetică a lui
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
debutează în anii ’80 Toussaint în 1985, Deville în 1987. Primele două romane ale autorului de origine belgiană împrumută mult din stereotipia premeditată a lui Beckett, incorporează atmosfera pîcloasă și umorul negru ale prozei irlandezului. Este vorba despre o literatură stilistic vorbind decorativă, pentru a folosi un apelativ depreciativ altă-dată aplicat artei abstracte. În camera de baie există trei părți, Paris, Ipotenuza, Paris, dispuse geometric, conform motto-ului care reia teorema lui Pitagora ( să fie un ecou îndepărtat al cubismului investit
De la nimic la ceva by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13671_a_14996]
-
Privirea fermă, decupajul spațiului prin linie și prin valoare, îi dezvăluie înțelepciunea și luciditatea, imaginea compusă din planuri care se intersectează și se succed conservă o vagă memorie cubistă - și acest inventar s-ar purtea continua și în alte registre stilistice -, dar structura sa profundă este prin excelență una romantică. Voința lui enormă de a stăpîni o întreagă lume, de a-i corija disfuncțiile și de a-i alina sufletul ultragiat, antropocentrismul asumat ca destin și neobositul apostolat moral, cum pot
Desenul ca mistică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13696_a_15021]
-
vreme/ când vom muri zi de zi/ când nu vom mai ști/ ce vom face fără de copii./ nu plânge, o, nu, nu Te teme" Rugăciunile unui om singur rămân perfecte în fața lui Dumnezeu, care îl va ierta pentru toate defectele stilistice pe care i le-am găsi, noi, poetului credincios. Dacă însă, semnalându-i-le, că sunt o mulțime, autorul își va reciti opera cu gândul de a-și îmbunătăți ofranda către Dumnezeu, credem, în păcătoșenia noastră, că Dumnezeu nu se
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13724_a_15049]
-
text putem gasi cuvîntul spațiu nu există un spațiu în care fanii Harry Potter să încapă cu toții - , dar în titlu atrage atenția locație: Nu există o locație în care să încapă toți fanii ( EZ 8.06. 2003). Tehnicismul produce contraste stilistice: uneori poate voite, în maniera neglijentei colocvial-glumete ( pentru o fotografie: Locație: La Gabi acasă), mai adesea supărătoare, stridente; sub titlul Două locații pentru aceeași cupă se introduc, neașteptat, teme legendare: O altă locație despre care se spune că ar adăposti
“Locatie” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13743_a_15068]
-
care intră sau reintră în română, un termen de origine latină; un împrumut mai recent impus azi de modă anglofila - înlocuiește astfel împrumuturi mai vechi aduse de modă francofila. Singurul lucru care tulbură logică acestor repetate înnoiri este existența conotațiilor stilistice, componența evaluativa a termenilor. Deocamdată și cel puțin pentru o vreme de acum înainte, locație va avea conotațiile de tehnicism și anglicism pentru care, de altfel, este preferat de unii vorbitori ( și respins de altii). Folosirea să e supusă judecății
“Locatie” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13743_a_15068]
-
și uneori chiar incorect prezentată în multe dintre dicționarele noastre moderne; acest lucru e poate chiar mai evident pentru lexicul catolic decît pentru cel ortodox. Se știe că în română există o formă de sinonimie, cu explicații istorice și conotații stilistice, între termeni echivalenți în esență, dar marcați de apartenența la limbajul religios ortodox, respectiv catolic: duh și spirit, spovedanie și confesiune etc. Termenul ortodox e adesea de origine greacă, intrat de obicei în română prin filieră slavă, sau pur și
Lexicografice și bisericești by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16614_a_17939]
-
Cum mărturisește autorul, a asistat la instalarea, pe străzile Bucureștiului, a primului tramvai electric, a văzut, în același loc, primul automobil, primele demonstrații cinematografice, primele audiții radiofonice, i-a fost dat să asculte cel dintîi gramofon. Și cu farmecul său stilistic de exemplar evocator, mărturisește: "Viața în Bucureștiul de atunci era patriarhală, leneșă, de trai bun și lesnicioasă pentru toată lumea, iar orașul, avea fața unui tîrg mai procopsit, infestat de venetici și, de aceea, mult colorat; și cu două lumi deosebite
Dezvăluirile lui Constantin Beldie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16613_a_17938]
-
Rodica Zafiu Anunțam săptămîna trecută că voi reveni asupra posibilităților de a folosi compact-discul Eminescu 2000 - Opera completă în cercetările lingvistice și stilistice. în primul rînd, instrumentul de căutare ne permite să verificăm prezența unui cuvînt în scrierile eminesciene și mai ales să urmărim, în contextele originale, sensurile în care acesta e folosit. Avînd în vedere că deocamdată nu e accesibilă cercetării toată
Despre un CD... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16648_a_17973]
-
de ea, să nu o așezăm acolo unde îi este locul, printre cele câteva cărți-reper ale prozei românești din epocă și de oricând. De fapt, este o scriere-unicat în literatura noastră, prin amplitudine, prin erudiție istorică, prin construcție și pecete stilistică. Există, ce e drept, și altă explicație a tăcerii care s-a lăsat în jurul acestui roman, mai ales în perioada comunistă. Ataca miturile Revoluției - ale Revoluției franceze și ale oricărei alteia - prezentându-i eroii și evenimentele în crude lumini demitizante
Un mare roman ignorat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16642_a_17967]
-
O meditație lucidă și critică, am spus deja, necomplezentă cu miturile longevive pe care istoria, fie ea și în convulsii, le-a generat și impus. Criticismul romancierului este uneori direct și alteori numai sugerat, atunci când se lasă dedus din aspecte stilistice, când, de pildă, limbajul împănat de oralisme și familiarități, frust pe alocuri, pătat de pigmentări arhaizante, desolemnizează raportările la Istorie și la exponenții acesteia. Abordată cu termenii vorbirii de toată ziua Istoria își pierde aura, nimbul eroic, nu mai intimidează
Un mare roman ignorat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16642_a_17967]
-
exemplu și mai frapant, pentru că este punctual, îl reprezintă versul bacovian din poezia Plumb (care dă și titlul volumului din 1916): „Dormea întors amorul meu de plumb.” Probabil că puținul interes arătat, prin tradiție, de critica noastră modernă asupra aspectelor stilistice și lingvistice din poezie și proză este responsabil de tăcerea care acoperă acest vers în toate exegezele. Sîntem lăsați, într-un fel, să credem că el nu ridică la lectură nici o problemă specială. E citat laolaltă cu celelalte. Poetul intră
Orbirea critică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13102_a_14427]
-
plăcerea formulărilor repezi, concluzive și rezumative, patinând uneori, ce e drept, pe generalități (cutare este „un excelent povestitor”, altul „dă admirabile pagini de literatură”), dar și izbutind, cel mai adesea, să surprindă nota esențială a unei personalități, a unei formule stilistice, enunțată concis și câteodată plastic: Ghica scrie „cu o pană veritabilă de romancier obiectiv”, C. A. Rosetti „apare în lumina crudă a confesiei lucide”, tânărul B. P. Hasdeu e „un Peciorin moldav, cu porniri de iunker”, Radu Rosetti este „un
Memorie și memorialiști by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13087_a_14412]
-
ezita în fața asumării acesteia, divagînd, povestind, înscenînd sub unghiul unei iluzorii înstrăinări de sine, a unei renegări. Cu cît pare a înainta în adîncimea introspecției, cu atît e mai preocupat a-și asigura o strategie complicată a replierii. Discreție? Procedeu stilistic? Autopunițiune prin autoironie? Teamă în fața abisului deschis înlăuntrul propriului eu? Probabil că din toate cîte ceva. În orice caz, avem a face cu o postură antilirică (un atilirism soft, spre deosebire de cel hard al avangardei). Printr-un reflex magic, poetul se
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
o nesfârșită combinație și repetare a unor legi esențiale, punând masca vizibilului pe invizibil, corectând aparența prin transparență. Aproape tot ceea ce atinge devine muzică. Așa se face că nu numai clarinetul său clădește turnuri de sunete desăvârșite, ce scrutează orizonturi stilistice clare, senine, dar însuși întreg spațiul înconjurător ia forma unei piramide ce sună și răsună, se muzicalizează, pulsând între nodurile și ventrele unor frecvențe miraculoase. Am văzut de curând un film întocmit de Aurelian, având ca punct de plecare câteva
Spațiul care cîntă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13096_a_14421]
-
și utilă cu atât mai mult cu cât pentru prima oară acordă o atenție egală și spectacolului de balet, trecând în revistă circa 50 de titluri mari. Cât despre opere, 98 este o cifră notabilă, mai cu seamă considerând extensia stilistică de la Gluck la Britten sau Prokofiev și creația contemporană. Cartea a fost lansată în deschiderea Săptămânii festive a Operei alături de un CDrom care ilustrează și activitatea departamentelor tehnice (decoruri, costume etc.) care, trebuie spus, numără adevărați maeștrii în domeniu - completând
O jumătate de secol by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/13118_a_14443]
-
basarabean, el singur ar fi de ajuns pentru a susține cele afirmate mai sus. . „Organic legată de poezia eminesciană”(Eugen Simion), înscrisă pe linia de aur Eminescu, Blaga, Nichita Stănescu, neoromantică, orfică, metafizică sau mesianică, inconfundabilă prin unitatea tematică și stilistică, prin frumusețea și puritatea de cristal, prin extraordinara lumină și blâdețe, prospețime și grație, prin aplecarea spre arhetipurile ancestrale ca și prin uimitoarea modernitate, lirica sa este indubitabil cea mai cântată poezie a secolului XX (Fănuș Băileșteanu). Structură eminamente eminesciană
DE LA EMINESCU LA GRIGORE VIERU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349656_a_350985]
-
alte tipuri de vizionarism inspirate de istorie, mai vechi, de pildă cel "mesianic" pus în slujba idealului etnic și social, ilustrat, pe un portativ transilvan, de către Coșbuc, Goga, Aron Cotrus etc. Mîțului biblic ori geologic, tonului liturgic ori agitatoric (mituri stilistice), le ia locul mitul mai recent al absurdului, răspunzînd mîțului formal al scriiturii suprarealiste. Motivul simbolist al vaporului gata de plecare apare de asemenea inculcat în limbajul poetic în cauză, cu un efect simptomatic: "Tu scrii zilnic/ acest solilocviu îndurerat
Poezia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17623_a_18948]
-
Intuind scopul vizitei, Bratu a prins a-și părui cu simt de răspundere vecină" (EZ 1567, 1997, 8). Dacă în cazul bătăii indiferență ironică a acestor relatări mai mult sau mai putin istețe poate fi chiar preferată unei alte opțiuni stilistice actuale - dramatismul de prost gust al invecticelor, cu subliniată participare afectiva - , nonșalanta mi se pare cu adevarat de neiertat în cazurile mai grave, în care umorul cinic al limbajului familiar și jocurile de cuvinte sînt folosite chiar în redactarea știrilor
Despre bătăi bune by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17645_a_18970]