7,229 matches
-
cultura Precucuteni, o așezare faza A și alta faza III), Halstattul târziu, secolele al III-lea-al IV-lea (epoca daco-romană), și secolele al XIV-lea-al XV-lea. Situl de la Siliștea Schitului conține așezări din perioada Halstatt, Epoca Bronzului Târziu (cultura Noua), secolele al II-lea-al III-lea e.n., secolul al IV-lea e.n., secolul al V-lea (epoca romano-bizantină) și secolele al XVI-lea-al XVII-lea. Alte trei obiective sunt clasificate ca monumente de arhitectură (1854-1857) din
Comuna Ion Neculce, Iași () [Corola-website/Science/301286_a_302615]
-
așezarea de la „Izvorul Pândarului”, datând din paleoliticul superior; situl de la Dancu (aflat în marginea de est a satului); și situl de „peste Baltă” („Pârliți”), aflat al est de satul Holboca. Situl de la Dancu are urme de așezări din Epoca Bronzului Târziu (cultura Noua), secolele al III-lea-al II-lea î.e.n. (perioada Latène), secolul al IV-lea e.n. (epoca daco-romană) și secolele al XVII-lea-al XVIII-lea. Situl de peste Baltă cuprinde așezări din eneoliticul final (cultura Horodiștea-Erbiceni), Epoca Bronzului Târziu
Comuna Holboca, Iași () [Corola-website/Science/301284_a_302613]
-
Târziu (cultura Noua), secolele al III-lea-al II-lea î.e.n. (perioada Latène), secolul al IV-lea e.n. (epoca daco-romană) și secolele al XVII-lea-al XVIII-lea. Situl de peste Baltă cuprinde așezări din eneoliticul final (cultura Horodiștea-Erbiceni), Epoca Bronzului Târziu (cultura Noua), perioada Halstatt, secolele al III-lea-al II-lea î.e.n., secolele al IV-lea-al V-lea, secolul al V-lea (epoca migrațiilor), secolele al X-lea-al XI-lea (Evul Mediu Timpuriu), secolele al XIV-lea-al
Comuna Holboca, Iași () [Corola-website/Science/301284_a_302613]
-
biserica satului Movileni. Situl de la Bâra cuprinde așezări din secolele al IV-lea e.n. (epoca daco-romană), secolul al XV-lea și secolele al XVI-lea-al XVII-lea. Situl de la stația de pompare conține urme de așezări din Epoca Bronzului Târziu (cultura Noua), perioada Halstatt, secolele al II-lea-al III-lea e.n. (epoca romană), secolele al IX-lea-al X-lea (Evul Mediu Timpuriu), secolele al XV-lea-al XVI-lea și al XVII-lea-al XVIII-lea. Al cincilea
Comuna Heleșteni, Iași () [Corola-website/Science/301283_a_302612]
-
din comuna Mircești sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași că monumente de interes local. Unul este un sit arheologic, aflat în punctul „Bulboaca”, la 2 km nord-est de satul Mircești, sit cuprinzând urme de așezări din Latène-ul târziu (cultură Poienești-Lukașevka), secolul al IV-lea e.n. (epoca daco-romană) și din secolele al XVI-lea-al XVII-lea (Evul Mediu). Alte trei obiective sunt clasificate că monumente de arhitectură (1875); (1809) din cimitirul din Mircești; precum și (1865) a poetului Vasile
Comuna Mircești, Iași () [Corola-website/Science/301291_a_302620]
-
sunt situri arheologice: movilele din Halstattul târziu pe culmea dealului de la nord-nord-vest de biserica din Movileni; și situl de „la Grădină”, aflat pe un grind de la 500 m est de satul Larga-Jijia, sit ce cuprinde urme de așezări din neoliticul târziu (cultura ceramicii liniare), eneolitic (cultura precucuteni, faza II) și perioada Halstatt. Un al treile obiectiv este clasificat ca monument de arhitectură (1861) din satul Larga-Jijia.
Comuna Movileni, Iași () [Corola-website/Science/301296_a_302625]
-
județul Iași. Trei obiective din comuna Oțeleni sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași ca monumente de interes local, toate fiind situri arheologice. Situl de la „Beizadeaua II” ( sud de satul Oțeleni) cuprinde urme de așezări din Epoca Bronzului Târziu (cultura Noua), secolul al IV-lea e.n. (epoca daco-romană), secolele al VII-lea-al VIII-lea (epoca migrațiilor), secolele al XV-lea-al XVI-lea, și secolul al XVII-lea. Situl de la „Movila lui Ștefan cel Mare” ( sud-est de satul
Comuna Oțeleni, Iași () [Corola-website/Science/301298_a_302627]
-
monumentelor istorice din județul Iași că monument de interes local este situl arheologic de „la Groapa”, aflat pe malurile pârâului Gropi, la vest-sud-vest de satul Muncelu de Sus, și în care s-au găsit urme de așezări din Epoca Bronzului Târziu (cultură Nouă), din perioada Latène (cultură geto-dacică) și din secolul al IV-lea e.n. (epoca daco-romană), precum și vatra fostului sat Balomirești, datând din secolul al XV-lea.
Comuna Mogoșești-Siret, Iași () [Corola-website/Science/301294_a_302623]
-
istorice din județul Iași ca monumente de interes local. Încă unul dintre ele este un alt sit arheologic, aflat „la Cireadă”, la 200 m vest-sud-vest de același sat Răducăneni. Aici s-au găsit așezări din eneolitic (cultura Cucuteni), Epoca Bronzului târziu (cultura Noua), perioada Latène (cultura geto-dacică), secolele al III-lea-al II-lea î.e.n., și secolul al IV-lea e.n. (epoa daco-romană). Celelalte două sunt clasificate ca monumente de arhitectură: (1842-1845) din satul Bohotin, și (secolul al XIX-lea) de la
Comuna Răducăneni, Iași () [Corola-website/Science/301303_a_302632]
-
este de 502,3 mm, la Târgu Frumos și 529 mm la Roman. Datorită existenței diverselor forme de relief, în comună se disting și microclimate locale. Pe trenurile joase se întîlnește un microclimat umed, cu o frecvență mare a brumelor tîrzii și a celor timpurii de toamnă. Aici se află și suprafețe restrînse cu exces de umiditate. Pe versanții cu expoziție nordică se întîlnește un microclimat mai rece și cu precipitații mai bogate. Platourile înalte au o temperatura medie anuală mai
Comuna Strunga, Iași () [Corola-website/Science/301309_a_302638]
-
al X-lea-al XI-lea, al XIII-lea-al XIV-lea și al XIV-lea-al XV-lea; situl de pe „dealul Doamnei”, aflat pe coasta de nord-nord-est, la 2,5 km de Tomești, conține așezări din eneolitic, Epoca Bronzului Târziu (cultura Noua), secolele al VIII-lea-al X-lea, secolele al X-lea-al XI-lea, secolele al XIII-lea-al XIV-lea, și secolele al XIV-lea-al XV-lea. Stema comunei Tomești este formată dintr-un scut scartelat
Comuna Tomești, Iași () [Corola-website/Science/301313_a_302642]
-
din romanele lui Mór Jókai, scriitor de romane romantice maghiare, care s-a inspirat totuși din viața lui în scrierile sale cu și despre secui. Totodată viața lui a cunoscut și eșecuri, secuii "lui" nevotându-l la un scrutin. Recunoștința târzie vine din partea Academiei Științifice Maghiare, devenind membru al acesteia în 1888. Moare fără urmași. Lasă poporului său averea sa ca moștenire, însă aceasta va fi dobândită numai după lungi procese în justiție. La înmormântarea lui se hotărăște că merită o
Balázs Orbán () [Corola-website/Science/301326_a_302655]
-
în limba bulgară (două clitice): "Аз й го дадох подаръка на майка ми." (I-am dat un cadou mamei mele.) Limba greacă: "enklitikos", din "enklinein" (a se sprijini de ceva), din "en-" (pe, în) și "klinein" (a se sprijini) → latina târzie: "encliticus" → limba franceză: "enclitique" → limba română: "enclitic" Latina modernă: "procliticus", format pe modelul lui "encliticus" din latina târzie. → limba franceză: "proclitique" → limba română: "proclitic" Limba greacă: "klitikos" (sprijinit) → Latina modernă: "cliticus" → limba franceză: "clitique" → limba română: "clitic"
Clitic () [Corola-website/Science/300094_a_301423]
-
mamei mele.) Limba greacă: "enklitikos", din "enklinein" (a se sprijini de ceva), din "en-" (pe, în) și "klinein" (a se sprijini) → latina târzie: "encliticus" → limba franceză: "enclitique" → limba română: "enclitic" Latina modernă: "procliticus", format pe modelul lui "encliticus" din latina târzie. → limba franceză: "proclitique" → limba română: "proclitic" Limba greacă: "klitikos" (sprijinit) → Latina modernă: "cliticus" → limba franceză: "clitique" → limba română: "clitic"
Clitic () [Corola-website/Science/300094_a_301423]
-
pretendent. În plus, unii domni au practicat asocierea la domnie a urmașului ales. După domnia lui Alexandru I Aldea (sfârșită în 1436), familia s-a despărțit în cele doua facțiuni rivale, Dăneștii și Drăculeștii, care pretindeau amândouă tronul. Unii domni târzii din familia Craioveștilor s-au pretins a fi descendenți ai Basarabilor, în încercarea lor de a-și construi o "hereghie" care să le justifice pretențiile la tron. Este vorba de Neagoe Basarab, Matei Basarab, Constantin Șerban Basarab, Șerban Cantacuzino, și
Dinastia Basarabilor () [Corola-website/Science/300123_a_301452]
-
nereidele sunt pictate ca fiind complet îmbrăcate, așa cum sunt reprezentate pe un vas găsit în Corint (secolul al VI-lea î.Hr.), unde stau lângă patul de moarte al lui Ahile (fiul nereidei Thetis), în haine de doliu. În arta mai târzie, apar dezbrăcate complet sau parțial, călărind pe delfini, căluți de mare și alte creaturi marine. Deși prin tradiție nereidele erau 50, prin compilarea diverșilor autori și poeți antici de către mitografi rezultă 75 de nume: "Acteea, Agave, Amateea, Amfinome, Amfitoe, Amfitrita
Nereide () [Corola-website/Science/300143_a_301472]
-
formă monstruoasa, sculptorii și lucrătorii în ceramică din secolul V începuseră să o prezinte ca fiind frumoasă și înspăimântătoare totodată. Într-o oda scrisă în 490 î.Hr, Pindar o descria ca fiind "Medusa cu obraji albi". Într-o versiune târzie a mitului Medusei, relatata de către poetul român Ovidiu ("Metamorfoze" 4.770), Medusa era inițial o tânără fecioara foarte frumoasă, "aspirația multor pețitori", însă pentru că Poseidon a violat-o în templul Atenei, zeița a fost atât de furioasă, încât a transformmat-o
Medusa () [Corola-website/Science/300151_a_301480]
-
de la „Bădărău” (așezări din perioada Halstatt și din secolul al IV-lea e.n., precum și vatra medievală a satului Munteni); și de situl de la „Valea Mută” unde se află alte vestigii ale vetrei medievale a satului Munteni, precum și așezări din neoliticul târziu (cultura ceramicii liniare), Epoca Bronzului târziu (cultura Noua), perioada Halstatt și secolele al III-lea-al IV-lea e.n. (perioada daco-romană).
Comuna Rediu, Iași () [Corola-website/Science/300164_a_301493]
-
și din secolul al IV-lea e.n., precum și vatra medievală a satului Munteni); și de situl de la „Valea Mută” unde se află alte vestigii ale vetrei medievale a satului Munteni, precum și așezări din neoliticul târziu (cultura ceramicii liniare), Epoca Bronzului târziu (cultura Noua), perioada Halstatt și secolele al III-lea-al IV-lea e.n. (perioada daco-romană).
Comuna Rediu, Iași () [Corola-website/Science/300164_a_301493]
-
Italiei, mai ales în Puglia, datând din secolul al IV-lea î.Hr. Acestea înfățișează cu predilecție coborârea eroului în imperiul lui Hades, alături de alte scene plasate în infern, probabil datorită răspândirii imnurilor orfice și a orfismului în regiune. În antichitatea târzie devin mai frecvente scenele în care cântărețul apare în port frigian (cu pantaloni și tichie), în brațe ținând lira, înconjurat de animalele sălbatice țintuite de vraja melodiilor sale, de exemplu în pictura murală din Casa d'Orfeo, Pompei. Și mozaicurile
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
lui Dragaș în primăvara lui 1395. În 1928 istoricul sârb Đorđe Spasojević Radojičić a aratăt că data de 10 octombrie apare în cele mai recente cronici sârbești aparținând unei aceleiași tradiții privind lupta de la Rovine și este așadar o interpolare târzie. De asemenea a susținut data de 17 mai cu argumentele lui Hasdeu și Litzica. Argumentul său a fost adoptat, cu puține excepții, atât de istoriografia internațională, dar mai recent și de unii istorici români. Alți istorici români au considerat ambele
Bătălia de la Rovine () [Corola-website/Science/301507_a_302836]
-
populației Marii Britanii (rachetele V-1 și V-2), primul avion militar cu reacție (cunoscutul Messerschmitt Me 262) și submarinele de luptă germane (temutele U-boot). În realitate, aceste cuceriri tehnologice reale, care erau propulsate masiv de propaganda nazistă, erau fie realizări târzii ale anilor finali ai războiului, fie erau produse în cantități mult prea mici pentru a reprezenta un adevărat pericol, fie nu corespundeau (încă) caracteristicilor funcționale așteptate, fiind doar prototipuri sau serii de produse imperfect puse la punct, ș.a.m.d.
Wehrmacht () [Corola-website/Science/301540_a_302869]
-
din județul Maramureș, Transilvania, România. Etimologia numelui localității: din subst. reg. coștei „castel” (< magh. kastély „castel”). La recensământul din 2011, populația era de 630 locuitori, majoritatea maghiari. Volker Wollmann menționează bronzurile și uneltele de minerit din corn, datate în epoca târzie a bronzului de la Coștiui, care au fost găsite în secolul al XIX-lea într-o mină de sare, la adâncimea de 16 m. Localitatea Coștiui a fost atestată documentar, pentru prima oară, în anul 1353. După alte surse, prima atestare
Coștiui, Maramureș () [Corola-website/Science/301574_a_302903]
-
sunt situri arheologice: situl de „la Grădinărie” (2 km vest de satul Dulcești) cuprinde urmele unor așezări din perioada Halstatt și din secolele al VI-lea-al VII-lea e.n.; situl de la „Siliștea” (satul Poiana) conține așezări din Epoca Bronzului târziu (cultura Noua), secolele al II-lea-al III-lea e.n. (perioada Latène târziu) și secolele al VI-lea-al VIII-lea (epoca migrațiilor); situl de „deasupra Varniței” (satul Poiana) cuprinde o așezare și o necropolă din secolele al II-lea
Comuna Dulcești, Neamț () [Corola-website/Science/301631_a_302960]
-
această biserică a fost părintele Onișoru, din jurul anului 1890 până în anul 1910 când a murit și a fost înmormântat în satul sau natal. După moartea lui, a venit părintele Varganici Alexandru și a stat până în anul 1920, având și parohia Târzia. După părintele Cozma și pr. Vasile Apopi, care ar fi slujit de la înființarea bisericii din anul 1806 până în anul 1845, la anul 1890 când a venit părintele Onișoru. Cu toată strădania noastră nu mai avem cunoștință ce preoți au mai
Groși, Neamț () [Corola-website/Science/301639_a_302968]