6,881 matches
-
seama că puțini dintre colegii mei credeau în mântuirea sufletelor și în infailibilitatea Bisericii. Și totuși acei studenți, acei funcționari, acei profesioniști, frecventau uneori biserica. Dar, asupra gândirii lor efective puteau să-și înșele parohul, care, văzându-i prezenți și tăcuți, continua să-i considere buni creștini; dar nu mă puteau înșela pe mine care trăiam alături de ei, cot la cot, și le descifram îndoielile în profunzime. Preotul care vrea să-și facă o idee oarecare asupra adevăratei situații a maselor
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
laic, decât cel al Domnului. 42. Necesitatea vieții interioare pentru atingerea spiritului rugăciunii Prin urmare, să continuăm să-l ascultăm pe profesorul nostru. Ascultați: „Rugăciunea este semnul creștinului: vorbesc despre rugăciunea pe care ne-a învățat-o Cristos: rugăciunea «interioară, tăcută, pură»; rugăciune care înseamnă înălțarea lentă și prelungită a minții și a inimii“. Iar aici, evident, se pune accent pe acea rugăciune care este expresia vieții interioare, baza oricărei vieți spirituale. „Acest primat al rugăciunii - continuă profesorul - apare ca o
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
dar nu puteți tăgădui că n-are talent. Kogălniceanu se întoarse brusc către Costică Arion și, cam răstit: — Domnule Arion, să știi de la mine un lucru: Nicăieri n-ai să găsești mai mult talent ca la Văcărești. Toată lumea a rămas tăcută! D-abia câteva zâmbete. Erea o vorbă care lăsa locul cugetării. A doua zi Camera a acordat un lung concediu tânărului deputat de Brăila, Alexandru Djuvara, care făcuse la Paris studii de pictură și care se ducea acum ca să studieze
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
momentul era palpitant. Zbura pentru prima oară. Avionul era Clipper cu patru elice. După ce s-a ridicat de la pămînt și a luat înălțime, avionul și-a reluat stabilitatea spre liniștea noastră, a tuturor călătorilor, care pînă atunci eram crispați și tăcuți. Prima oprire a avut loc la San Juan de Puerto Rico, pentru plinul de benzină. La San Juan era cald și umed, intrasem în regiunea tropicală. Apoi la Belem, pe Amazoane, unde căldura era și mai mare: eram pe Ecuator. După
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
vol. 1) • Ion I. Lapedatu, Memorii și amintiri • Helmut Kohl, Am vrut unitatea Germaniei • Radu T. Constantinescu, Temă cu variațiuni • Leah Rabin, Viața noastră, posteritatea lui • Ioan Hudiță, Jurnal politic (vol. 2) • Titus Raveica, Memoria amfiteatrelor • Constantin Ciopraga, Caietele privitorului tăcut • Virginia Șerbănescu, Scîntei din vatra vremii • Ioan Hudiță, Jurnal politic (vol. 3) • Inge Deutschkron, Am purtat steaua galbenă • Ilie Rad, La un ceai cu Ștefan J. Fay • Dimitrie Ghyka, Memorii (1894 1940) LIBRĂRII în care puteți găsi cărțile colecției Memorii
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
bine și că Louros este îngrijorat. M-am sculat imediat și m-am dus la Foișor. Louros era cu Sitta, și ceruse să nu intre nimeni la ea deocamdată.” Regina Maria a luat dejunul cu Carol. A fost o „masă tăcută”, cu un „soț îngrijorat”. Regina-Mamă a povestit cum s-a desfășurat nașterea Prințului de Hohenzollern: „După masă, Carol și cu mine am intrat la Sitta și am găsit-o cu dureri mari și foarte neliniștită. Nu era nici o îndoială că
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
aplicat de la 1 aprilie 1919). Regina Maria relatează că: „După prânz, a venit (la Palatul Cotroceni nn.) Mihai să ne vadă. El a intrat în încăperea în care ne aflam cu toții după dejun. N-a fost deloc timid, dar foarte tăcut. Este întotdeauna adorabil, dar vorbește foarte puțin, deși înțelege totul și mimează tot ce vrea să spună”. Vineri, 18 ianuarie. Regina Maria se duce să-l viziteze pe Mihai. „...Ne-am decis să luăm o ceașcă de ceai (ora 17
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
fost lăudate de unii și criticate de alții. Iată părerea unuia dintre biografi: „Crescut de mama sa « destul de tiranică » Mihai a devenit adversar al sexului slab. « Încă din copilărie Mihai detesta joaca cu fetițele neavând ca prieteni decât băieți. Devenea tăcut și ursuz de cum era prezentat unei femei tinere și elegante »”. 31 iulie. Ziarul „Le Matin” publică o declarație a fostului principe moștenitor Carol. „Ca român și ca tată, consider că am dreptul și datoria de a veghea ca măreția națiunii
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
amânare. Lungile mele silinți rămân cu desăvârșire zadarnice”, nota N. Iorga. 31 ianuarie. De la Cotroceni, Regina Maria îi scrie lui Carol că Mihai era un uriaș, un adevărat „gigant de băiat”. Era deștept, dar „are înclinația spre a fi absolut tăcut”. (Vezi foto nr. 4.) 2 aprilie. În timp ce Nicolae Iorga lua dejunul la Principesa Elena, „apare și micul Rege, care isprăvise abia o gripă. E voinic și cu un oarecare aer de precoce demnitate regală”. Mai. Ex-prințul Carol, aflat în Marea Britanie
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
cer este să rămân în viață până la majoratului micului Rege Mihai, ca să îi pot pune coroana pe cap”. 12 septembrie. Fostul Prinț Moștenitor Carol primește vești despre Mihai de la Ballif, venit din țară: „Spune că Mihai e foarte bine, vioi, tăcut și observator”. 7 octombrie. A murit Gh. Buzdugan. Locul său, ca membru al Regenței, a fost ocupat de C. Sărățeanu, susținut de P. N. Ț. Liberalii au susținut-o pe Regina Maria. 17 februarie 1930. Se realizează un aranjament secret
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
trebuia deopotrivă ca în toate acestea să includem și înțelesuri legate de împrejurări în curs, împrejurări de care un moștenitor de tron nu putea să rămână străin”. Trebuia ținut seama de viața personală și de psihologia elevului Mihai „pe cât de tăcută, pe atât de profundă”. „Era limpede că elevul nostru poartă în sinea sa o tristețe. Nu o exterioriza, propriu-zis; i-o intuiam totuși, prin antene inefabile ale sensibilității”. Cauzele acestei stări țineau, după părerea prof. Zamfirescu, de trăsăturile de caracter
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
de profundă”. „Era limpede că elevul nostru poartă în sinea sa o tristețe. Nu o exterioriza, propriu-zis; i-o intuiam totuși, prin antene inefabile ale sensibilității”. Cauzele acestei stări țineau, după părerea prof. Zamfirescu, de trăsăturile de caracter, „de firea tăcută și concentrată a personajului”, dar și de conflictul dintre tată și fiu, ce se adâncea. Mihai era reticent și nu aproba unele acțiuni politice ale tatălui său, în special modul în care fuseseră lichidate vechile partide politice, instaurarea dictaturii, autoproclamarea
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
uscat. Pe mal, m-au ajuns Ileana și Veronica care nu conțineau să spună că s-a întors fantoma celui înecat. Atunci am luat-o la fugă, deși la deal, de parcă aveam scântei în tălpile picioarelor. Acasă am stat foarte tăcută toată seara, lucru rar întâlnit la mine, căci de mică eram o comunicativă. Tata, ca de obicei, venind lângă mine și parcă citindu-mi gândurile mi-a zis: Ei, cum e cu fantoma? Nu te-a luat de picior? Privindu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
proceda: cine găsea un porumb cu boabe roșii, putea să se retragă la culcare. M-am frecat repede la ochi și am început mai cu sârg desfăcatul, doar, doar oi da și de "cel roșu". Sora mea, care era mai tăcută ca mine, muncea și-și vedea de treabă. Plăcerea și norocul au fost de partea ei și-a vecinei noastre Verona. Ele au găsit câte-un păpușoi roșu și l-au atârnat de grinda șurii, la vedere. N-au vrut
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și multe puncte turistice care reconstituie o istorie încărcată de tradiții, dar înfrumusețată de aranjamentele florale Sakura, ale florilor de cireși, și cu Festivalurile de Primăvară. Practic, lucrarea Floarei Cărbune este, pe bună dreptate, un adevărat studiu despre un popor tăcut și victorios. Despre care i se potrivește zicerea lui Baruch Spinoza, filozof olandez, care spunea: “Virtutea omului, care trăiește după comandamentele rațiunii, se arată tot așa de mare în evitarea, ca și în înfrângerea primejdiei “.Cartea este o sinteză a
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
sale simbolice și a impactului asupra sensibilității, imaginea atinge, prin spontaneitatea sa, mai ales inima, se insinuează În adâncurile ființei și Îl modeleaza progresiv pe cel care o contemplă, influențându-i În mod direct viața spirituală. Icoana, călăuza credinciosă și tăcută a creștinului Îl proiectează pe om din spațiul profan, În unul sacru al teofaniei, Întrucât frumusețea icoanei, ca asemănare divină, este mai ales spirituală și nu fizică, arta icoanei nu imită natura, ci crează o formă idealizată pentru a reprezenta
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
Părintele Bernhard Îi sfătui pe tineri să nu se mai Întâlnească Între zidurile castelului. El le mijloci câteva Întâlniri sus la mânăstirea Sfântul Petru, unde se puteau vedea din când În când. Prietenul său, starețul Urban, era un om deosebit de tăcut și de prudent. Înalta lui slujbă, de mai mare al lăca șului de Îngropare a familiei princiare, Îl făcea Înalt dem nitar al Curții. El știa foarte bine că, pentru un curtean, discreția era prima calitate, așa că Își ținu gura
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
folosește-ți și cunoștințele domniei tale, ai destule. Trimite-mi veste la Sfântul Petru, de Îndată ce afli ceva. Solomon râse mângâindu-și barba: — Jupâne, nici nu era nevoie să-mi spui asta. În clipa asta o armată de oameni Îndemânatici și tăcuți au și pornit să cerceteze, așa cum știi că se Întâmplă mereu. și urează-i lui Bodo multă sănătate. Spune-i că vreau să joc la nunta lui cât mai curând... Urs Își chemă sluga de Încredere și-i porunci să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
putea să-ți spun câte ceva. E mai bine decât să mă arăt eu la castel. Unii s-ar putea Întreba ce avem noi de Împărțit. Dacă n-am ajuns Încă, așteaptă-mă. Începând din această clipă, o armată umilă și tăcută se strecoară peste tot și vede tot ce se petrece. Faptul că te-ai gândit la noi, la mine, pentru această sarcină, e cea mai bună răsplată și-ți mul țumesc din suflet că mi-ai Încredințat-o. Nu pot
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
paza castelului. Pune-l pe scutierul Arnold În frunte, el vede pe Întuneric de parc-ar fi o mâță. Oamenii să Înfășoare În zdrențe copitele cailor. Nu vreau facle, nu vreau lumini, nu vreau zgomot. Vreau o armată de umbre tăcute. Nimeni nu trebuie să știe c-am plecat. De Îndată ce ieșim, se Închid porțile castelului și nu mai iese nimeni. Nimeni, nici măcar o pasăre! Să Închidă porțile, să ridice podul. Oricine poate să intre, nimeni nu poate să iasă! Într-o
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
niciodată... A fost ultima oară când stăpânul din Breisgau a fost văzut plângând. În cele câteva zile Îmbătrânise și o cută adâncă i se săpase pe frunte. Nici strălucirea ochilor săi nu mai era aceeași. Rămase acelaș prinț visător și tăcut, dar ceva din agerimea lui a dispărut pentru totdeauna și oamenii lui devotați ar fi dat orice ca să-l mai poată vedea zâmbind ca altădată. XIX Ceata de slujitori cu care respectatul negustor Josua sosi În Zürich era neobișnuit de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Domnule polițist, despre ce chestiune importantă este vorba? Tata i-a răspuns cu toată dragostea, din toată inima lui: Domnișoară, vă rog din inimă să acceptați să fiți soția mea! Și i-a întins buchetul de flori. Mama a rămas tăcută și uimită, ținând în brațe buchetul imens de trandafiri roșii. De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de femeia sa. (Matei 10) Ce s-a întâmplat mai departe e ușor de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
importanță din punct de vedere strategic. Așa că pleoapa "consumatorului de miere de albine" a revenit la poziția inițială, adică aceea pe care o avem de obicei, după vizita nocturnă a lui Moș Ene. Moș Martin continua să rămână mai departe tăcut și impasibil la zgomotele din jur, filozofând la chestiuni asupra cărora mintea omenească nu s-ar fi putut pronunța cu exactitate. Dar povestea acestui mamifer carpatin nu este de natură să creeze bună dispoziție, ci, dimpotrivă, o adâncă tristețe. Prins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
jetul cu toată presiunea asupra lui, până ce s-a retras de pe câmpul de luptă și au reușit să scoată ursoaica plină de răni sângerânde. Nu, el nu vroia altă ursoaică, el o voia pe Marinica. Devenea tot mai taciturn, mai tăcut, mai introvertit. Privea cu dispreț suveran tot ce mișca în jurul său. Trăia din amintirea unei iubiri moarte. Se refugiase în trecut și iubea o amintire. Nu dorea nimic. Iar ceea ce dorea nu i se putea oferi: dragoste. Rămas fără parteneră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și s-au pus la punct problemele organizatorice. S-au cumpărat batiste, prosoape, lumânări, colaci. S-a pus la punct inclusiv transportul până la locul de veci. Sicriele au fost aduse de la Craiova și acum bapțea și nepoata stăteau liniștite și tăcute una lângă alta în camera de curat. La căpătâiul lor, lumânărie ardeau în sfeșnice. Era o liniște încărcată de suferință; arareori se auzea câte un oftat. Da. Moartea lovise fără milă. De ce două vieți? De obicei se pleacă așa, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]