7,506 matches
-
geam fluturi albi zărești. IARNA Toma Diana , S.A.M. Sirețel Ești geroasă, friguroasă, Fulgii cad, sclipind pe jos, Și se-așterne neaua albă, Îmbrăcând haina cea albă. Dimineața, pe răcoare Copiii nerăbdători, Vin cu săniile-n dealuri Făcând trânte peste zări. Moș Crăciun Tiriteu Denisa-Maria, S.A.M. Sirețel Moș Crăciun cel drag. Ai venit pe-acest meleag S-aduci liniște, pace Și bucurie în case! Te-am așteptat un an întreg, Dar nu îmi pare rău, Acum cu mare drag colind
DE LA COPII ADUNATE… by Gabriela Irimia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/778_a_1738]
-
aș spune, dacă nu m-aș gândi că această tandrețe e bizară, suspectă, subterfugiul cuiva care vrea să se arate și în fața naturii primejdioase un macho... arbori de Yucatan Dimineața, privind pe fereastră, descopăr că nu există în împrejurimi, până în zare, nici o clădire. Numai o junglă scundă, de înălțimea aracilor de viță de vie de la noi. Cineva povestește că în timpul nopții a auzit de câteva ori șacalii urlând și s-a trezit. Aproape regret că am dormit buștean. Niciodată n-am
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
care-mi infectează sângele... Fără el aș fi uitat tot, iar tabăra din Budila cu toată lumea aceea dementă din miezul minții mele ar fi rămas pierdută undeva printre miile de fișe ale memoriei. Aș fi azi un bărbat cu o zare fără fisuri a conștiinței, ca o gheață prin care abia s-ar mai vedea, la fund, silueta chircită, patetică, a fostului visător. Da, doar prin Lulu am rămas în lumea de-atunci. Dar cum? în ce fel se leagă toate
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pe care-l făcea când se droga cu benzedrină. — Trebuia să ne întâlnim. Îți amintești? La lumina fosforescentă a reflectoarelor fața lui surescitată avea reflexe alb-albăstrui. — Iar eu am spus că asta-i prioritatea noastră. Îți amintești? Am privit în zare și am văzut că și alte terenuri virane erau luminate. — Este prioritatea Biroului, poate. Așa cum Junior Nash este prioritatea noastră. Lee clătină din cap. — Partenere, chestia asta e groasă. Horrall și Thad Green au venit până aici acum câteva ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
asta și cine o să decidă asupra evoluției spiritelor! Încă nu s-a terminat lupta! Să-i spui arborelui aceluia universal că nu voi renunța nicidecum!... Și a dispărut undeva în distanță. Asta vom mai vedea..., am zis eu privind în zare. În jurul meu, în mod evident, s-a schimbat din nou peisajul, șoseaua s-a limpezit, gheața a început să se topească și soarele s-a înălțat deasupra. Cerul s-a înseninat ca și cum întotdeauna fusese astfel, au reapărut culmile dealurilor acoperite
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
parcă uitasem că veneam din alt loc și aveam un drum de urmat, parcă nu exista timp și secundele erau fără șir... am plecat mai departe cu mai multă inocență și entuziasm decât credeam că există. Floarea soarelui Pășind spre zările însorite, aproape de granița distanțelor intersectate cu fluviul ce aducea apă arborelui universal, susurând ritmul vieții, într-un moment de vară intensă, am ajuns dincolo de culmea unui deal, unde începea o mare aurie de grâu și porumb... mam aventurat prin lanul
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
Pentru că eu sunt, am fost și voi fi mereu... arborele universal. Infinitul...” Atunci, în momentul în care am terminat de citit, s-a oprit ploaia, a apărut soarele și insula s-a luminat deodată, ca de o mare fericire... în zare am observat razele coroanei imense a libertății - ca o apariție și o minune, fiind de fapt, dincolo de aparențe, însuși arborele universal care-mi zâmbea cu bunăvoință invizibilă... iar eu am rămas cu foaia în mâini, bucurându-mă indescriptibil de miracolul
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
să Învăț, că pot să mă izolez o mică perioadă de timp În lumea științei, creată și folosită de om. Ce frumoasă e iubirea! Dar te iubesc liniștit, fără Întrerupere, doar atunci când ești departe și numai visul meu poate străbate zările, să-ți caute chipul ce răsare odată cu soarele, odată cu dimineața. Când ești lângă mine, iubirea Îmi este pasionată, uneori nu mă pot desprinde de imaginea ta, alteori te alung, pentru că m-ai Înșelat, dar În secunda următoare te iubesc mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu scape ziua prea repede spre Întuneric Foarfecele timpului taie-n carnea materiei riduri gigantice, Visele nu pot astupa mlaștinile ce zac În sângele nostru Orice scâncet l-absorb aștrii bolnavi. 14.10.1960 Turme fără sfârșit răsar barbar Înainte, Zarea umplând-o de tropote ca-n vremi de-nceput Scuturile materiei se rup, se sfărâmă pline de viermi Ce colcăie grași-ntre idei și concepte putrede. Se lăbărțează buruienile tandru spre toate lucrurile În frunze, În priviri, În gânduri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
visele de viitor! N-am dreptul să-mi bat joc de dragostea care Încă nu și-a găsit un corespondent În lumea exterioară! N-am dreptul să mă leg de un om pe care nu Îl iubesc! N-am dreptul! Zări albastre, munți ascunși În neguri, păduri foșnitoare, eroi ai aerului, nu pot să vă las! Milă pentru cel lovit de propria mea spadă, durere pentru durerea altuia, victimă a propriilor mele capricii, iubire ce mi te-ai dăruit cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
A descoperit că omul trebuie să se dăruiască unei idei, să se lupte cu toate clipele pe care le are de trăit. Dar el, el nu mai este. S-a căsătorit. De fiecare dată când ochii ei sunt copleșiți de zare și de stele, Îi simte privirea lui acolo, În toate zările și În toate stelele. De multe ori se apucă de scris. Dar niciodată nu poate pune pe hârtie ceea ce a fost În prima ei noapte de libertate și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se lupte cu toate clipele pe care le are de trăit. Dar el, el nu mai este. S-a căsătorit. De fiecare dată când ochii ei sunt copleșiți de zare și de stele, Îi simte privirea lui acolo, În toate zările și În toate stelele. De multe ori se apucă de scris. Dar niciodată nu poate pune pe hârtie ceea ce a fost În prima ei noapte de libertate și de dragoste. Nici toate imaginile din lume nu pot cuprinde gândurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mult. Da, e hotărâtă să nu plângă În văzul nimănui. Nu vrea să știe ce-i acela plânsul. Numai atunci când va fi sus, pe vârful muntelui, și va privi cerul, o să credeți că a amuțit. Ea atunci caută... caută sensul zării, al cerului, al marii iubiri... Oare va reuși să găsească ceva? Oare va mai putea iubi? Zuluf 20 septembrie 1963 P.S. Povestea fulgilor de zăpadă. Rătăcit prin aer, fulgul de zăpadă rămăsese singur și i se părea că e cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să traverseze, Împins de voința perversă a lui A.; el, corpul, rămâne pur, mă visează, mă așteaptă doar pe mine, deși e probabil terfelit, consumat În gesturi nefirești; de câte ori vreau să constat dacă mă trădează, nu mă mai ghidez după zarea albastră a ochilor, mut privirea spre pomeții obrajilor, care, odată, Încep să se umfle de un aflux de sânge În surplus, ca un semn acuzator al nerușinării. Am devenit un maniac: Îi dau drumul să plece foarte puțin timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mi s-a blocat coarda. Cea mai ieșită În afară dintre surplombe. Mă Învârteam În loc În scărițe, deasupra imensității de gol. Îmi plăcea. Mai doream, mai doream să stau acolo, să mă uit În jos, să-mi satur ochii de zare. Plăcerea de a urca Fisura Albastră a depășit oboseala omenească a corpului. Nimic nu mă putea opri să fiu gigant la ora aceea. Prima femeie În Albastră! Dacă Înaintea mea ar mai fi urcat pe acolo vreo femeie, n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În vale și-n zbor a-mbrățișat-o. Crâmpeie de lumină au izbucnit din stâncă și a căzut să moară-n țărână mândrul munte. Dar iată că iubirea le fuse pământească și, din Îmbrățișare, au zămislit un prunc. Copilul Muntelui și-al Zării... 8 ianuarie 1965 (vineri) Hai să mâncăm stele cu mămăligă! 27 ianuarie 1965 (miercuri) Deasupra, finalitatea albastră a unui cer infinit... Jos, finalitatea verde a unui zbucium de seve infinit... Și Între ele, un dor nebun de a le cunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
singur crâmpei de senin, o, din păcate, nimic mai mult... 10 martie 1965 (miercuri) Lui Martin. Între zidurile de granit ale singurătății tale, a coborât o pasăre amețitoare și, aruncându-te pe aripile ei, dornică de-nălțare, ți-a-ntins zarea la picioare halucinant... O, te-ai speriat atât de tare, Încât pasărea, mâhnită și tristă, te-a-ntors acasă nevătămat... 11 martie 1965 (joi) Altă dragoste. Alte gânduri. Alți ochi. Ne jucăm cu noi, parcă-am fi mingea azvârlită-ntr-una de copii. 12
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
un fel, un profil psihologic caracteristic mediei populației. Dinclo de oglindă Începu să ningă cu fulgi mari, o ninsoare deasă În care alunecau umbre de oameni, siluete de bărbați și femei Îndepărtându-se și pierzându-se În ceața gri a zărilor. Din spatele pinului decorativ, o femeie brunetă păși provocator, de la stânga la dreapta, rostind insinuant: Les voici qui causent Dieu! Ils se proposent De tuer d’un coup Entre chien et loup „ -Înțelegi, deșteptuțule? Eu cred că atunci când a venit, imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
a făcut schimb cu o pionieră sovietică pe care o cheamă Vera, și este din orașul Perm și este fruntașă la Învățătură. Și umbre curgeau prin ninsoarea deasă și se văzu și pe el Îndepărtându-se În albul lăptos al zării, cu căciula lui de miel, fierbinte ca o sobă și frecată cu mălai ca să fie albă și pusă pe o ureche. Și cele patru zări erau neînduplecate, Înghițind toate umbrele care se dizolvau supuse În frigul iernii. Precum cuvintele unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
prin ninsoarea deasă și se văzu și pe el Îndepărtându-se În albul lăptos al zării, cu căciula lui de miel, fierbinte ca o sobă și frecată cu mălai ca să fie albă și pusă pe o ureche. Și cele patru zări erau neînduplecate, Înghițind toate umbrele care se dizolvau supuse În frigul iernii. Precum cuvintele unui poem. Ha, ha, ha! Râse el sănătos, mușcând cu sete mărul ce-l luase de pe o poliță a bordeiului. Pe rampa de la Antrepozite se descărcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
acest imperiu al singurătății. În anul 1967, după terminarea stagiului militar, am lucrat temporar la O.C.L. Confecția și la I.C.R.A. - Vamă. În anul 1969 m-am transferat la I.D.M.S. lucrând În continuare În cadrul Inspecției Comerciale de Stat. Privești spre zarea cea uitată Pe drumurile unde nu-s drumeți Și tot mai mult te lași furată De presimțiri și de tristeți. „Pușkin! Ăsta e marele Pușkin, abisinianul, duelistul, poetul! Vă place Pușkin? Vă place dom’le, Pușkin?” Și se Înfierbântă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Blok a scris la 17 mai 1901 că: „Tot ce e viu se armonizează totul / În marea liniște necontenită / [...] Eu Înțeleg fiindcă am ajuns la capăt / Acum că trec hotarul, așept numai / Fantasma convenită, să-mi iau zborul / Spre altă zare a pustietății “ și se uită pe geam și vede copiii jucându-se de-a jocurile de copii. An - tan - te Dize - mane - pe Dize - mane - compa - ne An - tan - te U - re - se - se! U - re sese! Bastion al păcii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
data asta nu scapă nimeni!” Își Împleticește limba și cu greutate Își stăpânește vorba. „Uită-te la el”, Îi spune locotenentul, „credeai că el ar putea să moară?” și scoate o revistă pe coperta căreia chipul lui se uită În zarea stepei nesfârșite. „Uită-te la el!” și izbucnește În plâns, Îi curg lacrimile În ciorba de lobodă și stau la masă, beau secărică și plâng În ciorba de lobodă făcută cu cap de miel. Visul că zboară. O roată imensă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pierde În dealuri și văi. După ce termini de desenat, te plictisești. Cauți prin casă reviste cu poze. Găsești una care se cheamă Cultura Poporului. Este cu Lenin pe copertă, care stă pe malul unui lac și privește și el În zare, la dealuri și văi. În iarbă, sub mâna lui, o coală albă de hârtie. Noaptea unei ierni fără zăpadă. Visezi pentru prima dată În viața ta că zbori. Întâi Într-o cameră din care ieși pe fereastră și plutești apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
curtea fabricii de ulei, ce frumoase sunt vagoanele cisternă, ce gros e fumul negru al locomotivei, care devine el din ce În ce mai alb, când ca o respirație sacadată lovește aerul și când trenul de persoane care merge la Oltenița se pierde În zare cobori pasarela privind cu grijă dar și cu spaimă deschizăturile dintre trepte prin care zărești În jos abisul șinelor de unde urcă spre tine mirosul iute de gudron și cărbune, mirosul acela al tuturor gărilor, mirosul acela care Înseamnă plecarea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]