64,274 matches
-
invadaseră Peninsula Italică la finele secolului al VI-lea și instituiseră Regatul longobard din Italia de nord cu capitala la Pavia, dar și două ducate independente, la Spoleto și Benevento, în Italia centrală, respectiv Italia de sud, care constituiau Langobardia Minor. Arechis a fost fiul ducelui Liutprand de Benevento, căruia i-a succedat în 756, după ce acesta fusese depus de către regele de la Pavia, Desiderius. Inițial, Arechis a continuat să utilizeze titlul de duce de Benevento. Însă după ce regatul din nord s-
Arechis al II-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324792_a_326121]
-
a fost examinată de mai mulți doctori fără să se confirme sarcina. Ca urmare, al doilea Tratat de la Viena de la 22 iulie 1731 l-a recunoscut oficial pe tânărul Infante Carlos ca Duce de Parma și Piacenza. Cum el era minor, bunica maternă Dorothea Sofia de Neuburg, văduva lui Odoardo Farnese, a fost numită regentă. Cum Enrichetta continua să susțină că este însărcinată, Dorothea a ordonat examinarea ei de către patru moașe, care au raportat că Enrichetta era însărcinată în luna a
Enrichetta d'Este () [Corola-website/Science/324811_a_326140]
-
fără acordul lor în poziții jenante sau defavorabile. Interzisă este exploatarea mediatică a suferinței: publicarea numelor și imaginilor unor victime (violuri, catastrofe), cultivarea unui fals sentiment de compasiune publică împotriva dorinței victimei. Codurile deontologice recomandă protejarea numelui și imaginii delicvenților minori, plecând de la premisa că șansele de reabilitare ale lor sun tmai mari decât ale adulților. Respectarea demnității persoanei Din perspectivă publică, cele mai cunoscute aspecte ale principiului respectării demnității persoanei sunt insulta și calomnia, pentru că există norme juridice care pedepsesc
Etică jurnalistică () [Corola-website/Science/324778_a_326107]
-
se plasează între 568-569 (momentul invadării Italiei) și anul 774 (căderea regatului în mâinile francilor conduși de Carol cel Mare). Controlul efectiv al conducătorilor asupra ambelor arii majore care constituiau regatul, anume Langobardia Major în Italia de nord și Langobardia Minor în Italia centrală și în sudul Italiei, nu a fost constant de-a lungul celor două secole de existență a Eegatului longobard; de la o fază inițială marcată de autonomia ducatelor care îl constituiau, s-a ajuns în timp la creșterea
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
fost scutiți de o lungă serie de conflicte de religioase și de natură etnică. Din timpul cronicarului Paul Diaconul, care a scris în secolul al VIII-lea, limba, vestimentația și obiceiurile longobarde deja dispăruseră. Vezi și "Langobardia Major" și "Langobardia Minor" În secolul al VI-lea, împăratul bizantin Iustinian I (cel Mare) a încercat restabilirea autorității imperiale în Imperiul roman de apus. În războiul care a rezultat, așa-numitul război gotic dintre anii 535 și 554, speranțele bizantine într-un triumf
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
adesea, în funcție de așezarea longobarzilor și de fluctuațiile de putere de pe tronul din Pavia. Noii veniți au fost s-au împrăștiat în Langobardia Major (Italia de nord, gravitând în jurul capitalei regatului, Ticinum - astăzi, Pavia -, de unde și numele provinciei, Lombardia) și Langobardia Minor (inițial, ducatele de Spoleto și Benevento), în vreme ce teritoriile rămase sub controlul bizantin erau denumite "Romania" (de unde și numele provinciei Romagna) și aveau ca punct de sprijin Exarhatul de Ravenna. Sosind in Italia, regele Alboin (565-572) a acordat controlul asupra regiunii
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
de artă din aur, precum "Crucea lui Agilulf", "Evangheliile Theodelindei" sau celebra "Coroana de Fier a regilor longobarzi" (păstrată astăzi în catedrala de la Monza). După moartea lui Agilulf, în 616, tronul a trecut în mâinile fiului său Adaloald, pe atunci minor. Regența a fost exercitată de regina-mamă Theodelinda, care a acordat comanda militară ducelui Sundarit. Theodelinda a continuat politica pro-catolică a lui Agilulf și a menținut pacea cu bizantinii; totuși, această politică a cauzat o mai puternică opoziție din partea elementelor războinice
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
cu un accent pro-catolic. El a convocat un sinod la Pavia în 698, în urma căruia anumiți schismatici au revenit la credința față de Roma. Moartea lui Cunincpert din anul 700 a marcat începutul unei crize dinastice. Urcarea pe tron fiului său minor, Liutpert, a fost imediat contestată de către ducele de Torino, Raginpert, care era totodată și liderul dinastiei bavareze. Acesta din urmă i-a înfrânt la Novara pe susținătorii lui Liutpert (tutorele său Ansprand, duce de Asti, și Rotarit, duce de Bergamo
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
anii următori, Liutprand a intrat într-o alianță cu exarhul de Ravenna împotriva papalității, însă fără a renunța la cea cu papa împotriva exarhului; această joc dublu a fost încoronat cu ofensivă care a condus la trecerea ducatelor din Langobardia Minor (Spoleto și Benevento) sub autoritatea sa, în cele din urmă ajungând să negocieze ca pacea dintre papalitate și Bizanț să se încheie în benefiiul longobarzilor. Niciun rege longobard nu mai obținuse rezultate similare cu vreo altă putere de pe teritoriul italian
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
cele 12 volume de texte de lege intrate în vigoare în timpul său au introdus reforme legale inspirate din dreptul roman, au îmbunătățit eficiența curților de judecată, au modificat sistemul "wergild" și, mai ales, au protejat segmentele mai slabe ale societății (minori, femei, debitori, sclavi). Domnia lui Hildeprand a durat doar câteva luni, dupăcare a fost detronat în urma unei răscoale conduse de ducele Ratchis de Friuli. Amănuntele episodului nu sunt clare, întrucât principala sursa, cronica lui Paul Diaconul se încheie cu un
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
și 751) și Istria, Ferrara, Comacchio și toate teritoriile de la sud de Ravenna, până la Perugia. Odată cu ocuparea fortăreței de la Ceccano, regele longobard impunea o și mai mare presiune asupra teritoriilor controlate de papa Ștefan al II-lea, iar în Langobardia Minor el era de acum în stare să își impună puterea asupra ducatului de Spoleto și, indirect, asupra celui de Benevento. Abia când a devenit clar că Aistulf este pe cale să subjuge între teritoriul Italiei, în Galia Pepin cel Scurt, vechiul
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
fie retrocedată nu Bizanțului, ci papei, sporind astfel teritoriul Patrimoniului Sfântului Petru; totodată, regele longobard urma să accepte un fel de protectorat al francilor, pierderea continuității teritoriale a domeniile sale și plata unei substanțiale compensații. În plus, ducatele din Langobardia Minor (Spoleto și Benevento) s-au raliat imediat învingătorilor. După această severă umilință, Aistulf a murit, în 756. Fratele lui Aistulf, fostul rege Ratchis a părăsit mănăstirea în care fusese închis și a încercat, inițial cu ceva succes, să reocupe tronul
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
de noua lor poziție. A fost educată în întregime la domiciliu de către guvernante și tutori și a învățat limbi străine de la o vârstă fragedă. Mama ei ținea la disciplina strictă și a biciuit-o cu cureaua de echitație pentru infracțiuni minore. Atunci când, adolescentă fiind, Consuelo a obiectat la hainele pe care mama ei le-a ales pentru ea, Alva Vanderbilt i-a spus "eu mă ocup cu gânditul, tu faci după cum ți se spune." Ca și nașa ei, a atras numeroși
Consuelo Vanderbilt () [Corola-website/Science/326035_a_327364]
-
să amâne publicarea celei de-a treia părți. Ziarul a raportat noi dovezi care au sugerat că Rogers, victima din viața reală, ar fi murit în urma unei tentative nereușite de avort, menționată ca o „naștere prematură”. El a făcut schimbări minore în povestire pentru a introduce o sugestie similară. O reeditare completă a povestirii în anul 1845 a inclus 15 mici schimbări care sugerau că el ar fi cunoscut încă de la început această cauză adevărată. Prima traducere în limba română a
Misterul lui Marie Rogêt () [Corola-website/Science/326038_a_327367]
-
actrițele britanice erau foarte rar întâlnite. Încurajată, aceasta i-a scris producătorului Winthrop Ames, o cunoștință de-a mamei ei. Acesta a chemat-o la un interviu și a fost imediat impresionat de talentul acesteia. Primul rol a fost unul minor în pies "The Truth About Blayd’s" din 1922, cu O. P. Heggie și Alexandra Carlisle în rolurile principale. Frieda a repetat în paralel cu slujba ei de zi, la ziarul "Putnam's". Piesă a avut un succes zguduitor și
Frieda Inescort () [Corola-website/Science/326062_a_327391]
-
că pe valea Buzăului au existat în acea epocă creștini, precum au existat și o viață bisericească organizată, cu biserici, preoți și episcopi. Predicat la stânga de Dunăre de o misiune ortodoxă deosebit de activă, dirijată atât de autoritățile eclezistice din "Scythia Minor", cât și din Cappadocia prin grija sfântului Vasile cel Mare creștinismul s-a răspândit printre migratorii Goți, motiv de apariție însă de tulburări cauzate de convertirea la arianism. Continuator al credințelor și tradițiilor germanice păgâne, Athanaric a dispus persecutarea sângeroasă
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
de unde au venit la nord de Dunăre misionari și călugări. O teorie cu susținere incertă vehiculează ideea că în zona Buzăului ar fi acționat misionarul "Audius" - întemeietorul sectei "Audienilor". Exilat fiind de împăratul Constantin al II-lea în părțile Scythyei Minor, conform Sfântului Epifanie, urmat de adepții săi a trecut și la nord de Dunăre "„în părțile cele mai dinăuntru ale Gothiei”". Deși actual nu se cunoaște unde au predicat și au întemeiat mănăstiri dincolo de Dunăre Audius și ucenicii săi, localizarea
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
conferă superioritate în mod absolut și, parcă, natural. Fiecare popor intra în istorie în timpul sau, își are timpul sau și, deci, șansa să. Mai devreme nu este un privilegiu și nici mai tîrziu o privațiune. O cultură este majoră sau minoră nu neapărat după vârsta, nici după „dimensiuni”. Mai înainte, în ordinea importanței, trebuie să treacă alt criteriu, „calitativ-structural” (Lucian Blaga, Trilogia culturii, p. 262). În urmare, poate fi majoră sau minoră după cum se construiește, ca un „cosmoid” sau, altfel spus
Filosofia antică () [Corola-website/Science/326143_a_327472]
-
mai tîrziu o privațiune. O cultură este majoră sau minoră nu neapărat după vârsta, nici după „dimensiuni”. Mai înainte, în ordinea importanței, trebuie să treacă alt criteriu, „calitativ-structural” (Lucian Blaga, Trilogia culturii, p. 262). În urmare, poate fi majoră sau minoră după cum se construiește, ca un „cosmoid” sau, altfel spus, după șansele pe care singură și le dă sau și le descoperă de a face, dacă se poate spune așa, concurența ontologica lumii în sine. Intrând mai târziu în istorie și
Filosofia antică () [Corola-website/Science/326143_a_327472]
-
de la Port Arthur nu a avut ca rezultat pierderi majore de nave de război, Marina Imperială Japoneză fost respinsă de pe câmpul de luptă de tirul combinat al navelor de luptă rusești și bateriilor de coastă, atribuindu-le doar o victorie minoră. Rușii au avut 150 de pierderi de vieți omenești la aproximativ 90 de morți pentru partea japoneză. Deși nu a fost scufundată nicio navă nici de-o parte, nici de cealaltă, mai multe nave au fost avariate. Japonezii au avut
Bătălia de la Port Arthur () [Corola-website/Science/326195_a_327524]
-
viață / Otilia să-mi spui...”". Acest cântec a fost interpretat de Aurelian Andreescu și precede genericul filmului. Ioan Grigorescu a afirmat că scriitorul a notat pe scenariul regizoral propriile însemnări și observații. Prima versiune a scenariului a purtat titlul „Interzis minorilor” și a fost anunțată în presă în anul 1968. Într-un articol publicat în "România literară" nr. 2 (24) din 12 iunie 1969, Iulian Mihu îi împărtășea jurnalistului Al. Racoviceanu opinia sa cu privire la ecranizarea romanului: "„Pentru mine acest film va
Felix și Otilia () [Corola-website/Science/326267_a_327596]
-
Semiaxa majoră corespunde jumătății axei mari și unește centrul de un punct de pe elipsă trecând printr-unul din focarele acesteia. În mod similar, segmentul perpendicular pe axa mare, care trece prin centrul elipsei și atinge elipsa este axa mică / axa minoră (în ). Axele unei elipse sunt echivalente ale diametrului unui cerc, iar semiaxele sunt analoage razelor. Lungimea semiaxei majore formula 10 și cea a semiaxei minore formula 11 sunt legate prin excentricitea formula 12 și prin parametrul formula 13 : Cercul formula 17 de centru formula 18, centrul
Semiaxa mare () [Corola-website/Science/326381_a_327710]
-
perpendicular pe axa mare, care trece prin centrul elipsei și atinge elipsa este axa mică / axa minoră (în ). Axele unei elipse sunt echivalente ale diametrului unui cerc, iar semiaxele sunt analoage razelor. Lungimea semiaxei majore formula 10 și cea a semiaxei minore formula 11 sunt legate prin excentricitea formula 12 și prin parametrul formula 13 : Cercul formula 17 de centru formula 18, centrul unei elipse formula 1, și de diametru formula 20, axa majoră a elipsei, este cercul principal al acelei elipse. Elipsa formula 1 este imagea cercului principal formula 17
Semiaxa mare () [Corola-website/Science/326381_a_327710]
-
două focare ale hiperbolei, este echivalentă cu semiaxa mare a unei elipse. Axa conjugată a unei hiperbole, segment al dreptei cuprinse între unul dintre vârfurile hiperbolei și una dintre dreptele asimptote la curba cu același vârf, este echivalentă cu semiaxa minoră a unei elipse. În astronomie, semiaxa majoră este un element orbital important, care permite să se definească parțial o orbită. În mod general, în cadrul unei probleme a două corpuri, perioada orbitală a unui corp de masă formula 24 care orbitează în jurul
Semiaxa mare () [Corola-website/Science/326381_a_327710]
-
F&B, cu sediul în Göteborg. Sigla concursului este un fluture multicolor care reprezintă unitatea, diversitatea și fericirea. Ideea de a folosi un fluture pornește de la conceptul de teorie a haosului, numită și efect de fluture, conform căreia un lucru minor precum bătaia aripilor unui fluture poate avea consecințe majore, precum crearea unui uragan. Accepția folosită de organizatori este că lucrurile mici pot crea mișcări mari și puternice, cum este cazul Concursului Muzical Eurovision. SVT a anunțat pe 19 februarie 2013
Concursul Muzical Eurovision 2013 () [Corola-website/Science/326388_a_327717]