70,637 matches
-
deci să pericliteze integritatea funcțională a organelor de simț. 2. Măsurarea pragurilor senzoriale Măsurarea pragurilor se poate realiza prin diferite metode experimentale. 2.1. Măsurarea pragului absolut Metoda limitelor (este o procedură relativ simplă pentru măsurarea pragurilor absolute și diferențiale); constă în a prezenta subiectului un stimul clar perceptibil, apoi stimuli mai slabi, până la prima valoare pe care subiectul nu o mai percepe (serie descendentă). Se prezintă apoi un stimul infraliminar, apoi stimuli mai intenși până la primul stimul perceput (serie ascendentă
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
se va determina calculând media valorilor cuprinse între valorile stimulilor învecinați, unul perceput și celălalt neperceput. O altă observație interesantă se face vis-à-vis de comportamentul subiecților față de capcanele pe care i le întinde experimentatorul. De exemplu, pentru metoda constantă capcana constă în a nu-i prezenta subiectului nici un stimul dar i se va cere să răspundă. Metodele de care am discutat anterior și noțiunea de prag sunt mai mult sau mai puțin solitare cu o teorie numită clasică. Această teorie presupune
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
s-au putut identifica puncte sau arii non-senzitive. Senzațiile de presiune Pentru exploatarea senzației de presiune se utilizează esteziometre cu fir de păr (de cămilă sau din coamă de cal), ace tactile, esteziometre electromagnetice etc., de exemplu, esteziometrul Bujas, care constă dintr-un tub de sticlă gradat, în interiorul căruia se găsește un fir de păr uzual din coamă de cal. Cercetările au mai stabilit că senzațiile de presiune sunt provocate de deformarea locală a pielii, cauzată de presiune (din cauza elasticității mari
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
senzații se poate face. În punctele care răspund prin ambele senzații sunt prezenți ambii receptori. Menționăm că și receptorii pentru cald și rece sunt insensibili la durere. Determinarea sensibilității algice se face cu aparate numite algometre sau algesimetre. Acest aparat constă dintr-un stimulator de formă circulară, cu suprafața zgrunțuroasă, un arc și scară gradată. Când se apasă cu algometrul pe suprafața cutanată arcul opune o rezistență, care se poate citi în game pe scara gradată a aparatului. Algometrul Mc Donald
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
de detaliu și se exprimă în minimum vizibile. Cea mai veche și mai răspândită metodă pentru determinarea acuității vizuale este metoda optotipilor a lui Snellen (1876). Principiul de bază al optotipurilor sau al tablourilor optometrice, este același. Un tablou optometric constă din rânduri de litere, cifre, semne sau imagini diferite ca mărime, de exemplu de la aproximativ 90 mm la 5 mm (înălțime). Distanța de la care poate fi citit fiecare rând de către un ochi normal este specificată în tablou (de obicei la
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
pe care sunt plasate; * când există un contrast cromatic mare între simboluri și fondul pe care sunt plasate; Discriminarea luminozității. Unul dintre cele mai simple aparate pentru determinarea capacității subiectului de a distinge nuanțele de luminozitate este fotoesteziometrul Hering. Aparatul constă dintr-o cutie în interiorul căreia se află două plăci fixate pe o axă. Plăcile pot fi înclinate în mod independent spre sursa de lumină (o lampă electrică de 50 de lumini, cu reflector, sau, eventual, o fereastră, dacă scopul este
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
între 4 și 9 ani să spună dacă două desene, compuse fiecare din 6 (sau 8) elemente, erau cu totul la fel sau total diferite, elementele fiind dispuse, în fiecare desen, pe două rânduri sau pe două coloane. Strategia optimă constă , bineînțeles, în compararea fiecărui element dintr-un desen cu cel omolog din celălalt desen. Înregistrarea mișcărilor oculare permite să se constate că, la copii mai mici, structurarea elementelor în alinieri verticale sau orizontale, precum și o preferință sistematică pentru deplasările orizontale
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
avea loc și în cazul stimulării la intervale dese a unor puncte de pe retină cu un stimul staționar; situație în care avem o iluzie a mișcării ca și în cazul perceperii filmului cinematografic. 8. Forme speciale ale percepției Percepția subliminală Constă în capacitatea organismului de a înregistra și de a răspunde la stimuli ce nu ating pragul absolut minimal. Pentru această situație termenul "percepție" este impropriu. De aceea, unii autori fac o serie de distincții menite a contribui la o mai
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
de cuvinte, dar mai puternic la cele afectogene. Acest experiment demonstrează faptul că mesajele senzoriale sunt încadrate psihic chiar dacă subiectul nu are conștiința acțiunii lor. În vederea susținerii existenței percepției subliminale au fost folosite mai multe modalități experimentale. Una dintre ele constă în înregistrarea undelor electrice din creier în timpul prezentării rapide, sub pragul absolut, a unor cuvinte. Deși cuvintele prezentate pot fi denumite, în zona proiecției corticale a analizatorului excitat în experiment (vizual sau auditiv) se constată o activare a undelor electrice
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
o altă aranjare, să le aranjeze așa cum au fost prezentate original. Avantajul acestei metode este că pot fi utilizați stimuli foarte diferiți, din oricare domeniu al percepției culori, mirosuri, forme, soluții gustative diferite, obiecte concrete etc. O metodă de cotare constă în stabilirea diferenței de rang dintre întâia prezentare și reconstrucția realizată de subiect și se calculează corelația după formula lui Spearman. O altă metodă de cotare, total diferită, constă în continuarea încercărilor până ce subiectul reușește să execute proba fără eroare
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
forme, soluții gustative diferite, obiecte concrete etc. O metodă de cotare constă în stabilirea diferenței de rang dintre întâia prezentare și reconstrucția realizată de subiect și se calculează corelația după formula lui Spearman. O altă metodă de cotare, total diferită, constă în continuarea încercărilor până ce subiectul reușește să execute proba fără eroare. În acest caz cota va fi reprezentată fie de timpul utilizat, fie, mai bine, de numărul de încercări de care subiectul a avut nevoie până ce a ajuns la performanță
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
la două teste succesive de reactualizare: un test explicit de recunoaștere a cuvintelor memorate, ei trebuind să specifice prin "DA" sau "NU" dacă își amintesc că un cuvânt a apărut anterior pe listă; un test de memorie implicită, sarcina subiecților constând în a completa porțiunile lipsă dintr-un cuvânt (de exemplu: "A A IN", pentru "ASSASIN"). În acest al doilea test s-a constatat o frecvență ridicată de completare a cuvintelor anterior prezentate, față de cele nestudiate anterior (de exemplu: " E S
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
și tehnici de studiere a învățării. Ele vor fi prezentate în legătură cu principalele forme ale învățării. 1. Condiționarea clasică Condiționarea clasică se bazează pe existența unui răspuns reflex sau automat care se declanșează la prezentarea unui stimul specific. Experimentul lui Pavlov consta în a învăța un câine să răspundă prin salivare la sunetul unui metronom. Procedura de învățare condiționarea consta în apariția regulată a sunetului metronomului stimulul neutru sau SN pe care experiența îl transformă în stimul condiționat sau SCînaintea prafului de
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
Condiționarea clasică se bazează pe existența unui răspuns reflex sau automat care se declanșează la prezentarea unui stimul specific. Experimentul lui Pavlov consta în a învăța un câine să răspundă prin salivare la sunetul unui metronom. Procedura de învățare condiționarea consta în apariția regulată a sunetului metronomului stimulul neutru sau SN pe care experiența îl transformă în stimul condiționat sau SCînaintea prafului de carne stimulul necondiționat sau SNC. Răspunsul salivar declanșat la început numai de praful de carne răspuns necondiționat sau
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
SNC trebuie să apară apropiați în timp. Există un interval optim care de multe ori este de ordinul unei jumătăți de secundă, pentru răspunsul palpebral la om. SNC trebuie să-I urmeze lui SN și nu invers. Deci, procedeul condiționării constă în prezentarea unui stimul neutru, ca de exemplu: o lumină, un sunet, urmat foarte repede de un stimul neconditionat, de exemplu carnea pusă pe limbă. Acest cuplaj constituie o încercare. Pentru a realiza un reflex condiționat se efectuează de obicei
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
2) Avansul stimulului condiționat față de cel necondiționat; 3) Repetarea încercărilor de 10-20 de ori . Reflexul condiționat motor, reprezintă reacția motrică de retragere a mâinii sau piciorului ca răspuns la un șoc electric. În acest caz, stimulul necondiționat este durerea. Experimentul constă în așezarea palmei pe un electrod, iar vârful degetului mijlociu se sprijină pe un alt electrod. Acest al doilea electrod va produce șocul electric. Deasupra degetului mijlociu este cuplat un mecanism de înregistrare a mișcării. Înainte de apariția șocului (cu 0
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
aer aunetul ajunge să producă singur răspunsul condiționat fiind de căderea pleoapei. Pentru a studia reflexul palpebral trebuie să se poată înregistra precis răspunsul constituit la închiderea pleoapei, scop pentru care este indicat a se folosii dispozitive foarte fine. Dificultatea constă în aceea că experimentatorul trebuie să prevină clipirea spontană a subiectului. Pentru aceasta i se poate da subiectului o anumită sarcină. Reflexul psihogalvanic (electrodermal) Stimulul necondiționat cel mai frecvent utilizat este șocul electric. Stimulul condiționat este lumina sau sunetul. Conform
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
o efectuează, sensibilitatea cre ște. Mecanicii de automobil sau de avion prezintă o sensibilitate mai ridicată pentru acele sunete și zgomote care sunt indiciul stării de funcționare a acestor mașini. 4. Învățarea senzorio-motorie Fenomenele de învățare în care modificarea reacției constă în adaptarea unei forme de reacții la cele preexistente la condiții perceptive noi, implicând fie stabilirea de noi coordonări senzorio-motorii, fie o creștere a preciziei sau fineței, coordonărilor sau a schemelor preexistente. Una din metodele mai frecvent utilizate în studierea
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
formă specială a învățării prin discriminare o constituie învățarea probabilității, când sarcina subiectului este șă prevadă care din două evenimente A și B vor urma unui semnal. Metoda sortării este, de asemenea, o metodă curentă în studiul învățării. Această metodă constă în gruparea, după anumite criterii, a unui material dat. Un număr oarecare de cartonașe pot fi grupate după culoare, după cifrele, literele sau figurile pe care le au imprimate etc. Proba poate fi îngreunată dacă sortarea cuprinde două sau mai
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
greu sau este îngreunată transferul este negativ). În câmpul de lucru al psihologiei experimentale, termenul de "transfer" a căpătat un sens mult mai specific. Experimentele care se referă la transfer se caracterizează printr-un anumit plan (o anumită "paradigmă"). Ele constau în alcătuirea a două grupuri de subiecți echivalenți la începutul experimentului în ceea ce privește capacitatea lor de executare a sarcinilor care le vor fi propuse. Grupul experimental E execută mai întâi sarcina A, apoi sarcina B, în care obține rezultatul mediu BE
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
a unor procedee particulare poate dăuna achiziționării umor metode mai generale. S-au pus în evidență de asemenea efectele de transfer provocate de achiziționarea unor principii generale în cursul sarcinii A: se observă un transfer pozitiv între două sarcini ce constau în atingerea unor obiecte scufundate (la adâncimi de ape diferite) numai dacă au fost predate legile refracției luminii. Potrivită pentru demonstrarea transferului este și proba desenului în oglindă. Efectele de transfer pot fi explicate de achiziționarea unei anumite atitudini, adică
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
că succesul repetat va avea ca efect dezvoltarea încrederii și deci predicția unei performanțe ridicate (over-prediction), iar insuccesul predicția unei performanțe scăzute (under-prediction). Subiecții, care erau studenți, au lucrat împreună în grupuri mici, de la trei la șase membri, activitatea a constat din probleme simple de aritmetică (scădere), cota fiind reprezentată de timpul necesar pentru completarea unei pagini. Aparent foarte similare, problemele prezentau grade diferite de dificultate. În instrucția dată subiecților li s-a cerut să lucreze cât mai repede și cât
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
La ora 6 experimentatorul, care a rămas în sală, a "decis" să nu mai aștepte venirea colegului său, și a trecut la aplicarea unor teste, până la ora 8. Testele erau menite să studieze manifestarea agresiunii. De exemplu, unul din teste consta în evaluarea unor trăsături de caracter și personalitate ale unor colegi. S-a crezut că agresiunea s-ar putea manifesta într-o astfel de probă, în sensul că vor fi atribuite mai multe trăsături defavorabile, în condițiile experimentului, decât în
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
a descrie menținerea la un nivel înalt a performanțelor de detecție a unor mici modifică ri care apar neregulat într-o ambianță monotonă. Modelul tipic al testului de vigilență propus de el poartă denumirea de testul ceasului "clock -test" și constă în observarea prelungită a mișcării unui indicator, care parcurge întreg cadranul unui ceas în timp de 100 de secunde efectuând câte o deplasare de o diviziune la fiecare secundă: subiectul este obligat să răspundă printr-o reacție motorie ori de câte ori constată
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
un rol în apariția unei motivații negative (teoria lui N.E.Miller), având și un rol în trezirea atenției, a emoției. De asemenea, orice stimul neobișnuit suscită o creștere a nivelului de vigilență, trezirea atenției și eventual a emoției. Efectele motivației constau într-o creștere a nivelului activității, apoi într-un consum exagerat al energiei de rezervă. Aceste efecte se explică de asemenea și printr-o creștere a nivelului de vigilență. Există oare un optim al motivației dincolo de care activitatea ar deveni
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]