64,274 matches
-
ea, deoarece el a suspectat-o a fi pro-daneză. În 1604, Carol al IX-lea a lăsat instrucțiuni prin care ea ar fi trebuit să fie regenta în cazul în care el moare iar fiul și moștenitorul lor era încă minor. În 1605 ea a acționat ca regentă în timpul absenței soțului ei. Este cunoscut faptul că ea ar fi împiedicat alegerea fiului ei mai mic Carol Filip pe tronul Rusiei în 1610-1612 ținându-l acasă când ar fi trebuit să fie
Christina de Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/326409_a_327738]
-
Richard A. Warshak (n. 18 decembrie 1949) este un psiholog și cercetător clinician care trăiește Dallas, Texas. Richard A. Warshak este autorul unor cărți cu privire la materia încredințării minorului, expert în conflictele legate de custodia copiilor și alienarea parentală (PAS). În PAS, părinții care divorțează sunt tentați să-și transforme copiii în arme folosite împotriva celuilalt soț, și datorită acestui comportament, apar repercusiuni dureroase în cazul în care copilul
Richard Warshak () [Corola-website/Science/322536_a_323865]
-
Simfonia a V-a în Do minor opus 67 este una dintre cele mai cunoscute simfonii ale celebrului compozitor german Ludwig van Beethoven. Se folosește deseori drept exemplu de muzică clasică. A fost supranumită în trecut și „Simfonia destinului”. A fost compusă de Beethoven într-o fază
Simfonia nr. 5 (Beethoven) () [Corola-website/Science/322555_a_323884]
-
parentale în Franța constituie dovada egalizării îndatoririlor soțului și soției. De la Codul Civil instituit în 1804, sub egida lui Jean-Jacques Régis de Cambacérès, soția avea în familie un rang abia mai de invidiat decât copiii. Într-adevăr, femeia era considerată minoră (nu avea dreptul de a lua singură decizii pentru ea, și cu atât mai puțin legate de copii) și subordonată «șefului familiei». Această noțiune a dispărut în Franța în anul 1970, legea stabilind că ""cei doi soți asigură împreună direcția
Autoritatea părintească () [Corola-website/Science/322563_a_323892]
-
considerare concluziile raportului referitor la ancheta psihosocială, hotărăște potrivit interesului superior al copilului. Ascultarea copilului este obligatorie, dispozițiile art. 264 fiind aplicabile." În cazul în care părinții trăiesc separat sau sunt divorțați, se pune problema de a decide cu privire la locuința minorului. Aceasta poate fi la unul dintre ei, care astfel devine părinte rezident sau copilul poate locui un timp relativ egal la fiecare dintre părinți, sistem care poartă denumirea de domiciliu alternant: copiii trăiesc o săptămână cu tatăl, săptămâna următoare cu
Autoritatea părintească () [Corola-website/Science/322563_a_323892]
-
drept absolut și nelimitat: ea se oprește acolo unde încep drepturile copilului, mai ales în cazul părinților divorțați apare o anumită limitare legată de faptul că ambii părinți trebuie să cadă de acord cu privire la aspectele ce țin de organizarea vieții minorului (viața școlară, sportivă, culturală, religioasă, tratamente medicale, vacanțe, etc..). De asemenea, tot în cazul părinților divorțați, programul de relații personale ale minorului cu celălalt părinte dar și cu alte persoane semnificative din viața copiilor (de exemplu bunicii) poate limita exercitarea
Autoritatea părintească () [Corola-website/Science/322563_a_323892]
-
legată de faptul că ambii părinți trebuie să cadă de acord cu privire la aspectele ce țin de organizarea vieții minorului (viața școlară, sportivă, culturală, religioasă, tratamente medicale, vacanțe, etc..). De asemenea, tot în cazul părinților divorțați, programul de relații personale ale minorului cu celălalt părinte dar și cu alte persoane semnificative din viața copiilor (de exemplu bunicii) poate limita exercitarea autorității parentale a respectivului părinte . O altă limitare este aceea creată de situațiile când un părinte (sau ambii) au un comportament violent
Autoritatea părintească () [Corola-website/Science/322563_a_323892]
-
decât în anumite cazuri (Art 494 ). Autoritatea parentală are un început care se leagă de nașterea copilului. Pentru mamă, aceasta se întâmplă la naștere. Pentru tată, dacă acesta este căsătorit în mod legal cu mama, aceasta începe tot la nașterea minorului. Dacă însă tatăl nu este căsătorit, autoritatea parentală începe la momentul recunoșterii paternității de către acesta sau prin căsătoria acestuia cu mama minorului . Autoritatea parentală pentru copiii adoptați apare la momentul încheierii procedurii de adopție. În România există două frazări juridice
Autoritatea părintească () [Corola-website/Science/322563_a_323892]
-
la naștere. Pentru tată, dacă acesta este căsătorit în mod legal cu mama, aceasta începe tot la nașterea minorului. Dacă însă tatăl nu este căsătorit, autoritatea parentală începe la momentul recunoșterii paternității de către acesta sau prin căsătoria acestuia cu mama minorului . Autoritatea parentală pentru copiii adoptați apare la momentul încheierii procedurii de adopție. În România există două frazări juridice care reprezintă lucru: "responsabilitatea părintească" și "autoritatea părintească". Cei doi termeni s-au încetățenit deoarece, pe de o parte, în traducerile obligatorii
Autoritatea părintească () [Corola-website/Science/322563_a_323892]
-
drepturi părintești ori la anumiți copii (Art. 509 (2)). Un părinte poate să fie decăzut din exercițiul drepturilor părintești atunci când comportamentul său constituie un risc considerabil la adresa persoanei sau a bunurilor copilului. În aceste situații organismele statului însărcinate cu protecția minorului intervin pentru a separa copilul de părintele abuziv iar în urma unui proces în instanță acest părinte poate să fie decăzut din drepturile părintești. Dacă ambii părinți au fost decăzuți din drepturile părintești, se deschide o tutelă prin care un consiliu
Autoritatea părintească () [Corola-website/Science/322563_a_323892]
-
mamei, de mamă, de tatăl biologic, precum și de copil." Când în urma testului ADN se constată că tatăl prezumat (căsătorit cu mama copilului) nu este tatăl biologic, instanța de judecată îl exonerează de obligațiile parentale dar și de drepturile parentale asupra minorului. Situațiile legale născute din circumstanțele când un copil rezultă dintr-o relație extraconjugală sunt complexe din punct de vedere legal. În România, un copil născut sau conceput în timpul căsătoriei îl are ca tată prezumat pe soț. Astfel, soțul trebuie trecut
Autoritatea părintească () [Corola-website/Science/322563_a_323892]
-
mod statornic este limitat în exercitarea prerogativelor sale (drepturi și obligații) care decurg din autoritatea parentală. Această situație este evidentă mai ales în cazul situației anterioare intrării în vigoare a noului Cod Civil, în care instanțele erau obligate să încredințeze minorul spre creștere și educare unui singur părinte. Părinte care a fost lipsit de autoritatea părintească printr-o sentință definitivă și irevocabilă pronunțată anterior datei de 1 octombrie 2011 are o autoritate părintească restrânsă. Situația de limitare a autorității părintești apare
Autoritatea părintească () [Corola-website/Science/322563_a_323892]
-
Această lipsire de autoritatea parentală "de facto" se datorează imposibilității reale de se acoperi drepturile legitime, din cauza boicotului efectuat de către părintele rezident ori de către anturajului celuilalt părinte. Cazuri de acest tip pot fi Sindromul alienării părintești sau răpirea internațională de minori. În România, operează prezumția de autoritate părintească comună. Astfel, custodia unică este excepția de la regulă. (Art. 397 și Art. 398 codul civil). Ca și pe vechiul Cod al familiei, in cazul custodiei unice, "celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea
Autoritatea părintească () [Corola-website/Science/322563_a_323892]
-
droguri, infractiuni cu privire la viata sexuala, infractiuni de violenta, precum si orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de catre acel parinte a autoritatii parintesti. Anterior datei de 1 octombrie 2011, doar unul dintre părinți primea "încredințarea minorului" în urma divorțului. Pe cale de consecință, acesta exercita în mod unic anumite prerogative ale autorității părintești ca de pildă dreptul de a reprezenta copilul din punct de vedere real și de a lua anumite decizii mai importante cu privire la minor (de exemplu
Autoritatea părintească () [Corola-website/Science/322563_a_323892]
-
primea "încredințarea minorului" în urma divorțului. Pe cale de consecință, acesta exercita în mod unic anumite prerogative ale autorității părintești ca de pildă dreptul de a reprezenta copilul din punct de vedere real și de a lua anumite decizii mai importante cu privire la minor (de exemplu ieșirea din țară sau schimbarea domiciliului, a școlii, etc.). Legea oferea teoretic chiar și părintelui necustodian dreptul ""de a veghea la creșterea și educarea minorului"", drept care era însă greu aplicabil în viața de zi cu zi. În România
Autoritatea părintească () [Corola-website/Science/322563_a_323892]
-
punct de vedere real și de a lua anumite decizii mai importante cu privire la minor (de exemplu ieșirea din țară sau schimbarea domiciliului, a școlii, etc.). Legea oferea teoretic chiar și părintelui necustodian dreptul ""de a veghea la creșterea și educarea minorului"", drept care era însă greu aplicabil în viața de zi cu zi. În România, copilul născut în afara căsătoriei are aceleași drepturi precum cel născut în cadrul căsătoriei (Art 260 codul civil, Art 48 (3) Constituția României). Astfel, autoritatea părintească este comună atunci când
Autoritatea părintească () [Corola-website/Science/322563_a_323892]
-
nu pot să se ocupe singuri de copiii lor. Se pot lua măsuri de către tribunale care pot merge de la un sprijin acordat părinților până la suprimarea totală a autorității parentale. În România, pe plan penal, există infracțiunea de "relele tratamente aplicate minorului" (Art. 197), care stipulează că "Punerea în primejdie gravă, prin măsuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minorului, de către părinți sau de orice persoană în grija căreia se află minorul, se pedepsește cu închisoarea
Autoritatea părintească () [Corola-website/Science/322563_a_323892]
-
suprimarea totală a autorității parentale. În România, pe plan penal, există infracțiunea de "relele tratamente aplicate minorului" (Art. 197), care stipulează că "Punerea în primejdie gravă, prin măsuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minorului, de către părinți sau de orice persoană în grija căreia se află minorul, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi." Pe plan civil, se poate dispune "decăderea din exercițiul drepturilor părintești" (art 508 -512
Autoritatea părintească () [Corola-website/Science/322563_a_323892]
-
de "relele tratamente aplicate minorului" (Art. 197), care stipulează că "Punerea în primejdie gravă, prin măsuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minorului, de către părinți sau de orice persoană în grija căreia se află minorul, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi." Pe plan civil, se poate dispune "decăderea din exercițiul drepturilor părintești" (art 508 -512 codul civil) aceasta putând fi parțială sau totală (în acest caz, există
Autoritatea părintească () [Corola-website/Science/322563_a_323892]
-
unor drepturi." Pe plan civil, se poate dispune "decăderea din exercițiul drepturilor părintești" (art 508 -512 codul civil) aceasta putând fi parțială sau totală (în acest caz, există posibilitatea de adopție a copiilor de către o altă familie). În România protecția minorilor este reglementată de Legea nr. 272/2004. În lipsa normelor metodologice această lege este neuniform aplicată. Legea 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie, republicata 2014, este deasemenea relevantă. Conform Recomandării 874 (1979) a Consiliului Europei (a se vedea
Autoritatea părintească () [Corola-website/Science/322563_a_323892]
-
lui Hristos a fost decapitat în 1530 la Basel. Jacobus Palaeologus, Kirilos Lucaris -Patriarhul Constantinopolului Care nu au susținut trinitatea: David Ferenc, Eossi Andras, Válaszúti György, etc. Lev Tolstoi, autorul romanului „Război și pace”. O mișcare reformată, așa-zisa Ecclesia minor, care a înflorit în Polonia timp de aproape o sută de ani în secolele al XVI-lea și al XVII-lea, a respins, de asemenea, Trinitatea, iar adepții acestei biserici au răspândit literatură în toată Europa, până când iezuiții au făcut
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
fost medicul italian Georgio Biandrata. Îndoielile lui asupra Trinității au apărut, după cât se pare, în perioada petrecută în Italia și Elveția, unde se refugiaseră numeroși antitrinitarieni. După ce s-a restabilit în Polonia, Biandrata a contribuit din plin la promovarea Bisericii Minore, cunoscute ulterior sub numele de „Frații Polonezi“. În 1563, el a devenit medicul și consilierul lui Sigismund și s-a mutat în Transilvania. Un alt învățat din Transilvania care a contestat Trinitatea a fost Francisc David, superintendent al Bisericii Reformate
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
și de a participa la viața instituțiilor școlare (asociații ale părinților elevilor, festivități...). Nu există astfel de programe în România. Din contră există multe unități școlare și medicale care de multe ori refuză părintelui căruia nu i-a fost încredințat minorul, accesul în incinta unității sau furnizarea de informații relativ la minor.
Dreptul de supraveghere () [Corola-website/Science/322578_a_323907]
-
părinților elevilor, festivități...). Nu există astfel de programe în România. Din contră există multe unități școlare și medicale care de multe ori refuză părintelui căruia nu i-a fost încredințat minorul, accesul în incinta unității sau furnizarea de informații relativ la minor.
Dreptul de supraveghere () [Corola-website/Science/322578_a_323907]
-
referitoare la "dezvoltarea copilului", care pleda pentru "protecția copilului" împotriva , și a . În Europa, această perioadă s-a caracterizat prin deschiderea unui număr considerabil de instituții publice de ocrotire, școli și instituții separate pentru copii delincvenți, precum și de tribunale pentru minori. După Primul Război Mondial, ideea drepturilor copilului a captat pentru prima dată atenția lumii. În 1924, Liga Națiunilor a adoptat Declarația de la Geneva. În 1959, Organizația Națiunilor Unite a adoptat Declarația drepturilor copilului. Spre sfârșitul anilor ‘60, s-a pus
Drepturile copilului () [Corola-website/Science/322591_a_323920]