70,637 matches
-
exterior despre scurgerea timpului, timp în care ritmul somn-veghe așa cum se stabilește el în mod liber a cunoscut anumite modificări. În medie el este doar puțin mai lent decât ritmul nichtemeral de 24 de ore. O altă situație experimentală creată constă în a observa în ce măsură orologiul intern se poate regla după unele repere externe alese, astfel încât să suscite un ritm diferit de cel nichtemeral. De exemplu, doi psihologi germani au trăit o lună într-o grotă după un ritm de 28
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
în care evoluează reacția de orientare depinde de semnificația stimulilor care au provocat-o. Stingerea reacției de orientare comportamentale, echivalentă cu fenomenul de obișnuire din sistemele senzoriale specifice și nespecifice, reprezintă unul din mecanismele elaborate ale neatenției selective. Mecanismul probabil constă în inhibiția descendentă a mecanismelor nespecifice. 3.2. Rezistența atenției la factori perturbatori Problema factorilor care distrag atenția are un aspect practic de netăgăduit, deoarece concentrarea atenției reprezintă condiția fundamentală a oricărei activități productive. Indicatorul de bază al capacității unor
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
reduce volumul atenției, de aceea acest aparat poate fi folosit și pentru determinarea gradului de solicitare al unei activități. 2) Stabilitatea atenției, reprezintă menținerea de durată, persistența în timp a orientării și concentrării asupra aceluiași obiect sau activități. Stabilitatea nu constă în încremenirea atenției, ci presupune anumite fluctuații, dar care nu întrerup orientarea de bază a activității Fenomenul fluctuației iese în evidență în experimentele în care activitatea solicitată este ușoară dar monotonă (bifare de cifre, litere sau calcule simple aritmetice). Într-
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
regiuni parțial înhibate ale scoarței cerebrale și care nu cer controlul atenției). Simultaneitatea se realizează și în cadrul unui câmp perceptiv mai larg, prin alternanța rapidă a atenției de la o activitate la alta, pe seama extinderii focarului de excitație optimă. 5) Mobilitatea constă în deplasarea și orientarea atenției de la un obiect la altul în intervalele cerute de desfășurarea activității. Mobilitatea este rezultatul deplasării rapide a focarului de excitabilitate optimă, care la rândul său presupune mobilitatea proceselor nervoase. Este vorba despre o schimbare voluntară
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
piesa verticală iar cealaltă piesa orizontală. Verticala rămâne fixă iar subiectul alunecă orizontala în sus și în jos pe vertica1ă, oprindu-se la poziția care, pentru el, va realiza cea mai plăcută formă. Metoda rangului sau a ordinii de merit constă în prezentarea simultană în fața subiectului a mai multor obiecte sau situații stimuli, cerându-i să le înșiruie după rang alegând întâi obiectul cel mai plăcut, apoi pe următorul până ce le-a așezat pe toate de la cel mai plăcut până la cei
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
sens, ideile sale nu-i aparțin în totalitate, fiind rezultatul atitudinilor teologice și filozofice ale elitei intelectuale a iudaismului alexandrin, căreia îi sunt atribuite și alte opere scrise în greacă. Alexandria era metropola intelectuală incontestabilă a iudaismului elenist. Documentele epigrafice constau îndeosebi în prezența unor inscripții funerare foarte laconice, grecești sau latinești (foarte rar). Cuvintele evreiești reduse la prezența unor formule uzuale, precum Shalom! (pace, bunăstare) sau Shalom al Israel! (Pace peste Israel!), folosite rar, devin o aluzie evidentă la cauzele
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pretoriene primeau cantități uriașe de daruri imperiale, prin Septimius Severus (193-211), ridicat la funcția supremă în stat chiar cu sprijinul armatei, fiecare soldat în momentul lăsării la vatră, după circa 25 de ani de serviciu militar, putea primi praemia militiae, constând în 3.000 de denarii. Succesiv, apariția anumitor dificultăți în vederea onorării recompensei din partea trezoreriei imperiale a fost depășită prin atribuirea de pământuri. Concomitent s-au înmulțit până și concesiunile de imunitate pentru soldații care abia obțineau missio honesta și missio
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
staționate de-a lungul Rinului și al Dunării, în Britannia și în Africa. Acest cult, potrivit crezului lor, putea oferi soldatului anumite protecții realizabile prin gesturi exterioare: abluțiuni, ritualuri de pocăință și purificare preluate de la cultul mazdeic și un ascetism, constând în continență și abstinență pentru a tempera bărbatul în lupta interioară. Acestor gesturi li s-au adăugat și alte încercări practice, care îl ajutau pe cel inițiat să se formeze în arta curajului și a constanței, în vederea creării unui soldat
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cultului imperial, propagând ideologia unui sistem de guvernare concentrat într-o singură persoană. Religia antichității se proiecta pe plan național trecând cu vederea atât trăirea religioasă individuală, care se regăsea în detaliile cultelor misterelor, cât și cea universală. Libertatea religioasă consta în participarea la serviciile de cult care, simultan, era și un act juridic ce implica raportul do ut des cu divinitatea. Dar și în acest ultim caz afirmarea conștiinței individuale era absentă. Odată cu supunerea popoarelor, romanii primeau și divinitățile acestora
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
să nu ai alți dumnezei în afară de mine (Ex 20, 2-3)-, ne indică fundamentul tuturor aserțiunilor ulterioare: unicitatea divină pretinde o relație exclusivă Dumnezeu-creatură. Conceptul care se evidențiază cel mai mult între prima și a cincea poruncă de a nu ucide, constă în aspectul violenței considerate ca o idolatrie, prin respingerea violenței, a forței fizice, a virtuții războinice și a sacrificiilor sângeroase etc. elemente prezente în toate civilizațiile Vechiului Testament, reinterpretate în adevărata lor lumină de noutatea evanghelică. * Enunțarea simplă, originară și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a devenit o necesitate stabilă pe limesul Imperiului, s-a menținut sistemul înrolării voluntare, s-a redus numărul legiunilor iar permanența soldaților a fost stabilită în jurul a 25 de ani, la sfârșitul cărora veteranul avea dreptul la o indemnizație economică, constând într-o sumă de bani ori a unei bucăți de pământ. Legiunile, în care luptau cetățenii romani, au fost integrate ca auxilia, compuse din provinciali cărora, în momentul lăsării la vatră, le era oferită mult râvnita cetățenie romană. Practic, serviciul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
față de Dumnezeu..., respingând astfel acuzația de izolare adusă creștinilor. Creștinii nu fugeau de responsabilitățile civile și nici de funcțiile publice din dezinteres față de res publica, fiind implicați în buna desfășurare a rolului lor social. Pentru Origene, înstrăinarea creștinilor față de Imperiu consta în detașarea de activitățile strict pământești, din dorința preocupării pentru cele cerești, care educă omul spre Dumnezeu. Ideea prezentă deja în Ad Diognetum, denotă o nouă concepție despre individ: în timp ce statul păgân folosea omul numai pentru sine, creștinismul era orientat
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
legat de Biserica oficială, Tertulian ar fi aprobat serviciul militar, pentru a-l condamna după ce a trecut la montanism, nu este sustenabilă istoric. În Apologeticum, scriitorul cartaginez vrea să le clarifice păgânilor cine sunt adevărații creștini și în ce anume constă contribuția lor față de stat. Polemica nu este adresată Imperiului ca atare ci fundamentului religios idolatric. În Apologeticum, 42, 2-3, creștinii sunt prezentați ca niște elemente ce participă deplin la viața socială, deși nu se face nici o mențiune despre funcțiile civile
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
domniei militariste a Severilor precum beneficiarii și speculatores. Creștinul nu cunoaște răzbunarea (cf. Mt 5, 38-44; cf. Rom 12, 19-21) și nici nu poate colabora cu statul la uciderea altor oameni, chiar dacă aceștia se dovedesc vinovați. Nota caracteristică a creștinului constă în identitatea sa de fiu al păcii (cf. Lc 10, 6; cf. 1Cor 6, 7) în sens mistico-spiritual și social; folosirea armelor de către soldatul lui Cristos ar fi putut să contribuie la apariția sentimentelor păcătoase în sufletul său. Printr-o
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
originea tuturor violențelor. Ideea preluată din episodul lui Cain și Abel îl duce pe scriitorul creștin la concluzia că nu doar cel care comite fapta este un criminal, ci și cel care are inima plină de ură. Gravitatea acestei atitudini constă în refuzul darurilor lui Dumnezeu: dreptatea și pacea. În aceste condiții, omul care nu se regăsește în sintonie cu Creatorul său și din reflex își urăște fratele, imaginea Domnului, răstoarnă semnificația lucrurilor create; fierul ce trebuia folosit pentru cultivarea pământului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
aduce un serviciu enorm statului prin îndepărtarea potrivnicilor și favorizarea păcii. În concluzie, ideea nonviolenței creștine, chiar și în gândirea lui Ciprian, este strâns legată de cea din militia Christi și considerată ca o luptă cotidiană al cărei apogeu poate consta și în martiriu. 2.2.7. Arnobius Orientat spre creștinism de pesimismul său față de natura umană, Arnobius (255-327) vedea fundamentul Imperiului roman în vexațiune și războaie. Un astfel de exemplu ne este oferit de Adversus nationes, I, 6, inserată în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
să infirme obiecția de conștiință față de serviciul militar. Până la reforma luterană, datorită scrierilor sale, nu au mai apărut opozanți față de serviciul militar. Mai mult chiar, regulile episcopului african au fost acceptate și s-au impus ca normă a Bisericii, fapt constat de el însuși prin sentințele unor eminenți scriitori creștini, papi și episcopi, care au sancționat îndatorirea precisă a creștinului de implicare în apărarea frontierelor patriei aflate în pericol. Bazându-și afirmațiile cunoscutul episod al lui Ioan Botezătorul, Augustin considera serviciul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
din Cezareea Palestinei, care, fiind investit de un înalt grad militar și ilustru, datorită originilor sale nobile și bogățiilor sale, a fost decapitat pentru că l-a mărturisit pe Cristos. Cazul este cu atât mai surprinzător cu cât însuși K. Baus constată cu uimire cum istoricul cezareean vorbește despre o perioadă în care toate Bisericile petreceau în pace și, în același timp, un creștin (nu este singurul caz!) este judecat pentru un simplu denunț și, mai mult chiar, trimis la moarte datorită
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
unor mărimi fundamentale în chimie ca: echivalent și masă moleculară, experimentarea unor reacții chimice redox și de hidroliză etc. Conținutul lucrărilor corespund programei analitice a disciplinei de chimie anorganică. Noutatea pe care o aduce acest manual față de celelalte apărute anterior constă în faptul că a fost conceput ca metodologie pe baza unor principii ale învățământului programat: al pașilor mici, al progresului gradat, al întăririi imediate a cunoștințelor, al răspunsurilor corecte, al participării active și al ritmului individual de studiu. Deși aceste
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
diferite) și sublimarea. În această lucrare ne vom ocupa de purificarea substanțelor prin recristalizare și distilare. 2.1. Recristalizarea are la bază proprietatea substanțelor de nu include substanțe străine în momentul formării lor. Această metodă se aplică substanțelor solide și constă în dizolvarea într-un solvent potrivit, la cald, a substanței impure, purificarea soluției prin filtrare și separarea din nou a substanței din soluție sub formă cristalină, prin răcire sau concentrare sau prin schimbarea compoziției solventului. Separarea cristalelor substanței de lichidele
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
încălzește eprubeta, iar după câteva momente se observă apariția cristalelor de clorură de amoniu pe dop. În același mod se poate proceda si pentru naftalină sau a clorură de amoniu. 4. Distilarea apei (la presiune atmosferică) Dispozitivul pentru distilarea obișnuită constă dintr-un balon Würtz (1), balon cu tub lateral, în gâtul căruia se introduce un termometru (2) prin intermediu unui dop (8). Rezervorul termometrului trebuie să fie complet învăluit în vaporii lichidului care distilă. Tubul lateral al balonului este introdus
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
și la nișă. Fluorul și clorul sunt gaze, bromul este lichid iar iodul este solid. Fluorul se dizolvă în apă, cu descompunere, datorită afinității mari față de hidrogen. Clorul și bromul se dizolvă în apă suferind două procese : unul fizic, care constă în dizolvarea propriu -zisă și unul chimic (reacție de disproporționare). Pe degajarea oxigenului eliberat prin descompunerea HClO se bazează acțiunea decolorantă și dezinfectantă a apei de clor. Microbii patogeni din apă sunt distruși prin acțiunea oxigenului în stare născândă. De
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
gratificat că, aici, la "capătul lumii", cineva îl citește și apreciază. Într-adevăr, suntem, încă, "la capătul lumii", iar efortul de a ne autoreprezenta pe scena academică ține, prea adeseori, seama de colosalul prăpastiei dintre "noi" și "ceilalți". Ba chiar, constat cu tristețe, suntem autentice "mistere" unii pentru alții, în chiar comunitatea academică ale cărei interese s-ar cădea să le articulăm. Lăsând, însă, la o parte aceste bizare efecte ale celebrării individualismului în România, proiect american desăvârșit, în ultimii douăzeci și cinci
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
care Chapman a întâmpinat dificultăți în ce privește obținerea unui spațiu în Coatesville care să găzduiască actul său discursiv și, în mod sigur, ne intrigă, de-a dreptul, faptul că pastorul a vorbit în fața unui public alcătuit din numai trei persoane. Explicația constă, ne lămurește profesorul Black poate chiar înainte ca noi, cei care îl citim, să "apucăm" să ne punem întrebările respective în "natura evenimentului", cu alte cuvinte, ocazia care prilejuiește evenimentul discursiv pe care îl discutăm. Iată ocazia: cu un an
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
71 pe care pastorul a resimțit-o atunci când a întâmpinat tot felul de obstacole, în încercarea de a găsi atât un loc, cât și un public pentru discursul său. Edwin Black încheie prezentarea lui Chapman spunând că "discursul acestuia a constat în predica sa"72, după care îi "dă cuvântul" pastorului. Să urmărim, în rezumat, cuvintele acestuia din urmă. Jay Chapman începe prin a anunța intenția sau planul discursului său, acela de a "comemora aniversarea uneia dintre cele mai oripilante crime
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]