63,787 matches
-
generalului Denikin. Mirski a emigrat în Marea Britanie în anul 1921. A predat literatura rusă la Universitatea din Londra și a publicat un studiu de referință intitulat "O istorie a literaturii ruse: de la începuturi până la 1900". Vladimir Nabokov l-a recomandat studenților săi drept „cea mai bună istorie a literaturii ruse în orice limbă, inclusiv în limba rusă”. Această lucrare a fost urmată de "Literatura rusă contemporană, 1881-1925". Mirski a fost un membru fondator al Mișcării Eurasia și redactor-șef al publicației
D. S. Mirsky () [Corola-website/Science/336932_a_338261]
-
implementat. Între 1972 și 1988, Irina Rosetti lucrează că Asistent la Institutul de Arhitectură "Ion Mincu", la catedră lui Ascanio Damian. Se distinge prin experiența practică pe care a dobândit-o lucrând în proiectare și pe care o poate împărtăși studenților mai bine decât colegii ei care au rămas asistenți imediat după terminarea studiilor. Începând din 1989 Irina lucrează în diferite agenții de arhitectură pariziene une participa că autor și collaborator la diferite realizări de proiecte și numeroase concursuri de arhitectură
Irina Rosetti () [Corola-website/Science/337046_a_338375]
-
Nipkow a realizat experimente legate de telefonie și de transmisia imaginilor în mișcare. După absolvire, a plecat la Berlin pentru a studia științele fizice. A studiat optica fiziologică cu Hermann von Helmholtz și electrofizica cu Adolf Slaby. În timp ce era încă student, el a conceput ideea de a folosi un disc rotativ perforat în spirală (discul Nipkow) pentru a diviza o imagine într-un mozaic de puncte și linii. Această idee i-a venit în timp ce stătea singur acasă cu o lampă de
Paul Nipkow () [Corola-website/Science/337089_a_338418]
-
Washington, Columbia University din New York, la Centre canadien d'architecture, Montreal Canada, la Cité de l'architecture et du patrimoine, Paris, Franța. Pe langă informațiile despre viața arhitectului, volumul lui Cornel Samara mai cuprinde o seama de dialoguri cu foști studenți ai profesorului Simotta, dar și un număr impresionant și foarte util de imagini ale realizărilor arihtectului Simotta, fotografii, file din carnetul de schițe și reproduceri după numeroasele acuarele. Gheorghe Simotta este trecut că unul din arhitecții reprezentând modernismul român din
Gheorghe Simotta () [Corola-website/Science/337070_a_338399]
-
o proprietate de baza. Persoanele care contribuiau cu 300 de rupii (4,50 dolari) deveneau proprietari. Prințul Dwarkanath Tagore a fost primul proprietar al acelei biblioteci. Suma de 300 de rupii era o sumă destul de mare la acel moment, astfel încât studenții și cercetătorii săraci au avut acces gratuit la bibliotecă pentru o anumită perioadă de timp. Lordul Metcalfe, Guvernatorul General de la acea vreme, a transferat 4.675 volume din biblioteca de la Fort William College către Biblioteca Publică din Calcutta. Această donație
Biblioteca Națională a Indiei () [Corola-website/Science/337081_a_338410]
-
Warren Hastings au locuit în clădire, iar ultimul dintre ei a avut acolo un duel cu un membru al comitetului guvernamental. "Gazette of London" a consemnat: "Ea este destinată să fie o bibliotecă de referință, un loc de muncă pentru studenți și un depozit de materiale pentru viitorii istorici din India, în care, în măsura posibilului, să poată fi găsită și citită în orice moment fiecare lucrare scrisă despre India." După independență, Guvernul Indiei a schimbat numele Bibliotecii Imperiale în cel
Biblioteca Națională a Indiei () [Corola-website/Science/337081_a_338410]
-
o figură de primă importanță în procesul de reflecție asupra filosofiei politice. Născut în Rusia într-o familie foarte înstărită (mama lui va trimite o lungă perioadă de timp bani după revoluția din 1917), având ca unchi pe pictorul Kandinsky. Student la Berlin încă din 1920, îi întâlnește acolo pe Alexandre Koyré, Leo Strauss, și o mulțime de alți studenți care, mai târziu, vor deveni intelectuali de primă mână. După o teză de doctorat despre Soloviev cu Karl Jaspers, vine în
Alexandre Kojève () [Corola-website/Science/337095_a_338424]
-
înstărită (mama lui va trimite o lungă perioadă de timp bani după revoluția din 1917), având ca unchi pe pictorul Kandinsky. Student la Berlin încă din 1920, îi întâlnește acolo pe Alexandre Koyré, Leo Strauss, și o mulțime de alți studenți care, mai târziu, vor deveni intelectuali de primă mână. După o teză de doctorat despre Soloviev cu Karl Jaspers, vine în Franța (va fi naturalizat în 1937), unde își pierde averea din cauza unor proaste investiții financiare. Forțat să-și găsească
Alexandre Kojève () [Corola-website/Science/337095_a_338424]
-
a disprețui Statele Unite ale Americii, de aceea, n-a făcut niciodată efortul de a se întâlni cu prietenul său berlinez, care emigrase acolo, ca să predea mai întâi la New York, apoi la Chicago. El i-a trimis, cu toate acestea, câțiva studenți, mai ales pe Allan Bloom și pe Stanley Rosen. Gustul lui Kojève pentru politică l-a făcut să țină o corespondență cu juristul constituționalist Carl Schmitt care, după cel de-al Doilea Război mondial, din cauza afinităților sale în 1932 pentru
Alexandre Kojève () [Corola-website/Science/337095_a_338424]
-
prisma căreia fotografia era considerată doar un element menit să umple spațiul, doar un mod de a jongla vizual un text, cu scopul de a atenua monotonia acestuia. A promovat rolul și importanța fotografiei în presa scrisă, susținând prelegeri în fața studenților de la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, din cadrul Universității București, fiind invitat la cursurile susținute de către colegii din cadrul Centrului Român pentru Jurnalism de Investigație (CRJI). Mihai Vasile a fost inițiatorul retrospectivelor fotografice de presă din România, acestea devenind, în timp
Mihai Vasile () [Corola-website/Science/337121_a_338450]
-
Litere și Filosofie, secția limbi clasice, a Universității din București (1929-1933), absolvind magna cum laude. Participă, ca voluntar, la săpăturile arheologice de la Histria. Își continuă studiile la École Pratique des Hautes Études din Paris între anii 1933 și 1936, fiind student al lui Alfred Ernout și Jules Marouzeau, apoi predând ca lector de limba română la Universitatea Sorbona până în 1938. Reîntors în România, este numit asistent (1938-1939; 1940-1943) la Catedra de limba greacă, apoi la cea de limba latină (condusă de
Victor Buescu () [Corola-website/Science/337122_a_338451]
-
de Gatit", a debutat pe PBS în octombrie 2012. În fiecare săptămână, 30 de minute episodul acoperă tehnici de gatit și elementele de bază. este bazat pe cartea cu același nume. În 1961, s-a căsătorit Andrew Stewart, pe atunci student la Yale Law School. Singurul lor copil, o fiică pe nume Alexis, s-a născut în 1965. Cuplul s-a despărțit în 1987 și a divorțat în anul 1990. Ulterior, Stewart datat Șir Anthony Hopkins, dar a pus capăt relației
Martha Stewart () [Corola-website/Science/337113_a_338442]
-
Meditațiile sunt o complementară de învățământ privat pentru elevi și studenți. Aceștia își suplimentează cunoștințele dobândite în școli, licee sau universități, cu lecții, cel mai adesea ținute de profesori la ei acasă. Începând cu 2014, Codul de Etică pentru învățământul preuniversitar prevede ca profesorilor să li se interzică să acorde meditații
Meditație (educație) () [Corola-website/Science/337137_a_338466]
-
ținute de profesori la ei acasă. Începând cu 2014, Codul de Etică pentru învățământul preuniversitar prevede ca profesorilor să li se interzică să acorde meditații propriilor elevi. Unele universități oferă meditații gratuite elevilor, pentru a atrage un număr suficient de studenți. Această activitate este puternic ne-fiscalizată. În anul 2010, "piața" meditațiilor a fost estimată la 230 de milioane de euro, în timp ce, din punct de vedere oficial, în 2008 și 2009 afacerea meditațiilor a fost de doar câte un milion de
Meditație (educație) () [Corola-website/Science/337137_a_338466]
-
guvernării monarhice, expansiunea Poloniei spre est și sprijinea o armată de voluntari. Un "Consiliu Național" slujea drept parlament provizoriu. Consilierii au insistat pe o autonomie poloneză reală și, la 21 aprilie, au primit autoritate asupra educației, instanțelor judecătorești și propagandei. Studenții erau în continuare nemulțumiți de gradul de autonomie și au organizat o grevă la 3 mai, care a dus la închiderea temporară a tuturor universităților. Între timp, proclamația președintelui SUA, Woodrow Wilson, în favoarea unei Polonii unitare și independente (la 22
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
a înțelege instrumentele din spatele postúrilor și gesturilor corpului uman. Imaginile plastice pentru studiul anatomic au devenit populare printre academiile medicale din Europa în secolele 17 și 18, mai ales că atunci a existat o lipsă de corpuri disponibile pentru disecții. Studenții la medicină s-au bazat pe aceste figuri deoarece acestea ofereau o bună reprezentare din punct de vedere anatomic. Ecorșeele (jupuiții) erau făcute să arate ca și cum pielea a fost eliminată de pe corp, expunând mușchii și vasele de sânge. Unele figuri
Ecorșeu () [Corola-website/Science/337154_a_338483]
-
pentru rubrica de „Poezie”. Publică în revistele România literară, Amfiteatru, Scînteia tineretului, Luceafărul, Ramuri, Curtea de la Argeș, Confesiuni și altele. Căsătorit cu traducătoarea și scriitoarea Gabriela Banu; doi fii - Costin Aurelian Banu și Andrei Alexandru Goci. Al. Piru: Fostul nostru student, Aureliu Goci, scrie critică literară cu pasiune și aplicațieși atacă subiecte numai de vârf: Eminescu, Arghezi, Marin Preda, Istoria și structura genurilor literare. A publicat foarte devreme cronici și recenzii, studii specializate și exhaustive, dar a amânat, până la limita ratării
Aureliu Goci () [Corola-website/Science/337155_a_338484]
-
critică literară cu pasiune și aplicațieși atacă subiecte numai de vârf: Eminescu, Arghezi, Marin Preda, Istoria și structura genurilor literare. A publicat foarte devreme cronici și recenzii, studii specializate și exhaustive, dar a amânat, până la limita ratării, debutul în volum. Student eminent, a practicat ulterior toate meseriile filologice: a fost profesor, bibliotecar, muzeograf, redactor la toate tipurile de publicații de la cotidian la reviste foarte specializate, de tip „Manuscriptum”. Avem acum, în 1992, plăcerea și motivația să-i predăm ștafeta direcției critice
Aureliu Goci () [Corola-website/Science/337155_a_338484]
-
la cursurile Facultații de Electronică și Telecomunicații ale Institutului Politehnic din București, pe care le termină în anul 1958. Participă la început la activitatea "Rugului Aprins", dar se retrage. În declarațiilor celor anchetați, este protejat de aceștia numindu-l un student de la electronică, deși îl știau bine, iar tatăl său era pe lângă calitatea de profesor și cea de cunoscut paroh la o biserică de la Foișorul de foc. Fiind fiu de preot, nu primește repartiție după absolvire, așa că se angajează ca tenor
Constantin Virgil Negoiță () [Corola-website/Science/337163_a_338492]
-
Buchman. Ei erau de la Oxford și se aflau în Africa de Sud pentru a promova mișcarea. Presa din Africa de Sud a accentuat acest nume și l-a păstrat. El s-a datorat faptului că multe dintre campaniile Oxford Group au fost sprijinite de studenții și personalul academic de la Universitatea Oxford. Și în fiecare an, între 1930 și 1937, au avut loc festivități ale mișcării la Universitate. În vara anului 1933, de exemplu, au sosit 5.000 de oaspeți pentru o parte de un eveniment
Oxford Group () [Corola-website/Science/337167_a_338496]
-
fost însoțită de reorganizarea "Gărzii Naționale", care mai târziu a devenit Poliția Națională Dominicana, în care peste foarte puțin timp preia comanda Companiei a 10-a. În 1923, înainte de numirea să că inspector al primului district militar, a participat, ca student în Ș"coala de Ofiîeri al Departamentul din Nord". În acest moment, în ciuda pregătirii sale militare, a început să se manifeste inclinațiile sale politice. În amețitoarea sa carieră în armată, a ajuns la gradul de Maior și când trupele SUA
Trujillo Dictatorul () [Corola-website/Science/337207_a_338536]
-
culegere de studii de orchestră în trei volume pentru instrumentele de coardă din orchestră. Activitatea sa de profesor în Universitatea Națională de Muzică București, la disciplinele: "muzică de cameră, orchestră, dirijat de cor și orchestră", a dus la câștigarea de către studenții claselor sale, a numeroase premii naționale și internaționale. A condus cursuri de măiestrie interpretativa de instrument, muzică de cameră, orchestră și dirijat de orchestră la: Aachen și Wuppertal (Germania), Myzpe Ramon, Arad, Natanya, Ierusalim (Israel), Cholet (Franța), Camerino (Italia). Între
Dorel Pașcu-Rǎdulescu () [Corola-website/Science/337210_a_338539]
-
Biblioteca Națională (fosta B.C.S.) unde a lucrat până în toamna lui 1975, iar următorii cincisprezece ani a fost redactor la revista „Urzica”, perioadă în care și-a descoperit și exersat componenta umoristică a scrisului. Debutează în revista Ramuri (1964). Colaborează, ca student, la Viața studențească, Amfiteatru, Luceafărul. Își ia licența cu o teză despre Vasile Voiculescu, în a cărui notă realist-magică își va scrie propriile cărți. A debutat editorial cu un volum de schițe și povestiri Mezareea (1974), recenzat în cele mai
Marius Tupan () [Corola-website/Science/337222_a_338551]
-
adelice, care ca versiuni model servesc la testarea ipotezelor cu privire la structura matematică a teoriei coardelor) și la fenomenologia hadronilor. În anii 1960 a făcut predicții concrete în legătură cu comportamentul secțiunilor în procesele de dispersie ale hadronilor, cunoscute ca relații Freund. Împreună cu studentul James A Feigenbaum, Freund a cercetat cu metode ale statisticii fizice comportamentul pieții de acțiuni înaintea căderii burselor.(1996) Freund a scris povestiri scurte care au apărut în 2008 în culegerea "West of West End“ publicata pe situl literar "Exquisite
Peter Freund () [Corola-website/Science/337245_a_338574]
-
(n. 24 martie 1945, Drăgușeni - d. 9 iulie 1999, București) a fost un filosof român. s-a născut la Drăgușeni, Galați și a copilărit la Bârlad, unde și-a făcut studiile medii. A fost student al Facultății de Istorie-Geografie a Universității din Iași între anii 1963-1966, după care a studiat la Facultatea de filosofie a Universității din București (1966-1973). După absolvirea facultății, Mititelu a refuzat să intre în câmpul muncii, în semn de protest față de
Cezar Mititelu () [Corola-website/Science/337259_a_338588]