67,494 matches
-
dar eu ar trebui să joc rolul lui Scarlett O'Hara. Așteptați și veți vedea”. Leigh a jucat rolul Ofeliei, din tragedia Hamlet, la teatrul Old Vic într-o producție a lui Olivier. Câțiva ani mai târziu, Olivier și-a amintit de un incident de-a lungul căruia Leigh și-a schimbat foarte repede starea de spirit în timp ce se pregătea să intre pe scenă. Fără o provocare aparentă, ea a început să țipe la Olivier, pentru ca ulterior să se liniștească brusc
Vivien Leigh () [Corola-website/Science/304475_a_305804]
-
insomnia și i-a permis dublurii sale să joace în locul său pentru o săptămână timp în care a fost asaltată de ziariști, prilej cu care Olivier a mărturisit că ea are abilitatea de a "vrăji presa". Membrii companiei și-au amintit de câteva certuri în cuplu care au avut loc de-a lungul călătoriei. Cel mai dramatic conflict a avut loc în Christchurch, când Leigh a refuzat să își joace rolul. Olivier a lovit-o pe aceasta peste față, iar ea
Vivien Leigh () [Corola-website/Science/304475_a_305804]
-
să îi întâlnească pe Norma Shearer, Stan și Bran și Ronald Colman. Uneori își petrecea întreaga zi în fața sediilor Paramount Pictures sau Columbia Pictures, apoi patina până la Brown Derby pentru a urmări vedetele care veneau să ia masa acolo. Își amintește că i-a văzut acolo pe Cary Grant, Marlene Dietrich și Mae West, despre care aflase că veneau regulat în fiecare vineri seara. Bradbury și-a petrecut tinerețea citind și scriind, spunând de mic că va urma "una dintre arte
Ray Bradbury () [Corola-website/Science/304485_a_305814]
-
Notre Dame". Al doilea s-a petrecut în 1932, când un anume Mr. Electrico l-a atins pe nas pe tânăr cu o sabie electrificată în timpul unui carnaval, făcându-i părul să se ridice și strigând: "Trăiește veșnic!" Bradbury își amintește: "Am simțit că întâlnirea cu Mr. Electrico a produs ceva ciudat și minunat... [mi-]a dat un viitor... Am început să scriu și am făcut asta în fiecare zi timp de 69 de ani." Ia vârsta aceea a început Bradbury
Ray Bradbury () [Corola-website/Science/304485_a_305814]
-
reținut povestirea "Homecoming", care avea să câștige ulterior un loc în lista The O. Henry Prize Stories of 1947. Imediat după absolvirea liceului, Bradbury l-a cunoscut pe Robert Heinlein, pe atunci în vârstă de 31 de ani. Bradbury își amintea acel moment: "Era bine-cunoscut și scria un SF umanist care m-a încurajat să abordez o scriitură umanistă, nu una mecanicistă." Prima povestire publicată de el a fost"Hollerbochen's Dilemma", care a apărut în fanzinul "Imagination!" în ianuarie 1938
Ray Bradbury () [Corola-website/Science/304485_a_305814]
-
2009, când s-a retras din circuit. Bradbury a fost un susționător fervent al sistemului bibliotecilor publice și a ajutat la strângerea de fonduri pentru a împiedica închiderea din motive de reduceri bugetare a câtorva biblioteci din California. El a amintit din trecutul său că "bibliotecile m-au crescut " și că a evitat colegiile și universitățile, comparând lipsa sa de bani din timpul Crizei cu studenții contemporani săraci. El și-a exprimat scepticismul cu privire la tehnologia modernă opunându-se conversiei operei sale
Ray Bradbury () [Corola-website/Science/304485_a_305814]
-
înainte în operele sale, cum ar fi ideea bancomatelor și a câștilor audio și Bluetooth din "451ș Fahrenheit", sau conceptul inteligenței artificiale din "I Sing the Body Electric]]". Câțiva fani celebri ai lui Bradbury i-au adus un omagiu autorului amintind influența operei acestuia asupra carierelor și creațiilor lor. Regizorul Steven Spielberg a declarat că Bradbury a fost "muza [lui] în marea parte a carierei [sale] SF... El este nemuritor în lumea SF-ului, fanteziei și imaginației". Scriitorul Neil Gaiman a
Ray Bradbury () [Corola-website/Science/304485_a_305814]
-
era, prin coincidență, Walter Bradbury - l-a întrebat dacă povestirile nu pot fi legate laolaltă într-o culegere de povestiri. Acesta i-a dat și ideea titlului: "I-ai putea spune “Cronicile marțiene.” Bradbury a agreat ideea și și-a amintit că, în 1944, realizase schița unei cărți a cărei acțiune se petrecea pe Marte. A stat treaz întreaga noapte și a bătut la mașină o schiță a manuscrisului, pe care i-a înmânat-o a doua zi editorului de la Doubleday
Ray Bradbury () [Corola-website/Science/304485_a_305814]
-
după scenariul filmului "The Alien" din 1967, al regizorului bengalez Satyajit Ray. Ray considera că „"E.T." nu ar fi fost posibil fără scenariul lui "The Alien", care era disponibil în Statele Unite în copii pentru mimeografe.” Spielberg a negat această acuzație, amintind de faptul că „Eram abia la liceu în perioada în care acest scenariu circula la Hollywood.” Revista "Star Weekend" contestă afirmația lui Spielberg, demonstrând faptul că el a absolvit cursurile liceale în 1965 și și-a început cariera de regizor
E.T. Extraterestrul () [Corola-website/Science/304486_a_305815]
-
E.T. și Isus. Andrew Nigels a descris povestea lui E.T. ca fiind „crucificată de știința militară” și „înviată de dragoste și credință”. Conform biografului lui Spielberg Joseph McBride, Universal Pictures s-a adresat direct pieței creștine, cu un poster care amintește de "Crearea lui Adam" a lui Michelangelo și un logo reprezentat de cuvântul „Pace”. Spielberg a răspuns spunând că nu a intenționat să facă din film o parabolă religioasă, glumind „ Dacă m-aș fi dus la mama mea și i-
E.T. Extraterestrul () [Corola-website/Science/304486_a_305815]
-
lansare a strâns 68 de milioane de dolari în total, cu 35 de milioane din Canada și Statele Unite. Schimbările aduse filmului, în special scenei evadării, au fost criticate pentru corectitudine politică. Peter Travers de la "Rolling Stone" s-a întrebat, „Vă amintiți de acele pistoale pe care le purtau agenții? Mulțumită miracolului digital, sunt acum niște stații de emisie-recepție fluturate în aer... Asta e ceea ce două decenii au reușit să dăuneze libertății de exprimare?” Chris Hewitt de la "Empire" a scris că, „Schimbările
E.T. Extraterestrul () [Corola-website/Science/304486_a_305815]
-
le avea pe cele două personaje principale ale filmului zicând la revedere vizitatorilor pe nume. În 1998, E.T. a primit licența pentru a fi difuzat în cadrul anunțurilor de interes public produse de Progressive Corporation. În acestea, vocea lui E.T. le amintea șoferilor să-și pună centura de siguranță. Au fost plasate în mai multe locuri din Statele Unite semne rutiere cu un E.T. stilizat purtând o centură de siguranță. În următorul an, British Telecommunications a lansat campania „Stay in Touch”, cu E.T.
E.T. Extraterestrul () [Corola-website/Science/304486_a_305815]
-
tatăl său fiind un trompetist în trupa Bob Millar Band, o trupă de fanfară semi-profesională. Soții Dwight au fost mari colecționari de discuri și i-au prezentat lui John cei mai populari cântăreți și muzicieni ai vremii iar John își amintește că a fost imediat prins de muzica rock and roll după ce mama sa a cumpărat discuri cu Elvis Presley și Bill Haley & His Comets în 1956. John a început să cânte la pian la vârsta de 3 ani și, în
Elton John () [Corola-website/Science/304513_a_305842]
-
insultat clasa politică, afirmând în mod public că în cazul în care furnizarea de boi s-ar dovedi insuficientă, boierii vor fi înjugați la care în locul acestora; această acuzație a fost reluată de Ion Ghica în amintirile sale. El a amintit și despre insatisfacția crescândă față de noua stăpânire și că țăranii erau în mod special supărați din cauza manevrelor continue de pe teritoriul Principatelor. Per total, rusofilia din cele două Principate pare să fi suferit o lovitură majoră. În ciuda confiscărilor, statisticile vremii arată
Regulamentul organic () [Corola-website/Science/304502_a_305831]
-
care conțin spații deschise consacrate unor ceremonii și spectacole de caracter ritual, precum concursuri de gimnastică, dansuri, tauromahii etc. Aparitia unor simboluri de suveranitate ca securea dublă (labrysul) și coarnele de taur stilizate conferau palatelor cretane prestigiu și sacralitate-elemente ce amintesc de legenda regalității justițiare a lui Minos. Rolul comercial și politic al Cretei în lumea egeeană din prima jumătate a mileniului II î.Hr. a fost major. Întemeiată pe câteva elemente de origine diversă-abundența uneltelor de bronz și absența cositorului, legendele
Civilizația minoică () [Corola-website/Science/304501_a_305830]
-
trebuie spus că, în anumite cazuri, autoritățile au pus capăt violențelor bandelor locale. În vara anului 1945 au fost mai multe incidente și masacre locale ale populației germane, descrise într-un studiu al "European University Institute" din Florența. Altă sursă amintește de masacrul de la Postoloprty și zonele adiacente, unde 763 de oameni au fost uciși, și estimează că numărul victimelor din Brno ar fi de 800 de oameni. Aproximativ 10.000 de civili internați în lagărele de muncă au murit în
Strămutarea și expulzarea germanilor după al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304521_a_305850]
-
de 5 km de Euskirchen fiind în aceea vreme o încrucișare de drumuri romane cu un centru comercial. Între anii 500 și 800 pe locul unde se află azi Annaturmplatz (Turnul Ana) era o așezare francă, în anul 870 este amintit prima oară denumirea de Euskirchen alăturându-se așezările Disternich, Rüdesheim și Kessenich. Prin anii 1151 va fi Martinkirche (biserica Martin) extinsă și biserica St. Georg clădită, precum prin 1270 va fi apărarea orașului prin o serie de șanțuri și valuri
Euskirchen () [Corola-website/Science/304553_a_305882]
-
lungime de 1.450 m, având șapte turnuri, și patru porți.Până la mijlocul secolului XX circula un tren în districtul Euskirchen pe o cale ferată îngustă, numit de popor "Flutsch", există și azi o cârciumă cu denumirea "In de Flutsch", amintind celor mai în vârstă de trenuleț. Euskirchen are o structură economică complexă, din anul 1879 există în localitate o fabrică de zahăr (Pfeifer & Langen). Ramura industriei textile a fost reprezentată printr-o serie de fabrici de pânză, care însă n-
Euskirchen () [Corola-website/Science/304553_a_305882]
-
impresionist Whistler ca o operă inovatoare, precursoare a unei noi direcții, este ceva mai mult decât simplul portret al unei tinere femei. Pânza reprezintă cu adevărat întruparea vitalității, forței, energiei și bucuriei vieții. Portretele de acest gen ale lui Hogarth amintesc de creațiile lui Frans Hals. Cu mijloace artistice economice, Hogarth reușește să redea cu măiestrie mimica și sentimentele și, prin urmare, caracterul personajelor portretizate. Caracterul desăvârșit al tabloului este completat de cromatica armonioasă a compoziției. Petele de culoare modelează și
William Hogarth () [Corola-website/Science/304570_a_305899]
-
200 de reprezentații la "Théâtre de la Renaissance". În piesă a debutat o nouă vedetă pariziană, cântăreața Louise Théo. Cea mai apreciată operă offenbachiană din această perioadă a devenit însă "Madame l'Archiduc", lansată în stagiunea de iarnă din 1874. Ea amintea aproape cu duioșie de lumea nu demult apusă a aristocrației, cu o intrigă bazată pe substituiri de personaje. Renumele unui om de o generozitate neobișnuită îl făcea pe Offenbach să fie des înconjurat de cerșetori. Unul dintre aceștia a avut
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
se pot admira panorama Saharei și stâncile risipite pe suprafața nisipurilor sale. Călătorul în Munții Ahaggar, imediat înainte de apusul soarelui, pate admira fenomene optice unice în felul lor. lumina apusului reliefează mai puternic contururile stâncilor, iar unele columne de bazalt amintesc de statui ridicate în deșert de mâinile iscusite ale unor artiști excentrici. La marginea masivului, peisajul nu mai este atât de neobișnuit. În apropiere de localitățile Tamanghasset și Tazrouk, stâncile de granit își pierd farmecul. De aici începe universul sărăcăcios
Ahaggar () [Corola-website/Science/304590_a_305919]
-
activități în lumea muzicală, a prezentat programe de discotecă (din 1970 la Casa Stundenților, Club Universitas, Disco-Ring Costinești, Rainbow-Neptun, Pârâul Rece-Predeal, Pui de Urs și Internațional-Olimp, Paradis, Meteor-Jupiter și Vox Maris Costinești) și peste 500 de spectacole pop-rock, dintre care amintim: Galele Rock "Serbările Mării", "Serbările Zăpezii"; Festivalul "Primăvară Baladelor"; câteva ediții ale Festivalului de Folk "Om Bun"; Galele Tele 7abc; concertul susținut de formația Nazareth în România; Turneul British Rock for România din februarie 1990; Turnee Holograf și Compact în
Andrei Partoș () [Corola-website/Science/304587_a_305916]
-
EUROPOP BOOK, fiind singurul ziarist român invitat la Festivalul de la Bourges din 1990 (prin amabilitatea lui Jacques Higelin) și de la Bellefort (Leș Eurockéennes, 1992 și 1993). Andrei Partoș a făcut parte din numeroase jurii folk, rock și pop, dintre care amintim câteva dintre cele mai recente: în 2002 a fost reprezentantul României pentru jurizarea pieselor din cadrul concursului intrenațional Eurovision. În decembrie 2003 a fost membru în juriul Festivalului "Om Bun", ediția a 14a. În 2003 și 2004 a fost prezent în
Andrei Partoș () [Corola-website/Science/304587_a_305916]
-
și 33 m lățime, se găsea un suport lung de 33 m, lat de 27 m și înalt de 22 m. Pe acesta se înalță templul funerar propriu-zis, susținut de 39 de coloane, având 39 m fiecare (singura parte ce amintea arhitectură greacă tradițională). Imediat deasupra acoperișului se mai înaltă o piramidă cu 24 de trepte, pe al carei vârf trunchiat era așezată cvadriga. Cu o înălțime totală de 49 m, mausoleul ar fi putut echivala în zilele noastre cu o
Mausoleul din Halicarnas () [Corola-website/Science/304601_a_305930]
-
dus la instalarea în sus-numitele țări a unor guverne privite de criticii administrației americane ca regimuri marionetă. Există un număr în creștere de analiști antisioniști care susțin teoria conform căreia Statele Unite ar fi un stat marionetă a sioniștilor, acești politologi amintind de existența unui așa-numit guvern sionist de ocupație. Susținătorii acestei teorii afirmă că anumite conflicte internaționale sunt generate pentru a proteja interesele sioniștilor. Un punct de vedere opus din cercurile radicale de stânga este acela că Israelul este un
Stat marionetă () [Corola-website/Science/304600_a_305929]