63,729 matches
-
R. Kaplan, E. Service, G. Lenski etc. Înrudită cu aceste teorii este cunoscuta teorie a decolării a lui Rostow, pe care au pariat optimiștii, de la Rostow însuși până la Jefery Sachs, cu bine cunoscuta și trista teorie a terapiei de șoc. Teoriile modernizării Teoria diferențierii structurale Să reținem, mai întâi, că, în viziunea teoriilor modernizării, dezvoltarea este totuna cu procesul de modernizare, adică se datorează influențelor induse de societățile moderne asupra celor încă „tradiționale”. Una dintre teoriile modernizării i se datorează lui
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
E. Service, G. Lenski etc. Înrudită cu aceste teorii este cunoscuta teorie a decolării a lui Rostow, pe care au pariat optimiștii, de la Rostow însuși până la Jefery Sachs, cu bine cunoscuta și trista teorie a terapiei de șoc. Teoriile modernizării Teoria diferențierii structurale Să reținem, mai întâi, că, în viziunea teoriilor modernizării, dezvoltarea este totuna cu procesul de modernizare, adică se datorează influențelor induse de societățile moderne asupra celor încă „tradiționale”. Una dintre teoriile modernizării i se datorează lui Smelser și
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
cunoscuta teorie a decolării a lui Rostow, pe care au pariat optimiștii, de la Rostow însuși până la Jefery Sachs, cu bine cunoscuta și trista teorie a terapiei de șoc. Teoriile modernizării Teoria diferențierii structurale Să reținem, mai întâi, că, în viziunea teoriilor modernizării, dezvoltarea este totuna cu procesul de modernizare, adică se datorează influențelor induse de societățile moderne asupra celor încă „tradiționale”. Una dintre teoriile modernizării i se datorează lui Smelser și este cunoscută ca teoria diferențierii structurale. Să începem printr-o
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
teorie a terapiei de șoc. Teoriile modernizării Teoria diferențierii structurale Să reținem, mai întâi, că, în viziunea teoriilor modernizării, dezvoltarea este totuna cu procesul de modernizare, adică se datorează influențelor induse de societățile moderne asupra celor încă „tradiționale”. Una dintre teoriile modernizării i se datorează lui Smelser și este cunoscută ca teoria diferențierii structurale. Să începem printr-o examinare sumară a teoriei lui Smelser. Prin modernizare, afirmă Smelser, o structură complicată care îndeplinise până atunci funcții multiple este divizată în mai
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
reținem, mai întâi, că, în viziunea teoriilor modernizării, dezvoltarea este totuna cu procesul de modernizare, adică se datorează influențelor induse de societățile moderne asupra celor încă „tradiționale”. Una dintre teoriile modernizării i se datorează lui Smelser și este cunoscută ca teoria diferențierii structurale. Să începem printr-o examinare sumară a teoriei lui Smelser. Prin modernizare, afirmă Smelser, o structură complicată care îndeplinise până atunci funcții multiple este divizată în mai multe structuri specializate ce îndeplinesc doar o funcție; funcțiile sunt aceleași
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
totuna cu procesul de modernizare, adică se datorează influențelor induse de societățile moderne asupra celor încă „tradiționale”. Una dintre teoriile modernizării i se datorează lui Smelser și este cunoscută ca teoria diferențierii structurale. Să începem printr-o examinare sumară a teoriei lui Smelser. Prin modernizare, afirmă Smelser, o structură complicată care îndeplinise până atunci funcții multiple este divizată în mai multe structuri specializate ce îndeplinesc doar o funcție; funcțiile sunt aceleași, dar, în noul context, ele sunt mai eficient îndeplinite. Exemplul
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
este aceea creată de absența unei instituții coordonatoare, care ar urma să joace și rolul unor instituții de protecție (familia, de pildă, nu-și poate proteja membrii în fața injustițiilor la locul de muncă etc. - Coleman, 1968). Tranziția, în lumina acestei teorii, este un termen impropriu folosit pentru a desemna un proces de dezagregare a vechilor sisteme funcționale în subsisteme cu funcții specifice, lipsite însă de o instanță supracoordonatoare, singura care ar putea readuce ordinea în societatea astfel divizată. Putem spune, iată
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
să le rezolve mai întâi și abia după aceea pot spera să intre într-o fază de dezvoltare propriu-zisă. Partizanii paradigmei tranziției au trebuit, sub presiunea situațiilor „necanonice”, adică proprii unor situații diferite de cele pentru care au fost elaborate teoriile modernizării, să admită „devieri” de la teoria standard, pe care le-au încadrat în ceea ce au numit „crize ale modernizării”, vrând să sugereze că acestea ele însele sunt tranzitorii și că, în cele din urmă, procesul dominant, acela al modernizării și
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
abia după aceea pot spera să intre într-o fază de dezvoltare propriu-zisă. Partizanii paradigmei tranziției au trebuit, sub presiunea situațiilor „necanonice”, adică proprii unor situații diferite de cele pentru care au fost elaborate teoriile modernizării, să admită „devieri” de la teoria standard, pe care le-au încadrat în ceea ce au numit „crize ale modernizării”, vrând să sugereze că acestea ele însele sunt tranzitorii și că, în cele din urmă, procesul dominant, acela al modernizării și deci al tranziției de la tradițional la
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
modernizării”, vrând să sugereze că acestea ele însele sunt tranzitorii și că, în cele din urmă, procesul dominant, acela al modernizării și deci al tranziției de la tradițional la modern, va reuși să le elimine. Concesia astfel făcută amenință oricum hegemonia teoriei ca atare, astfel încât schimbările în lumea a treia au fost, în mare măsură, examinate din perspectiva unei teorii diferite, aceea a crizelor. Într-o atare viziune, în condițiile în care conceptul de modernizare este utilizat pentru a desemna inclusiv trecerea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
acela al modernizării și deci al tranziției de la tradițional la modern, va reuși să le elimine. Concesia astfel făcută amenință oricum hegemonia teoriei ca atare, astfel încât schimbările în lumea a treia au fost, în mare măsură, examinate din perspectiva unei teorii diferite, aceea a crizelor. Într-o atare viziune, în condițiile în care conceptul de modernizare este utilizat pentru a desemna inclusiv trecerea de la societăți puternic fragmentate la societăți integrate, de tipul și de forma „națiunilor moderne”, „crizele modernizării”, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a satisface așteptările maselor” (apud So, 1990, p. 32). Să examinăm mai îndeaproape trăsăturile individualizatoare ale teoriiilor modernizării, trăsături care ne permit să vorbim despre o paradigmă, un mod de gândire larg împărășit de cei care devin, astfel, adepții acestei „teorii” și care sunt, totodată, „optimiștii” modernizării, adică cei ce cred că modernizare înseamnă putere implicită de a induce dezvoltare. Prezumțiile teoriilor modernizării Alvin J. So a sistematizat trăsăturile teoriei modernizării, ca paradigmă de gândire, individualizând-o, astfel, în familia mai
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
permit să vorbim despre o paradigmă, un mod de gândire larg împărășit de cei care devin, astfel, adepții acestei „teorii” și care sunt, totodată, „optimiștii” modernizării, adică cei ce cred că modernizare înseamnă putere implicită de a induce dezvoltare. Prezumțiile teoriilor modernizării Alvin J. So a sistematizat trăsăturile teoriei modernizării, ca paradigmă de gândire, individualizând-o, astfel, în familia mai extinsă a teoriilor dezvoltării. În viziunea lui Alvin J. So, teoriile modernizării împărtășesc următoarele prezumții (derivate din paradigma evoluționistă): modernizarea este
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de gândire larg împărășit de cei care devin, astfel, adepții acestei „teorii” și care sunt, totodată, „optimiștii” modernizării, adică cei ce cred că modernizare înseamnă putere implicită de a induce dezvoltare. Prezumțiile teoriilor modernizării Alvin J. So a sistematizat trăsăturile teoriei modernizării, ca paradigmă de gândire, individualizând-o, astfel, în familia mai extinsă a teoriilor dezvoltării. În viziunea lui Alvin J. So, teoriile modernizării împărtășesc următoarele prezumții (derivate din paradigma evoluționistă): modernizarea este o schimbare socială unidirecțională, progresivă, graduală și ireversibilă
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sunt, totodată, „optimiștii” modernizării, adică cei ce cred că modernizare înseamnă putere implicită de a induce dezvoltare. Prezumțiile teoriilor modernizării Alvin J. So a sistematizat trăsăturile teoriei modernizării, ca paradigmă de gândire, individualizând-o, astfel, în familia mai extinsă a teoriilor dezvoltării. În viziunea lui Alvin J. So, teoriile modernizării împărtășesc următoarele prezumții (derivate din paradigma evoluționistă): modernizarea este o schimbare socială unidirecțională, progresivă, graduală și ireversibilă; modernizarea este un proces stadial, desfășurat în faze (fazele modernizării, care, în opinia lui
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
că modernizare înseamnă putere implicită de a induce dezvoltare. Prezumțiile teoriilor modernizării Alvin J. So a sistematizat trăsăturile teoriei modernizării, ca paradigmă de gândire, individualizând-o, astfel, în familia mai extinsă a teoriilor dezvoltării. În viziunea lui Alvin J. So, teoriile modernizării împărtășesc următoarele prezumții (derivate din paradigma evoluționistă): modernizarea este o schimbare socială unidirecțională, progresivă, graduală și ireversibilă; modernizarea este un proces stadial, desfășurat în faze (fazele modernizării, care, în opinia lui Levy, sunt faze de trecere de la tradiție la
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
o capacitate mai mare de a gestiona funcțiile identității naționale, legitimării, penetrării, participării și distribuirii decât sistemul politic tradițional” (So, 1990, p. 34); modernizarea este un proces de durată (lengthy process): este o schimbare evoluționară, nu revoluționară. Prima critică a teoriei modernizării ca tranziție de la tradițional la modern Alvin J. So consideră că teoriile modernizării „au fost formulate ca un răspuns la noul rol de conducător mondial pe care și l-a asumat SUA după al doilea război mondial” (So, 1990
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și distribuirii decât sistemul politic tradițional” (So, 1990, p. 34); modernizarea este un proces de durată (lengthy process): este o schimbare evoluționară, nu revoluționară. Prima critică a teoriei modernizării ca tranziție de la tradițional la modern Alvin J. So consideră că teoriile modernizării „au fost formulate ca un răspuns la noul rol de conducător mondial pe care și l-a asumat SUA după al doilea război mondial” (So, 1990, p. 36). În viziunea aceluiași autor, implicațiile politice ale paradigmei de gândire propuse
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
au fost formulate ca un răspuns la noul rol de conducător mondial pe care și l-a asumat SUA după al doilea război mondial” (So, 1990, p. 36). În viziunea aceluiași autor, implicațiile politice ale paradigmei de gândire propuse de teoriile modernizării sunt, în principal, două: legitimarea ordinii asimetrice a „relațiilor de putere între societățile tradiționale și moderne”; ideea societăților-lider și a legitimității rolului lor, căci, de vreme ce Occidentul și SUA sunt societăți avansate, iar oricare altă societate întârziată „este tradiționalistă și
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
societăților-lider și a legitimității rolului lor, căci, de vreme ce Occidentul și SUA sunt societăți avansate, iar oricare altă societate întârziată „este tradiționalistă și înapoiată, ultima trebuie s-o adopte pe cea dintâi ca model și linie directoare” (So, 1990, p. 36). Teoriile modernizării susțin, în al treilea rând, ideea și „politica ajutorului străin”, ca factor de ameliorare, promovată ca atare de SUA (So, 1990, p. 36). „În cazul în care ceea ce se cere este o mai mare expunere la valorile moderne și
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
moderne și mai multe investiții productive, atunci SUA pot ajuta trimițând consilieri și încurajând spațiul american al afacerilor să investească în străinătate, prin împrumuturi și prin acordarea altor ajutoare spre țările lumii a treia.” (McClelland, 1964; Bellah, 1957; Lipset, 1963). Teoria agenților dezvoltării. McClleland O altă utilizare a paradigmei moderniste în tentativa de a explica fenomenul dezvoltării o aflăm din teoria lui McClelland, pe care o vom examina în continuare. Ideea axială a lui McClelland este aceea că modernizarea și dezvoltarea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în străinătate, prin împrumuturi și prin acordarea altor ajutoare spre țările lumii a treia.” (McClelland, 1964; Bellah, 1957; Lipset, 1963). Teoria agenților dezvoltării. McClleland O altă utilizare a paradigmei moderniste în tentativa de a explica fenomenul dezvoltării o aflăm din teoria lui McClelland, pe care o vom examina în continuare. Ideea axială a lui McClelland este aceea că modernizarea și dezvoltarea devin comprehensibile prin agentul capabil să le declanșeze și să le întrețină (1964). Care este grupul social responsabil pentru modernizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a treia. Constantin Dobrogeanu-Gherea - „legea epocii dominante sau a orbitării” Unul dintre cei care au dat o formulare aproape canonică ideii că influențele și deci contactele cu lumea occidentală avansată devin sursa dezvoltării țărilor întârziate a fost Constantin Dobrogeanu-Gherea, prin teoria și legea orbitării. În lumina acestei teorii, „țările rămase în urmă intră în orbita țărilor capitaliste înaintate; ele se mișcă în orbita acelor țări și întreaga lor viață, dezvoltare și mișcare socială sunt determinate de epoca în care trăim, de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sau a orbitării” Unul dintre cei care au dat o formulare aproape canonică ideii că influențele și deci contactele cu lumea occidentală avansată devin sursa dezvoltării țărilor întârziate a fost Constantin Dobrogeanu-Gherea, prin teoria și legea orbitării. În lumina acestei teorii, „țările rămase în urmă intră în orbita țărilor capitaliste înaintate; ele se mișcă în orbita acelor țări și întreaga lor viață, dezvoltare și mișcare socială sunt determinate de epoca în care trăim, de epoca burghezo-capitalistă. Și această determinațiune a vieții
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
socială sunt determinate de epoca în care trăim, de epoca burghezo-capitalistă. Și această determinațiune a vieții și mișcării sociale ale țărilor înapoiate prin cele înaintate este însăși condiția lor de existență” (Bădescu et al., 1999). Tranziția și dezvoltarea în lumina teoriei obstacolelor Dezvoltarea interpretată ca trecere reușită de la tradițional la modern a fost interpretată de Max Weber, ne spune Davis, recurgând la o teorie a obstacolelor, „tratând dezvoltarea ca și cum ar fi o cursă lungă cu obstacole distribuite de la linia de pornire
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]