70,637 matches
-
utiliza semințele de năut în alimentație și în furajarea animalelor sau pentru prelucrări industriale, este necesară mărirea suprafețelor cultivate. Prezentul studiu abordează această problematică de actualitate și de perspectivă atât din punct de vedere teoretic cât și practic, principalul scop constând în extinderea cultivării năutului în arealul ecologic al Câmpiei Jijiei inferioare și a Bahluiului, pe baza cercetărilor științifice existente, precum și în găsirea de alternative la fertilizarea chimică a năutului. Astfel, în prima parte a materialului sunt prezentate unele aspecte referitoare
NĂUTUL by OVIDIU UNGUREANU, MIHAIL AXINTE, GINA UNGUREANU, ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/91866_a_92807]
-
referitoare la stadiul actual al cercetărilor privind biologia, sistematica și tehnologia năutului, alături de cadrul natural în condițiile ecologice de experimentare a năutului, pe plan mondial, național și zonal (regiunea de nord-est a Moldovei). Cea de-a doua parte a materialului constă în prezentarea unor date experimentale obținute la năutul cultivat în zona de nord-est a țării. S-a avut în vedere, stabilirea influenței nutrienților chimici organici, biologici și foliali asupra biologiei, producției și calității năutului, stabilirea relațiilor dintre caracteristicile morfologice, componentele
NĂUTUL by OVIDIU UNGUREANU, MIHAIL AXINTE, GINA UNGUREANU, ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/91866_a_92807]
-
producția medie la metru pătrat și apoi producția medie probabilă la hectar care se corectează prin aducerea umidității la 14% (MOSCALU T., 1969). Pe plan mondial se practică și o altă metodă de evaluare a producției la 41 năut, care constă din următoarele operațiuni: se numără păstăile de pe plantele unei probe care reprezintă 30 cm de pe un rând. în medie se fac un număr de 5-10 astfel de probe la un hectar; se determină numărul mediu de păstăi la m2; se
NĂUTUL by OVIDIU UNGUREANU, MIHAIL AXINTE, GINA UNGUREANU, ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/91866_a_92807]
-
în zonele din sudul țării. Pe aceste terenuri s-a încercat aplicarea unei tehnologii de cultivare la năut asemănătoare celorlalte leguminoase, puține fiind experiențele care să stabilească optimul tehnologic necesar creșterii și dezvoltării plantelor. Principalul scop al studiului efectuat a constat în extinderea cultivării năutului în arealul ecologic al Câmpiei Jijiei inferioare și a Bahluiului, pe baza cercetărilor științifice existente, precum și în găsirea de alternative la fertilizarea chimică a năutului. S-a avut în vedere, de asemenea, stabilirea influenței nutrienților chimici
NĂUTUL by OVIDIU UNGUREANU, MIHAIL AXINTE, GINA UNGUREANU, ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/91866_a_92807]
-
se dezintegrează prin mineralizare, eliberând elementele constituiente sub diferite forme, azotul fiind transformat cantitativ în amoniac și captat prin distilare. Tot prin Kjeldahlizare sa determinat și proteina brută.Pentru determinarea fosforului din boabe s-a folosit metoda colorimetrică. Principiul metodei constă în extragerea fosforului anorganic din boabe prin mineralizarea cu amestec de acizi minerali concentrați (HNO3 și H2SO4), după care fosforul total este dozat colorimetric cu molibdat de amoniu, în prezența unui amestec reducător format din clorură stanoasă și acid ascorbic
NĂUTUL by OVIDIU UNGUREANU, MIHAIL AXINTE, GINA UNGUREANU, ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/91866_a_92807]
-
semnificative - Împrumutate uneori În ascuns din experiența mea personală - ne permit să relevăm niște similitudini pe care mă voi sprijini apoi ca să-mi lansez sugestiile. A treia parte, cea mai importantă, este cea care a motivat scrierea acestui eseu. Ea constă Într-o serie de sfaturi simple, adunate de-a lungul unei vieți de noncititor. Sfaturile respective urmăresc să-l ajute pe cel care se lovește de această problemă de comunicare să o rezolve cât mai bine posibil - și chiar să
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Musil e de fapt aceea că atitudinea sa nu este pasivă, ci activă. Dacă numeroase persoane cultivate sunt nonlectori și, invers, dacă numeroși nonlectori sunt persoane cultivate, e pentru că nonlectura nu Înseamnă absența lecturii. Ea este o veritabilă activitate, ce constă În a ne organiza În raport cu numărul imens de cărți, astfel Încât să nu ne lăsăm copleșiți de ele. În această calitate, merită să fie apărată și chiar predată. Desigur, cel puțin pentru un ochi neexersat, nimic nu seamănă mai mult cu
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
a miza pe conexiunile infinite ale oricărei imagini prezintă un dublu avantaj. Mai Întâi, nu este necesar să-l fi citit pe Proust pentru a fi sensibil la așa ceva și e de ajuns să-l deschizi la orice pagină ca să constați asta. Apoi, ea este În mod strategic oportună, căci ajunge să justifice operația Însăși de prelevare și deci absența lecturii. Abilitatea lui Valéry constă de fapt În a explica felul În care valoarea operei lui Proust ține de remarcabila ei
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
a fi sensibil la așa ceva și e de ajuns să-l deschizi la orice pagină ca să constați asta. Apoi, ea este În mod strategic oportună, căci ajunge să justifice operația Însăși de prelevare și deci absența lecturii. Abilitatea lui Valéry constă de fapt În a explica felul În care valoarea operei lui Proust ține de remarcabila ei Însușire de a putea fi deschisă la orice pagină: Punctul de atracție al operelor sale e de găsit În fiecare fragment. Putem deschide cartea
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
va dori să supraviețuiască În amintire sau Într-un text, Anatole France va trebui să găsească pe altcineva decât pe Valéry, care se străduiește pe Întreg parcursul intervenției sale să nu Îi aducă nici un omagiu. Într-adevăr, discursul lui Valéry constă Într-un șir interminabil de perfidii la adresa predecesorului său, urmând principiul reiterat al complimentului ambiguu: Publicul i-a purtat o recunoștință infinită ilustrului meu predecesor pentru faptul de a-i fi dat senzația unei oaze. Opera sa nu uimea decât
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
vorbind, textul În mână. Pentru a ne convinge că fiecare carte despre care vorbim este o carte-ecran și un element de substituție În acest lanț interminabil care este seria tuturor cărților, e de ajuns să facem o experiență simplă, care constă În a confrunta amintirea unei cărți Îndrăgite În copilărie cu cartea „reală” și a Înțelege În ce măsură memoria noastră despre cărți și mai ales despre cele care au contat atât de mult Încât au devenit părți din noi Înșine e fără
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
camaradul său să fie prea explicit, de teamă ca Înlocuirea manuscriselor să nu fie dată În vileag de reacțiile prezentatorului , este, Într-adevăr, esențial ca majoritatea discuțiilor prilejuite de emisiune să fie cât mai ambigue cu putință, una dintre soluții constând În a vorbi despre altceva decât despre text, mai precis despre autori sau despre următorul volum. O altă posibilitate de care se folosește Gastinel constă În a face În așa fel Încât conversația să nu se poarte decât În cele
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
majoritatea discuțiilor prilejuite de emisiune să fie cât mai ambigue cu putință, una dintre soluții constând În a vorbi despre altceva decât despre text, mai precis despre autori sau despre următorul volum. O altă posibilitate de care se folosește Gastinel constă În a face În așa fel Încât conversația să nu se poarte decât În cele mai firave zone de scriere comună ale celor două cărți. Așa se Întâmplă, astfel, cu perioada Ocupației care servește drept fundal celor două lucrări, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
spun părerea mai pe larg și cu mult mai bine În legătură cu cărțile pe care, practic, am Încetat să le citesc, abținerea aceasta oferindu-mi toată distanța necesară - „vederea de ansamblu” a lui Musil - pentru a le comenta cu precizie. Diferența constă În faptul că a vorbi sau a scrie despre o carte implică un terț, prezent sau absent. Existența acestui terț deplasează sensibil activitatea lecturii, incluzând un martor hotărâtor care Îi organizează desfășurarea. E Îndeajuns de clar - am Încercat să arăt
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
cu propria sa carte interioară care Îi permit să emită o judecată, afinități care nu sunt exprimate direct În cartea lui Swallow și care, probabil, nici nu s-ar Întări, nici nu ar slăbi dacă ar citi-o. Metoda care constă În a recunoaște că nu ai citit o anumită carte, fără ca asta să te Împiedice să-ți spui părerea, ar trebui să fie, deci, cea mai răspândită. Dacă este puțin pusă În practică, asta se datorează faptului că recunoașterea nonlecturii
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
e să-ți arăți fățiș cultura, acest joc mizează pe exhibarea inculturii. N-am putea ști să zicem În ce măsură cultura și demonstrațiile pe care le facem În societate instalează o senzație arhaică de rușine, confruntându-ne cu imaginea celorlalți. Jocul constă deci În a te umili cât mai mult posibil, șansele de câștig fiind cu atât mai mari cu cât te umilești mai mult. Însă jocul are și o altă particularitate care bazează pe sinceritate. Ca să câștigi nu trebuie numai să
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
la conținutul său, poate să o Încadreze perfect În biblioteca colectivă. Totul ar fi putut merge bine dacă, În logica violenței latente a acestui joc, dar și a conflictului semnalat mai sus, Ringbaum nu ar fi comis o greșeală care constă În a nu fi lăsat să se mențină ambiguitatea În ce privește cunoașterea piesei. Făcând asta, el iese din acel spațiu cultural indecidabil pe care Îl lăsăm de comun acord să se instaureze Între noi și ceilalți, și pe care ni-l
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
cele despre care sunt Întrebați. Cu năzuința iluzorie - pentru că lectura nu dă ascultare logicii adevăratului sau a falsului - de a elimina ambiguitatea și de a evalua cu exactitate dacă ei spun sau nu adevărul. Ținând să transforme spațiul jocului care constă În discuția despre cărți, spațiu de permanentă negociere și deci de ipocrizie, Într-un spațiu al adevărului, Ringbaum se Închide Într-un paradox care Îl duce pe pragul nebuniei. El nu poate, Într-adevăr, să suporte că acest spațiu rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
dă răspunsul fără să clipească, și anume că i-ar fi reproșat că Îl plictisește pe cititor În loc să se ocupe de Artă, Întrecându-se În măiestrie Într-o descriere pitorească a locului. El dispune, totuși, de o altă metodă, ce constă În citirea cărții de către prietena sa, actrița Florine, „cea mai mare cititoare de romane din lume”. Și ia În considerare cartea, cerându-i-o din nou librarului ca să Îi scrie un articol favorabil, numai atunci când este ea plictisită de supranumitele
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
considerare cartea, cerându-i-o din nou librarului ca să Îi scrie un articol favorabil, numai atunci când este ea plictisită de supranumitele „fraze de scriitor”. După cum se vede, regăsim aici un anumit număr de nonlecturi deja știute, cum este aceea care constă În a-ți forma o idee despre o carte fără să o cunoști, cea asupra căreia o să revenim, și cea care Îți permite să vorbești despre o carte luându-te după ce zic ceilalți. Un pic surprins totuși de metoda critică
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
părțile frumoase ale unei cărți În defecte, mai exact să transforme o capodoperă Într-o „prosteală stupidă”. Lousteau Îi prezintă apoi metoda la care se poate recurge pentru a denigra o carte despre care ai totuși cele mai bune gânduri. Constă, pentru Început, În a spune „adevărul” și În a fi Încântat de operă. Astfel, publicul bine dispus de această introducere favorabilă este Încrezător, va considera că acel critic este imparțial și va fi gata să-l urmărească și mai departe
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
continuă școala lui Valéry, susținând ideea, și nu imaginea. Și, departe de a duce lipsă de argumente pentru a scăpa de o carte, Lousteau Îi arată lui Lucien că există și alte soluții, ca aceea numită „articol de fond” care constă În „Înăbușirea cărții Între două promisiuni”, articol care anunță În titlu o părere pentru ca apoi să se piardă În considerații generale care obligă la trimiterea Într-un viitor articol care nu va apărea niciodată. Acest ultim exemplu pare să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
retras În munți ca să atingă apogeul În arta lui. Într-o zi intră În camera În care lucrează fiica proprietăresei sale care, văzându-l cu o carte, Îl Întreabă ce citește. Pictorul Îi răspunde că nu știe, căci metoda lui constă În a deschide cartea la Întâmplare și să citească pagina pe care Îi cad ochii, fără să știe nimic În rest. Întâmpinând surpriza tinerei fete, pictorul Îi explică faptul că i se pare interesant să procedeze astfel: „Deschid cartea la
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Jurnalul Pall Mall, articolul numit „A citi sau a nu citi”. Răspunzând la o anchetă despre cele mai bune o sută de cărți pe care le-ar putea recomanda, Wilde propune Împărțirea elementelor bibliotecii colective În trei categorii. Prima ar consta În cărțile de citit, categorie În care Wilde plasează scrisorile lui Cicero, Suetonius, viețile pictorilor a lui Vasari, autobiografia lui Benvenuto Cellini, John Mandeville, Marco Polo, Memoriile lui Saint-Simon, Mommsen și istoria Greciei a lui Grote. Cea de-a doua
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
ei - de fapt Își este propria rațiune de a exista sau, cum ar spune grecii, scop sieși și pentru sine.” La limită, critica ajunge la forma ei ideală atunci când nu are deloc de-a face cu opera. Paradoxul lui Wilde constă din faptul că face din critică o activitate intranzitivă și fără suport, sau, mai degrabă, prin deplasarea radicală a suportului. Altfel spus, obiectul său nu este opera - ea nu contează așa cum nici la Flaubert nu contează burghezia de provincie -, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]